Schimbare majoră pentru consumatori: Parlamentul European consolidează dreptul la reparare

Într-un vot decisiv desfășurat marți, 23 aprilie, Parlamentul European a adoptat o nouă directivă care consolidează așa-numitul “drept la reparare”, un pas major pentru consumatori și o victorie semnificativă în lupta împotriva schimbărilor climatice. Directiva a fost adoptată cu o largă majoritate de 584 voturi pentru, trei împotrivă și 14 abțineri.

2149176716
Image by freepik

Obligația de a repara și extinderea garanțiilor

Noua legislație impune producătorilor obligații clare: trebuie să ofere servicii de reparații în timp util și la costuri accesibile, și să informeze consumatorii despre drepturile lor. Interesant este că bunurile reparate în perioada de garanție vor beneficia de o prelungire a garanției legale cu un an, stimulând consumatorii să opteze pentru reparare în locul înlocuirii produselor.

Impactul asupra bunurilor de uz casnic

După expirarea garanției, producătorii sunt totuși obligați să repare produsele casnice reparate din punct de vedere tehnic, cum ar fi mașinile de spălat, aspiratoarele și telefoanele mobile. Consumatorii vor avea, de asemenea, opțiunea de a împrumuta un dispozitiv în timp ce al lor este în reparare sau de a alege un produs recondiționat.

Iată câteva exemple concrete de aparate de uz casnic care intră sub incidența noii directive europene “dreptul la reparare”:

  • mașini de spălat,
  • aspiratoare,
  • telefoane mobile – deși nu sunt tradițional considerate aparate de uz casnic, sunt incluse în directive datorită utilizării lor extensive în fiecare casă,
  • frigidere,
  • cuptoare cu microunde,
  • aparate de aer condiționat.

Toate aceste aparat vor avea asigurat accesul la servicii de reparații și piese de schimb, făcându-le mai durabile și reducând astfel impactul asupra mediului.

Simplificarea accesului la reparații

Un nou formular european de informații va ajuta consumatorii să evalueze și să compare serviciile de reparare. Mai mult, o platformă europeană online va centraliza informațiile, oferind acces ușor la ateliere locale, vânzători de bunuri recondiționate și inițiative de reparare comunitare.

Stimulente economice și reducerea costurilor

Noile reglementări vizează nu doar ușurarea reparațiilor, ci și reducerea costurilor pentru consumatori. Producătorii sunt obligați să furnizeze piese de schimb la prețuri rezonabile și să permită utilizarea componentelor second-hand sau imprimate 3D. De asemenea, campanii de informare și vouchere pentru reparații vor fi implementate pentru a promova reparațiile la nivelul UE.

Nicolae Trofin, Chief Sales Business Partnerships la Flip.ro, un promotor activ al bunurilor electronice recondiționate, a salutat adoptarea directivei:

“Salutăm noua directivă europeană ‘Right to repair’ care cu siguranță va avea un impact pozitiv atunci când va fi implementată în legislația fiecărei țări. La Flip, avem misiunea de a face electronicele recondiționate o opțiune obișnuită, susținând consumatorii să cumpere smart. Astfel, e nevoie ca dispozitivele să dureze mai mult, și să fie mai ușor de reparat, reutilizat.”

Impactul economic și de mediu

Comisia Europeană a indicat că noua legislație ar putea genera 4,8 miliarde EUR în creștere economică și investiții, reducând în același timp consumul de resurse și producția de deșeuri. Aceasta vine ca răspuns la solicitările cetățenilor exprimate în cadrul Conferinței privind viitorul Europei, vizând consumul sustenabil și combaterea obsolescenței planificate.

Următorii pași

După aprobarea oficială de către Consiliu și publicarea în Jurnalul Oficial al UE, statele membre vor avea 24 de luni pentru a transpune directiva în legislația națională, marcând un capitol nou în politica de consum și protecția mediului la nivelul Uniunii Europene.

Peisajul de risc climatic

Peisajul de risc climatic

Pornind de la rolul central al instituțiilor financiare în tranziția climatică, Climate Risk Landscape 2024, raport al UNEP – FI, reprezintă o resursă cuprinzătoare de analize ale instrumentele disponibile pentru a evalua riscurile climatice fizice și de tranziție și pentru a spori rezistența sistemului financiar la efectele aferente. Dincolo de a fi relevante în raport cu instituțiile financiare care pot, în raport fondurile pe care le pun pe piață, să direcționeze acțiunile companiilor finanțate spre unele mai verzi și/sau sustenabile, chiar potențialii clienți ar trebui să își evalueze propriile riscuri climatice dacă vor o afacere care să reziste creșterii temperaturilor, fenomenelor extreme și schimbărilor din piață generate odată cu acestea. Reziliența este ceea ce putem obține prin mitigarea, de către toți actorii, a riscurilor climatice – limitarea daunelor în cazul manifestării schimbărilor climatice. Cu acest sentiment de urgență în minte, necesitatea ca instituțiile financiare să evalueze cu acuratețe și să răspundă la implicațiile financiare ale schimbărilor climatice, care se manifestă într-o multitudine de forme, a devenit tot mai stringentă. Transparența în piață și construirea unei punți solide cu instrumentele financiare din industrii sunt prioritare în acest moment.

Sunt 5 tendințe care marchează această piață, în plină transformare:

  1. Îmbunătățirea colaborării (sinergice) prin parteneriate între industrii

Fragementarea cadrelor și instrumentelor de evaluare nu este doar copleșitoare, dar lasă multe spații neacoperite în și între sectoare. 

  1. Apariția funcționalităților (emergente) pentru cererile de conformitate cu reglementările și de testare la stres

În contextul de reglementare și de publicare a riscurilor și oportunităților legate de climă, instituțiile financiare se confruntă cu o presiune tot mai mare din partea cerințelor de reglementare, inclusiv cu obligația de raportare. Cele mai importante cadre de publicare a informațiilor sunt IFRS S2 Climate-related Disclosures / TCFD, Taxonomia UE și CSRD și tot mai multe instrumente au integrat teste de stres. Dincolo de ceea ce raportezi, este important cum starea de fapt va reacționa odată cu materializarea riscurilor climatice.

A chart with different colored squares Description automatically generated
  1. Integrarea sporită a tehnologiilor de inteligență artificială în instrumentele climatice

Rolul AI este multidimensional –  permite furnizorilor de instrumente climatice să maximizeze datele și informațiile existente, să ofere capacități de identificare a zonelor cu risc ridicat, să elaboreze mai bine strategiile de adaptare și chiar să prezică dezastre naturale, cum ar fi inundațiile și incendiile, cu o precizie mai bună. Prin utilizarea acestui tip de instrumente și companiile își pot determina cu o precizie mai mare expunerea la riscurile specifice.

  1. Inovație cu surse deschise și acces îmbunătățit la date prin intermediul platformelor de colaborare 

Toată lumea are de câștigat din date deschise. Pe măsură ce guvernele, universitățile și ONG-urile publică date cu relevanță pentru schimbările climatice, acestea pot fi folosite de companii pentru o mai bună determinare și mitigare a riscurilor climatice. Dintre exemplele de compendii de date deschise, amintesc Climate Knowledge Portal al Băncii Mondiale și Resilient Planet Data Hub al Universității din Oxford. 

  1. Input de date îmbunățățit, ipoteze rafinate, diverse funcționalități și acoperiri pentru o analiză cuprinzătoare

Instrumentele sofisticate precum cele de AI amintite pot fi cu adevărat utile în măsura în care inputul de date este de calitate și acoperirare este suficient de amplă.  Instrumentele de analiză a riscurilor climatice se concentrează din ce în ce mai mult pe precizia datelor introduse, pe amploarea și granularitatea ipotezelor și pe perfecționarea continuă a modulelor de produse. Scenariile pe termen lung sunt suplimentate de scenarii pe termen scurt.

A screenshot of a computer Description automatically generated

Cu toate aceste tendințe pozitive care pun premisele unei mai mari transparențe și a unei evaluări mai bune a riscurilor climatice pentru companii și pentru sectorul financiar care le susține, rămân câteva provocări:

  • Analiză sectorială specifică: unele sectoare, cum ar fi sectorul agricol și cel imobiliar, prezintă un set distinct de complexități în evaluarea riscurilor, din cauza sensibilității lor la variabilele climatice și a dependenței de locațiile geospațiale. De exemplu, poate fi dificil să se cartografieze locațiile tuturor fermelor și locațiilor pentru o companie agricolă și să se evalueze pericolele locale ale tuturor activelor individuale în  parte, cu tot cu implicațiile locale.
  • Evaluarea activelor nelistate: evaluările de risc pentru activele necotate și pentru IMM-uri sunt mai dificil de abordat, în principal din cauza lipsei de date și a indisponibilității acestora.
  • Analiza lanțului de aprovizionare: în special atunci când se iau în considerare interdependențele și potențialul de impact în cascadă, cu specificități (multi)sectoriale, diversitate de locații și tipuri de companii.

Autor: Adelina Dabu

Accelerarea economiei circulare în Europa – stare și perspective

Screenshot 2024 04 04 142013 2

Uniunea Europeană și-a asumat, ca parte din angajamentul pentru neutralitate climatică, inclusiv să facă tranziția de un model liniar de dezvoltare economică, caracterizat de consumul ridicat de materii prime și durata scăzută de viață a produselor, la unul circular. Adoptarea unui model ar permite decuplarea creșterii economice de resurse naturale, cu beneficii atât asupra impactului de mediul (schimbări climatice, poluare, biodiversitate), cât și a rezilienței lanțurilor de aprovizionare europene, în prezent dependențe substanțial de cele globale, în timp ce consumul continuă să crească. 

Agenția Europeană de Mediu (EEA)face o analiză a stării de fapt a economiei circulare în UE (Accelerating the circular economy in Europe) și propune o serie de direcții de acțiune care să accelereze acest proces de transformare socio-economică.

Pornind de la un grad de circularitate de 11.5% (2022), deși a integrat în buclă mai multe materiale reciclate decât alte regiuni, progresul în Europa este limitat și piețele de tranzacționare ale acestor materiale secundare nu sunt încă funcționale. Asigurarea unei durate de viață mai lungi pentru produse este firul roșu al abordării europene, viabil în măsura în care, la nivel sistemic, sunt îndeplinite o serie de criterii, ilustrate alăturat.  Fiecare dintre aceste puncte are, în funcție de industrie, potențial de creștere a gradului de circularitate.

A diagram of a circular diagram Description automatically generated

Ținând cont de ciclul de viață și de tiparele de consum, circularitatea ar trebui să fie ghidată de următoarele principii:

  • Sigur și durabil din proiectare
  • Producție eficientă și suficientă 
  • Consum responsabil
  • Utilizare mai bună și mai îndelungată a produselor
  • Deșeurile ca resursă

Fiind vorba de acțiuni pe întregul lanț de valoare, procesul de transformare este complex, implicând numeroși actori și niveluri de acțiune. Nivelul UE este cel care dă o direcție strategică și adoptă o serie de reglementări care împreună constituie un cadru de acțiune, dar elementele concrete de implementare rămân la actorii economici din proces, dar și la consumatori din poziția lor de formatori ai cererii. 

Un cadru de referință pentru a determina acțiuni de circularizare este centrat pe consumator, respectiv utilizarea produsului. Fiecare dintre direcțiile de acțiune propuse vine și cu exemple concrete de implementare.

A chart of circular symbols Description automatically generated with medium confidence

Mai mult, la nivel de obiceiuri de consum, resursele ar trebui redirecționate către:

  • Consum mai bun, de produse și servicii cu impact mai redus asupra mediului
  • Consum diferit în raport cu proprietatea produselor
  • Consum limitat la ceea ce este necesar pentru reducerea risipei și asigurarea unei durate mai lungi de utilizare

În timp ce abordarea ar putea părea direcționată către responsabilizarea consumatorului, este în egală măsură un cadru de referință pentru oportunitățile pentru companii în arhitectura circulară odată cu schimbarea percepției asupra valorii bunurilor măsurate și prin impactul pe care îl generează asupra mediului. 

Ca orice proces de transformare, dacă nu îl măsurăm, nu știm dacă suntem pe drumul cel bun, mai accelerăm sau mai ajustăm. Tot EEA ne propune, într-o inițiativă distinctă, un set de indicatori de referință – până se consolidează un astfel de set de date la nivel național, companiile pot începe deja să experimenteze cu date tematice și folosi în raportarea non-financiară.

Autor: Adelina Dabu