Avem (și) un Plan Național pentru Economie Circulară

Avem (și) un Plan Național pentru Economie Circulară

Săptămâna trecută a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial HG 927/2023 pentru completarea Strategiei naţionale privind economia circulară, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2022, adică  Planul de acţiune pentru Strategia naţională privind economia circulară. Despre Strategie au scris colegii de la Ecoteca la momentul publicării; față de aceasta, Planul vine să aducă mai multă concretețe în abordarea sectoarelor cu cel mai mult potențial în dezvoltarea circularității. 

Pornind de la indicatorul de succes al unei tranziții verzi, respective decuplarea dezvoltării

economice de utilizarea resurselor naturale și degradarea mediului, dă câteva direcții care ar trebui să ghideze procesul de tranziție:

  • reducerea consumului de materii prime virgine prin activități durabile de extracție, reciclare și recuperare;
  • reducerea consumului de bunuri de consum prin prelungirea duratei de viață a produselor;
  • reducerea impactului activităților de producție asupra mediului;
  • reducerea impactului activităților de gestionare și de eliminare a deșeurilor și a apei reziduale asupra mediului;
  • îmbunătățirea coerenței politicilor și guvernanței, comunicarea și colaborarea dintre autoritățile locale, regionale și naționale.

În completare acestor direcții din Strategie, Planul propune acțiuni concrete pentru dezvoltarea economiei  circulare, cu precădere în sectoarele prioritare.

Obiectivele generale sunt: 

  • acordarea de prioritate producției locale în fața produselor și materialelor importate;
  • consolidarea competitivității economice și a forței de muncă;
  • aprovizionarea responsabilă și durabilă cu materii prime;
  • promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul economiei circulare;
  • prezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale;
  • prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilor;
  • promovarea consumului responsabil și a educației de mediu;
  • protecția ecosistemelor și a sănătății cetățenilor.

Planul include șapte sectoare prioritare și două sectoare transversale, fiecare dintre ele fiind însoțite de obiective generale și specifice, acțiuni prioritare și alte acțiuni specifice care să contribuie la creșterea gradului de circularitate din fiecare sector. 

  1. agricultură și silvicultură
  2. auto
  3. construcții
  4. alimente și băuturi
  5. ambalaje precum sticla, hârtia, materialele plastice, lemn și materiale metalice
  6. textile
  7.  echipamente electrice și electronice și baterii
  8. deșeuri
  9. apă și ape uzate

Cu titlu de exemplu, ce ar trebui să vedem în agricultură:

  • Creșterea gradului de utilizare a biomasei provenite din activități agricole și forestiere pentru producerea de energie și a biofertilizatorilor.
  • Utilizarea apelor uzate tratate în sistemele de irigații
  • Implementarea unor metode agricole durabile care să conserve și să regenereze fertilitatea naturală a solurilor și să asigure protecția și refacerea ecosistemelor
  • Construcția de centre logistice şi infrastructură de depozitare şi distribuție a produselor agrosilvice şi alimentare în vederea facilitării accesului la piețe specializate
  • Instrumentelor de finanțare adaptate pentru fermieri și silvicultori și care sprijină cercetarea-dezvoltarea în sector

Sună bine atât pentru afacerile agricole și pentru fermieri (mai multe resurse, optimizarea celor existente, acces la piață și la finanțare, potențial de dezvoltarea afacerilor), cât și pentru consumatori (acces (mai facil) la resurse agricole/de hrană mai curate). Similar în celelalte sectoare, Planul include o serie de oportunități de dezvoltare cu beneficii pentru toate părțile interesate, pornind de la actorii economici din sistem. 

Cu ce fonduri și prin ce mecanisme se pot totuși realiza aceste acțiuni și materializa aceste beneficii potențiale?

Planul include o listă de oportunități de finanțare (în mare parte fonduri UE) care, în realitate, spre a fi direcționată către sectoarele prioritare va trebui să câștige competiția cu alte nevoi de finanțare naționale și, atunci când a câștigat-o, să intre pe piața finanțărilor cu criterii inteligente, care să recunoască gradul de noutate pentru unele dintre subiecte și tehnologii, să încurajeze inovarea și parteneriatele. 

Cine se ocupă de implementarea Planului?

A blue and orange rectangular box with white text Description automatically generated

Avem un Comitet de Coordonare, condus de șeful Cancelariei prim-ministrului, în calitate de președinte și un secretariat asigurat de Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Secretariatului General al Guvernului. Membrii Comitetului sunt ministerele de linie și alte câteva structuri guvernamentale. 

Fiecare sector prioritar va avea Comisie dedicată care va coordona și supraveghea realizarea acțiunilor specifice pe baza unui plan de monitorizare sectorială. Temele trans-sectoriale ar urma să fie abordate prin intermediul unor structuri de implementare constituite de la caz la caz.
Consiliul Consultativ ar trebui să asigure inputul constant din partea mediului de afaceri, academic și societatea civilă. 

În fapt, Planul ar trebui să ofere direcțiile pentru dezvoltarea unor politici publice și a unor linii de finanțare care să încurajeze economia circulară, comitetele sectoriale ar trebui să lucreze pentru eliminarea barierelor specifice și să furnizeze expertiză specializată pentru politici și finanțare. Economia circulară va fi făcută de mediul de afaceri, mai mult sau mai puțin în funcție de oportunitățile pe care politicile și finanțarea le eliberează. Oportunități sunt, atât listate în Plan cât și în afara lui, rămâne de văzut în ce măsură vor fi fructificate sau cel puțin neîncurcate. 

Autor: Adelina Dabu

Cum și ce învățăm ca să navigăm complexitatea schimbărilor climatice

Cum și ce învățăm ca să navigăm complexitatea

Odată ce am început să ne uităm cu atenție la relația dintre om și natură și la relațiile din ecosistemele socio-economice și influența lor asupra mediului, am început să fim copleșiți de multitudinea informațiilor, elementelor, relațiilor dintre ele și efectele pe care le generează în lanț sau la câteva noduri distanță. Practic, toate problemele noastre în legătură cu schimbările climatice au început să se dezvăluie drept probleme care nu au o soluție imediată și evidentă fără să creeze efecte (nedorite) în lanț. Cum rezolvăm acest tip de probleme nu am învățat la scoală. Dar pe măsură ce deciziile de business și de politici publice se iau și în raport cu impactul asupra climei, necesită și soluții pe măsura complexității. Astfel că ar trebui să ne gândim tot mai serios la ce să învățăm ca să putem naviga complexitatea și să găsim soluții (aproape) optime. În raport cu schimbările climatice și mediu vorbim mai des despre competențe verzi (green skills) necesare, dar tehnice în raport cu alte elemente cu care interacționează mediul înconjurător (oamenii, economia). Complexitatea are multe domenii și multe niveluri și cum nu putem să le cuprindem pe toate cu expertiză tehnică, căutăm șabloane de gândire și de lucru și instrumente care să ne ajute să găsim soluții pentru schimbările climatice și să luăm decizii în business și în viață.

Innovative Learning Solutions to Navigate Complexity: Adapting Systems Thinking to Future Classrooms, white paper-ul World Economic Forum ne spune, în ceea ce pare că se adresează exclusiv mediului academic, cam ce ar trebui să învățăm noi, angajații și chiar tinerii care nu au ajuns încă în câmpul muncii, dacă vrem acțiuni semnificative pe baza unei înțelegeri aprofundate a modelelor, relațiilor, interconexiunilor, dependențelor și compromisurilor: sisteme și gândire sistemică. Și înainte de a ne uitat la inteligența artificială și tehnologie ca fiind sau deținând soluțiile, autorii ne explică de ce gândirea sistemică aplicată de oameni poate oferi un cadru pentru a înțelege și gestionara problemele și sistemele complexe din jur, cum sunt cele care țin de climă (ecosisteme, biosferă, sisteme economice cu impact de mediu, etc.) oferind soluții la aceste provocări cu o mai mare adaptabilitate, flexibilitate și orientate spre viitor. Așadar, gândirea sistemică trebuie să devină o componentă din instrumentarul intelectual și profesional al celor care adresează domeniul sustenabilității, pe o scară cât mai largă. 

Integrarea gândirii sistemice în metodologiile de învățare la orice nivel poate antrena cursanții să gândească critic, să recunoască modele ascunse și relații și să rezolve probleme complexe. Pe baza metodologiei specifice, vor fi capabili să combine, recombine, dezmembreze și regândi concepte pentru a genera noi concepte care să rezolve probleme sociale și ecologice prin soluții, de exemplu, circulare. De astfel de abordări putem avea nevoie, printre altele, pe lanțul de producție, în departamentul de logistică și în management ca să adresăm impactul de mediu al afacerii și să îl echilibrăm cu componenta economică. O soluție sau strategie pe care angajații o vor genera odată educați sistemic, ar trebui să adreseze în mod aprofundat spațiul posibilității, acolo unde apare de obicei și inovația. 

A screen shot of a chart Description automatically generated

Fie că pregătiți un curs, fie că pregătiți un parteneriat cu o instituție de învățământ sau analizați capacitatea angajaților de a performa în raport cu activitatea sustenabilitatea și integrarea ei cu componenta strict de afaceri, abordare sistemică nu trebuie să lipsească și, recomandabil, să fie însoțită de:

  • Gândire analitică
  • Rezolvarea problemelor
  • Comunicare și colaborare
  • Creativitate și inovație 
  • Foresight (studii prospective)
  • Gândire critică
  • Reflecție

Prosperitatea și combaterea schimbărilor climatice se vor întâlni dacă adresăm complexitatea, iar gândirea sistemică este un instrument extrem de util.

Autor: Adelina Dabu