RetuRO a semnat un contract cu furnizorul de echipamente Anker Andersen pentru pregătirea primelor centre regionale de numărare și sortare a ambalajelor pentru băuturi

369722134 256485487304306 2119476129087578789 n

Sursa foto: RetuRO

 

Sistemului național de Garanție-Returnare (SGR) intră într-o nouă etapă de dezvoltare, odată cu semnarea de către RetuRO, compania responsabilă de gestionarea SGR în România, a contractului de achiziție a echipamentelor pentru centrele regionale cu Anker Andersen A/S, lider de piață în sisteme de numărare și sortare de înaltă performanță, oferind o gamă diversificată de produse pentru piețele și țările care au implementat un sistem național de garanție-returnare.

În faza inițială, Sistemul Garanție-Returnare din România va funcționa cu 17 centre la nivel național, deschise și echipate treptat, până la jumătatea anului viitor, unde RetuRO va transporta ambalajele de băuturi colectate de la peste 80,000 de comercianți, le va număra și sorta pentru a fi vândute, apoi, către companiile de reciclare. RetuRO funcționează după principiul not-for-profit, ceea ce înseamnă că profitul realizat de companie va fi reinvestit, exclusiv, în funcționarea și dezvoltarea Sistemului Garanție-Returnare.

Prima serie de echipamente este programată să ajungă la sfârșitul lunii septembrie, conform termenului asumat de furnizor. Anker Andersen A/S va livra către RetuRO 20 de mașini de numărat, în această fază, capabile să sorteze aproximativ 6,500 de ambalaje pe oră. Aceste echipamente vor manipula recipiente din sticlă, PET și aluminiu, identificând și respingând ambalaje care nu se încadrează în SGR. Pe măsură ce programul se va dezvolta în cele 17 centre, compania daneză va furniza direct alte 94 de astfel de mașini de numărat și va supraveghea fabricarea și distribuția tuturor celorlalte echipamente necesare pentru funcționarea extinsă a programului.

Anker Andersen A/S are o experiență îndelungată în dezvoltarea instalațiilor industriale de înaltă performanță pentru numărarea și sortarea ambalajelor returnabile. Compania dezvoltă și produce echipamente, fie la fabrica din Danemarca, fie în colaborare cu parteneri internaționali. Anker Andersen A/S a instalat peste 400 de astfel de sisteme rapide în țări din întreaga lume. Rețeaua globală de experți, furnizori și organizații cu care colaborează este pregătită să completeze expertiza tehnică locală cu sfaturi și indicații cu privire la modul de organizare a unui sistem eficient de garanție-returnare. Pe baza acestor argumente, Anker Andersen A/S a fost compania aleasă ca furnizor pentru toate centrele regionale de numărare și sortare RetuRO din România.

Utilizarea instalațiilor industriale de înaltă performanță Anker Andersen, care pot scana și sorta chiar și peste 300 de recipiente de băuturi pe minut, contribuie la reciclarea a miliarde de ambalaje și reducerea anuală a mii de tone de CO2.

RetuRO a publicat specificațiile pentru automatele de preluare a ambalajelor de băuturi (RVM)

370377947 626648029577042 1600663214611501590 n

Sursa foto: Captură Ecoteca

RetuRO, compania care administrează Sistemul Garanție-Returnare (SGR) în România a publicat pe platforma https://returosgr.ro/info-comercianti-documente-utile specificațiile și cerințele pentru automatele de preluare a ambalajelor de băuturi (RVM). Aceste informații se adresează furnizorilor de astfel de echipamente, comercianților, dar și oricăror alte părți interesate.

Scopul principal al acestui ghid este de a oferi comercianților informații specifice despre RVM-uri, pentru a asigura o funcționare corespunzătoare și integrată a acestor automate în SGR. La rândul lor, furnizorii acestor echipamente, care vor fi utilizate în cadrul SGR, trebuie să respecte reglementările prevăzute în acest document și în anexele sale.

Ca mod de funcționare, automatele vor scana și recunoaște ambalajele de băuturi care intră în Sistemul Garanție-Returnare, de la 0,1 litri la 3 litri și care vor avea pe etichetă logo-ul și codul de bare SGR. RetuRO încurajează consumatorii să returneze recipientele de băuturi complet goale de lichid și cu eticheta intactă. RVM-urile vor emite bonuri sau vouchere care pot fi folosite pentru recuperarea garanției de către consumator.

Totodată, RetuRO precizează că pentru organizarea unui punct de colectare nu este obligatorie dotarea cu un automat de preluare a ambalajelor de băuturi și recomandă comercianților înscriși în Sistemul Garanție-Returnare să își facă propria evaluare în ceea ce privește necesitatea și eficiența achiziționării unui RVM. Colectarea ambalajelor de la consumatori/cetățeni poate fi făcută atât automat, cât și manual.

Standardele europene pentru raportare non-financiară

IMG 20230825 WA0007 1

Anul trecut, înainte de Crăciun, UE adopta forma finală a directivei revizuite pentru raportare non-financiară care impune companiilor, cu un calendar de ajustare în funcție de dimensiuni, să facă publice informații cu privire la ceea ce consideră a fi riscurile și oportunitățile care decurg din problemele sociale și de mediu, precum și cu privire la impactul activităților lor asupra oamenilor și asupra mediului.

Dar fără o orientare clară cu privire la ce tip de informații trebuie incluse pentru fiecare dintre ariile, așa cum a arătat-o experiența anterioară a raportării non-financiare, informațiile raportate pot fi prea generale, prea vagi sau dimpotrivă, prea complexe; în lipsa unui cadru comun, nu se vor putea face comparații coerente între companii și nici investitorii nu pot lua decizii bine fundamentate pentru investiții verzi. 

În mijlocul acestei veri, Comisia Europeană vine să rezolve această problemă cu  Standardele europene de raportare privind dezvoltarea durabilă (European Sustainability Reporting Standards – ESRS) care acoperă întreaga gamă de aspecte de mediu, sociale și de guvernanță, inclusiv schimbările climatice, biodiversitatea și drepturile omului, după cum urmează:

Transversal:

  • ESRS 1- Cerințe generale
  • ESRS 2 – Informații generale

Mediu:

  • ESRS E1 – Climă
  • ESRS E2 – Poluare
  • ESRS E3 – Apă și resurse marine 
  • ESRS E4 – Biodiversitate și ecosisteme
  • ESRS E5 – Utilizarea resurselor și economie circulară

Social:

  • ESRS S1 – Angajații
  • ESRS S2 – Lucrătorii din lanțul valoric
  • ESRS S3 – Comunitățile afectate
  • ESRS S4 – Consumatorii și utilizatorii finali

Guvernanță: ESRS G1 – Conduita în afaceri

Pentru a respecta specificul companiilor, nu toate standardele sunt obligatoriu de integrat în raportarea non-financiară anuală. Condițiile generale sunt aplicabile pentru toate companiile, la fel, informațiile generale sunt obligatorii pentru toate companiile. Dar standardele de mediu, sociale și de guvernanță și respectiv componentele lor, vor fi utilizate în măsura în care se vor dovedi “materiale”, adică relevante pentru tipul și activitatea companiei. Dar alegerea lor, respective renunțarea la raportarea lor trebuie să fie temeinic justificată, iar procesul prin care au fost alese cele relevante va face obiectul unui audit extern, drept plase de siguranță ca să nu existe omisiuni nejustificate în raportare. 

Un element de noutate pentru conceptul de materialitatea este că vine aplicată, și explicată pe larg aici, este că vorbim despre o materialitate “dublă”, companiile urmând să raporteze atât impactul (pe care îl au asupra oamenilor și mediului), cât și componenta financiară (modul în care problemele sociale și de mediu creează riscuri și oportunități financiare pentru companie). Fiecare dintre temele care fac obiectul standardelor și respectiv analizei de materialitate sunt, la rândul lor, detaliate în sub-teme și chiar mai detaliat, în sub-sub-teme; o altă măsură care să elimine riscul de omisiune. De exemplu, când vine vorba despre forța de muncă proprie, standardul detaliază tema după cum urmează:

ESRS S1 – Angajații

  • Condiții de muncă
  • Siguranța locului de muncă
  • Timpul de lucru
  • Salarii adecvate
  • Dialog social
  • Libertatea de asociere, existența comitetelor de întreprindere și drepturile la

informare, consultare și participare ale lucrătorilor

  • Negocierea colectivă, inclusiv rata de acoperire cu contracte colective
  • Echilibrul dintre viața profesională și cea privată
  • Sănătatea și siguranța în muncă
  • Egalitate de tratament și oportunități pentru toți
    • Egalitatea de gen și remunerarea egală pentru muncă de valoare egală
    • Formare și dezvoltarea competențelor
    • Angajarea și incluziunea persoanelor cu handicap
    • Măsuri împotriva violenței și hărțuirii la locul de muncă
    • Diversitate
  • Alte drepturi legate de muncă
  • Munca copiilor
  • Munca forțată
  • Locuințe adecvate
  • Confidențialitate

Sunt câteva sute de pagini care explică detaliat fiecare dintre standarde și teme. Și definiții pentru fiecare. Dar înainte să ne panicăm, să recapitulăm cine trebuie să raporteze în baza acestor standarde și de când. 

  • Companiile care raportau și până acum în baza prevederilor vechilor prevederi privind raportarea non-financiară (mari companii listate la bursă, bănci și companii de asigurare – toate dacă au peste 500 de angajați; în România aplicabilă pentru companiile mari de interes public) și marile companii listate la burse din afara UE cu peste 500 de angajați – începând din anul financiar 2024, cu prima raportare de sustenabilitate publicată în 2025.
  • Celelalte companii mari, cu peste 500 de angajați, inclusiv alte companii mari listate la burse din afara UE – începând cu anul financiar 2025, cu prima raportare de sustenabilitate publicată în 2026.
  • IMM-urile listate, inclusiv din afara UE – începând cu anul financiar 2026, cu primele raportări de sustenabilitate publicate în 2027, cu posibilitatea de opt-out pentru încă doi ani. 

Practic, dacă ești IMM ne-listat, nu ai niciun fel de obligație și s-ar putea să vrei să te relaxezi. Dar ai putea, chiar mai bine, să te uiți cu interes la aceste standarde și să vezi ce poți începe să măsori, evaluezi și să raportezi. 

Chiar dacă Directiva nu o cere, așa cum scriam într-un articol anterior, finanțatorii o vor cere (am mai scris despre asta aici). Și dacă te uiți mai atent la unghiurile de evaluare și la sub-teme, s-ar putea să te ajute chiar să ai un cadru mai amplu de evaluare a afacerii din perspectiva unor elemente care nu sunt importante doar pentru finanțatori ci și pentru viabilitatea financiară a afacerii pe termen mediu, pentru clienți, pentru angajați și pentru reputația firmei. Raportarea non-financiară nu este doar o altă cerință legislativă (pentru unele companii), este o măsură în legătură cu felul în care compania ține pasul cu lumea. Mai mult, cele mai multe dintre elementele evaluate fac și obiectul altor reglementări specifice la nivel european, așa că la un moment dat nu vor mai putea fi ignorate. S-ar putea ca între timp să vină și cu oportunități.

Măsurarea circularității – Metodă și indicatori pentru măsurarea proceselor circulare în organizați: Standardul UNI/TS 11820:2022

Conceptul de economie circulară poate fi definit ca un model de producție și consum în care deșeurile sunt reduse la minimum, iar ciclul de viață al produselor este extins cât de mult posibil, prin modele precum întreținerea, reutilizarea, recondiționarea, refabricarea, reciclarea și compostarea. Materialele pot fi utilizate în mod productiv, creând astfel o valoare suplimentară.

Dar în timp ce conceptul vine să propună o alternativă sistemică și, de altfel, foarte generoasă, la modelul liniar (produci-consumi-arunci), generozitatea aceasta lasă și mult spațiu de necunoscut. Dincolo de câteva practici punctuale care se încadrează printre modelele enumerate mai sus, în realitate, în cele mai multe afaceri, fluxurile de materiale care ar trebui analizate din perspectiva circularității end-to-end sunt numeroase. Și fără să analizăm și să măsurăm, nici nu știm de unde să plecăm și ce să îmbunătățim.

Sunt câteva standarde care ne ajută să facem asta. Unul asupra căruia m-am oprit este Standardul UNI/TS 11820:2022 – Măsurarea circularității – Metode și indicatori pentru măsurarea proceselor circulare în organizații (în italiană, îl puteți descărca AICI) elaborat de Organismul Italian de Standardizare (UNI). O specificație tehnică bazată pe un set de indicatori pentru a evalua cantitativ nivelul de circularitate al unei companii, indiferent de tipul sau dimensiunea acesteia, sau de produsele furnizate și serviciile prestate. Pe baza unui set de 71 de indicatori împărțiți în 3 categorii de bază, specifici, premium. 

Acest standard ține cont și de ISO TC 323 Circular Economy, dar este mai suplu și mai ușor de folosit, dar integrează și alte principii și cadre de referință din domeniu. 

A diagram of a circular chart

Description automatically generated with medium confidence

În mod practic, câteva dintre elementele pe care le aduce Standardul: indică tipurile de date de care este nevoie; indică fluxul de date care ar trebui operaționalizat pentru a le obține și alternativele pentru tipurile de date. 

Metoda de măsurare a circularității propusă se bazează pe setul de 71 de indicatori elaborați în detaliu, iar fiecărui indicator i-a fost atribuit un tip de evaluare în funcție de tipul de afacere:

  • indicatori de produs
  • indicatori de servicii
  • indicatori legați de produse și servicii

Fiecărui indicator i-a fost atribuită, de asemenea, una dintre următoarele categorii:

  • indicator de bază: această categorie include toți indicatorii care trebuie să fie obligatoriu de evaluat;
  • indicator specific: cel puțin 50 % trebuie să fie completat;
  • indicator premium: include toți indicatorii opționali. Completarea unuia sau mai multor indicatori premium, dacă înregistrează un punctaj mai mare de zero, va garanta un punctaj de circularitate final mai mare

Tematicile în care sunt încadrați cei 71 de indicatori:

  1. Indicatori privind resursele materiale și componentele
  2. Indicatori pentru resursele energetice și de apă
  3. Indicatori pentru deșeuri și emisii
  4. Indicatori pentru logistică
  5. Indicatori legați de resurse și servicii
  6. Indicatori privind resursele umane, activele, politica și durabilitatea

Standardul propune o evaluare pentru fiecare dintre aceștia (în funcție de cele 3 categorii menționate mai sus), iar pe baza punctajului final obținut pe baza unui algoritm de calcul, va rezulta o fotografie complexă a gradului de circularitate a companiei. 

Pe baza acestor calcule (iar Standardul include inclusiv exemple de calcul), o evaluare de circularitate a unei companii ar putea arăta așa:

A diagram of a graph

Description automatically generated

Și dacă analiza este urmată de identificare oportunităților de îmbunătățire pe fiecare nivel, cu implementarea lor, în anul 2 de evaluare se poate face chiar o comparație. Cu puțină pricepere internă, Standardul se poate aplica de către specialiști interni, dar se poate obține și o certificare externă. 

De ce este important pentru companii să măsoare gradul de circularitate: câștigă multe resurse pe care altfel le pierdeau pe drum, pot identifica noi oportunități de afaceri, își îndeplinesc mai ușor obligațiile de mediu, au deja fluxuri interne de date pe care le pot utiliza și în alte contexte de raportare precum rating ESG, raportarea non-financiară (ESG).