În căutarea unui cadru standardizat pentru economia circulară

Despre economie circulară am mai vorbit ca fiind o soluție de piață pe care companiile o pot adopta, în funcție de industrie și model de business, pentru a-și minimiza impactul ecologic și, în cele din urmă, transforma afaceri în unele mai sustenabile.

Dar circularitatea nu vine cu o înțelegere unitară și, în timp ce am mai publicat pe această platformă câteva instrumente de măsurare/standarde specifice, nu sunt singurele. 

În timp ce procesul de transformarea ar trebui să fie unul măsurabil pentru a putea determina și monitoriza progresul, iar în raport cu comunicarea, să asigure o concurență loială, companiile întâmpină din cauza lipsei de metrici și cadre standardizate. Devine astfel mai complicat să stabilească obiective, să facă analize comparative și de conformitatea, să raporteze și să comunice, în mijlocul unui peisaj de reglementare care evoluează rapid și inconsecvent.

Pentru a putea răspunde acestor provocări,  Global Circularity Protocol for Business (GCP) propune o realiniere a cadrelor juridice existente și a standardelor internaționale pentru a sprijini o economie circulară, cu un cadru global unificat care să promoveze colaborarea intersectorială, alocarea eficientă a capitalului și elaborarea de politici publice aliniate la acest scop. Analiza cadrului identifică o serie de teme relevante, fiecare cu recomandări în raport cu provocările expuse anterior. 

Screenshot 2024 08 08 142659 1
  1. O tranziție durabilă și justă dacă valorificăm circularitatea. Deși gradele de dezvoltare sunt diferite de la o regiune la alta, este necesară menținerea unui cadru de raportabil care să asigure comparabilitatea, în timp ce diferențe regionale sau sectoriale ar putea fi evidențiate permițând raportarea în raport cu praguri.
  2. Reținerea și maximizarea valorii resurselor dacă se implementează o viziune centrată pe resurse, cu accent pe întregul ciclu de viață, mai degrabă decât doar pe sfârșitul ciclului de viață. Standardele existente și măsurile derivate tind să se concentreze pe finalul ciclului de viață și nu acoperă indicatori măsurabili pentru decuplare și maximizarea valorii și indicatori pentru măsurarea impacturilor evitate (ex. refuzul, regândirea, reducerea intervențiilor).
  3. Factorii organizaționali pot contribui la accelerarea implementării de practici circulare: colaborarea, digitalizarea/datele, capacitatea de dezvoltare a competențelor și cunoștințelor, dezvoltarea uneir strategii pe termen lung, implicarea leadershipului. Deși sunt componente calitative, prezența lor se dovedește, potrivit cercetării, critică în raport cu circularizarea și ar trebui avute în vedere în cadrul de analiză tematică. 
  4. Sunt necesare o evaluarea armonizată și metodele de risc pentru a sprijini finanțarea afacerilor și modelelor circulare. Modelele actuale sunt create pentru modele de afaceri liniare și nu au în vedere riscuri pe termen lung precum indisponibilitatea resurselor sau elemente financiar-contabile precum deprecierea. Un cadru unitar de raportare ar putea ajuta companiile în relația cu instituțiile financiare, în timp ce acestea ar trebui să își dezvolte modele de risc holistice, care să reflecte mai bine specificul economie circulare. 
  5. Transparența lanțului valoric trebuie asigurată prin raportarea armonizată și consecventă. Standardele și cadrele existente nu dispun de metodologii și definiții standardizate pentru a măsura fluxurile directe (de exemplu, fluxurile care intră și ies din organizație) și indirecte de-a lungul lanțului valoric și limitează raportarea la fluxurile din interiorul granițelor organizațiilor. 
  6. Pârghiile strategice de politică publică permit realizarea obiectivelor circularității prin felul în care încurajează sau, din contră, descurajează anumite direcții de dezvoltare: 
  • Cercetare și dezvoltare
  • Schimbul de cunoștințe și informații
  • Parteneriate
  • Achiziții publice
  • Ținte, monitorizare și date
  • Responsabilitatea producătorului și a produsului
  • Instrumente fiscal
  • Standarde și transparență
  1. Factori ecosistemici mai largi completează pârghiile de politici publice 
  • Conștientizarea comportamentului, culturii și valorii
  • Competențe și educație
  • Tehnologie, digitalizare și date
  • Infrastructură circulară și managementul resurselor
  • Reducerea decalajului dintre cerere și ofertă
  • Structură și guvernanță
  • Colaborare internațională
  • Echitate și tranziție

Puteți descoperi în detaliu, în raport, ce presupune fiecare dintre pârghii și factori în raport. La dezvoltarea lor putem contribui, direct și indirect, fiecare dintre noi. În paralel, în așteptarea unui standard holistic, cu elemente cantitative mai bune, companiile ar trebui oricum să măsoare intern toate demersurile în materie de circularitate.  

Autor articol: Adelina Dabu