De unde pornim: 40% din materialele plastice și 50 % din hârtia utilizate în Uniune sunt destinate ambalajelor, iar ambalajele reprezintă 36 % din deșeurile municipale solide. Mai mult, aceste cifre vin pe o tendință de creștere, astfel că UE vine cu o abordare amplă și ambițioasă de diminuare a deșeurilor (cu cel puțin 15% până în 2040) și circularizare, țintind direct agenții economici cu unele dintre măsuri și întreg ciclul de viață al ambalajelor. Acestora li se adaugă și obiective secundare din zona de sănătate.

Regulamentul include măsuri și obiective de reducere a deșeurilor, împreună cu dispoziții pentru reducerea ambalajelor excesive – inclusiv ambalajele de comerț electronic – îmbunătățirea reciclabilității, creșterea conținutului reciclat, eliminarea treptată a substanțelor periculoase și promovarea reutilizării. Cerințe privind sustenabilitatea ambalajelor

Toate ambalajele trebuie să fie reciclabile până în 2030, îndeplinind cumulativ următoarele condiții:

Pot fi colectate separate;
Pot fi sortate în fluxuri specifice de deșeuri;
Pot fi reciclate la scară largă fără a afecta reciclabilitatea altor fluxuri de deșeuri.

Trebuie redusă la minimum prezența substanțelor periculoase în ambalaje, inclusiv limitele pentru metale grele (plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent) Acest lucru este valabil nu numai pentru materialul de ambalare în sine, ci și pentru toate componentele pe care le cuprinde, cum ar fi imprimeurile sau înscrisurile. Detaliile tehnice sunt incluse în Regulament.
Este interzisă utilizarea substanțelelor perfluoroalchilice și polifluoroalchilice (PFAS) în ambalajele destinate contactului cu alimentele începând cu 2026.

Pentru ambalajele din plastic, companiile trebuie să includă un conținut minim de material reciclat până în 2030/20240:

30% / 50% pentru ambalajele PET destinate produselor sensibile la contact;
10% / 25% pentru alte ambalaje din plastic pentru produse sensibile la contact;
30% / 65% pentru sticlele pentru băuturi din plastic;
35% / 65% pentru alte ambalaje din plastic.

Anumite formate de ambalaje vor fi interzise, inclusiv:

Ambalajele din plastic de unică folosință pentru alimente și băuturi în sectorul HORECA;
Ambalajele din plastic de unică folosință pentru fructe și legume sub 1,5 kg;
Ambalajele de unică folosință pentru articolele de toaletă din hoteluri;
Pungile de transport din plastic foarte subțire (cu unele excepții).

Ambalajele reutilizabile au, de asemenea, o serie de criterii de îndeplinit, printre care:

au fost concepute și proiectate pentru a efectua cât mai multe rotații;
pot fi golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate menținându-se calitatea și siguranța produsului ambalat și asigurându-se în același timp respectarea cerințelor de siguranță și igienă;
pot fi recondiționate.

Vor deveni obligatorii ambalaje compostabile pentru anumite categorii de produse (ex. plicurile de ceai și de cafea) și etichete (ex. etichetele cu adeziv pentru legume și fructe). Informare Ambalajele vor fi marcate cu o etichetă standardizată (încă neaprobată) care va conține informații despre compoziția materialului, pentru a facilita sortarea de către consumatori. Cerințe de design Companiile trebuie să se asigure că ambalajele lor:

Sunt la greutatea și volumul minim necesare în raport cu funcționalitatea;
Elimină caracteristicile inutile precum pereții dubli sau fundurile false;
Limitează spațiul gol la maximum 50% pentru ambalajele grupate, de transport și pentru comerțul electronic.

Răspunderea Extinsă a Producătorilor

Companiile trebuie:

Să se înregistreze în fiecare stat membru UE unde introduc ambalaje pe piață
Să furnizeze informații detaliate despre tipurile și cantitățile de ambalaje
Să acopere costurile de colectare, sortare și tratare a deșeurilor de ambalaje
Să plătească taxe modulate în funcție de reciclabilitatea ambalajelor
Să finanțeze campaniile de informare publică despre gestionarea deșeurilor de ambalaje

Cerințe de raportare

Companiile trebuie să raporteze anual:

Cantitățile de ambalaje introduse pe piață pe tip de material
Informații despre ratele de reutilizare și reciclare
Documentația care demonstrează conformitatea cu cerințele de sustenabilitate, inclusiv

Declarația de conformitate UE pentru fiecare tip de ambalaj
Înregistrări ale conformității pentru cel puțin 5 ani pentru ambalajele de unică folosință și 10 ani pentru ambalajele reutilizabile

Regulamentul va fi implementat treptat, cu diferite cerințe intrând în vigoare între 2025 și 2040. Companiile ar trebui să înceapă să se pregătească acum pentru a asigura conformitatea cu aceste noi cerințe cuprinzătoare care vizează să facă ambalajele mai sustenabile și circulare pe piața UE. Pentru o înțelegere mai aplicată, consultați Anexa I la Regulament – Listă orientativă a articolelor care intră în domeniul de aplicare al definiției ambalajului și aprofundați tehnic cu anexele următoare, de exemplu, parametri pentru evaluarea reciclabilității.

Câteva reflecții cu privire la un subiect care este deopotrivă complex și controversat

Regulamentul va aduce o stimulare a industriei ambalajelor în direcția inovării pentru a răspunde noilor cerințe. În ultima ani au apărut o serie de materiale alternative, dar și noi modalități de ambalare, nu toate sunt însă scalabile în raport cu costurile. Pe măsură ce investițiile cresc, pot apărea soluții cu impact redus. În absența lor, alternativele pot avea un impact la fel de mare în raport cu emisiile.

Chiar directiva SUP vine cu câteva exemple despre ce poate funcționa și ce nu: pungile biodegradabile din materiale vegetale au reușit să înlocuiască pungile din plastic din supermarketuri, dar paharele de cafea de unică folosință din plastic au fost înlocuite în multe locuri de pahare din hârtie căptușite cu folie de plastic, ceea ce le face foarte greu de reciclat.

În raport cu PPWR, spre exemplu, dacă nu se asigură același grad de prospețime a unor alimente cu ambalaje alternative, poate crește risipa alimentară. Am scris în trecut despre un raport care arată de la ce nivel de penetrare și standardizare devine mai verde un sistem de reutilizare, iar acesta nu poate coexista în mod eficient cu un sistem de garanție returnare în aceeași piață. Extinderea sistemului de garanție returnare ar putea fi însă o soluție mai rapid de implementat în statele unde deja există pentru anumite tipuri de ambalaje, cum este cazul României.

În plus față de oportunitatea de inovare în materie de ambalaje, vor apărea și noi oportunități de dezvoltare de modele de comercializare, inclusiv servitizare, care să răspundă mai țintit cerințelor de reducere a ambalajelor și nevoilor consumatorilor. Lanțurile comerciale vor fi nevoite să își ajusteze fluxurile de achiziții și comercializare pentru produse proaspete, în particular pentru legume și fructe. Noile modele ar putea favoriza producătorii locali, care pot susține sistem de achiziții cu fluxuri mai scurte, mai aproape de punctul de comercializare. Dar dacă atenția comercianților nu va fi pe fluxuri ci pe ambalaje, companiile mici vor fi dezavantajate în raport cu eventuale costuri mai mari ale unor noi tipuri de ambalaje.

În HORECA și în general în zona de alimentație publică, reutilizarea vine cu necesitatea ajustării responsabilităților în materie de igienă dacă vorbim de ambalajul consumatorului. În timp ce un sistem centralizat de reutilizare poate asigura trasabilitatea și respectiv responsabilitatea în materie de standarde de igienă, acestea nu mai sunt în controlul total al operatorului economic în cazul în care recipientele vin direct la consumatori, aspect pe care preamulul Regulamentului îl recunoaște.

În materie de Piață Unică, Regulamentul nu reușește să integreze complet tot mecanismul propus, de exemplu privind înregistrarea operatorilor, aceasta realizându-se la nivelul fiecărui stat membru, în timp ce uniformizarea etichetării rămâne la nivel de preambul. Fragmentarea este una dintre cele mai criticate teme și, în ton cu Raportul Letta, Comisia a promis să repare astfel de probleme. Apar spețe noi cu privire la responsabilitățile diferiților actori, de la punerea pe piață, ceea ce aduce un alt risc de fragmentare la nivel național prin interpretări distincte.

Pentru a stimula oferta și cererea de ambalaje durabile din punctul de vedere al mediului, Comisia va adopta până la 12 februarie 2030 acte de punere în aplicare prin care precizează cerințele minime obligatorii pentru contractele de achiziții publice verzi. Având în vedere că există deja ținte intermediare care vor fi atinse cu dificultate în absența unor piețe, fie chiar în curs de dezvoltare, acest proces ar trebui accelerat. Obligațiile vin cu multă raportare pentru a asigura trasabilitatea și îndeplinirea unora dintre cerințe.

Pe lângă investițiile pe care le va face mediul privat, statul va trebui să aibă capacitatea de colectare eficientă și de analiză a lor pentru a asigura conformarea pe o multitudine de elemente tehnice și pentru a ajusta măsurile de competență națională (ex. modularea taxelor). Nu prea sunt sectoare care să nu fie vizate, cel puțin indirect.

Totul despre serviciul de salubrizare în România. Regimul utilizatorilor

4 februarie 2025

Citește mai mult

Arhiva pentru luna: februarie, 2025