PET-urile sunt un produs ciudat… O sticlă-nesticlă, love it or hate it. Ne place că e ușor și rezistent, nu ne place pentru că rămâne sute de ani acolo unde îl aruncăm (noi!).
Ambalaje mai ușoare, ambalaje mai grele
Ne place că Dorna are acum un ambalaj nou, mult mai puțin risipitor de plastic (adică cu o proporție mult mai mică a greutății ambalajului față de cea a produsului), în timp ce Aqua Carpatica e… pe dos. Sticlele de „jumate” de Aqua C, le poți călca cu tractorul și de-abia se îndoaie. Adică, pe scurt, cumpărăm (și aruncăm) mult mai mult ambalaj, pentru același produs. Le-am scris odată asta, într-o postare pe Facebook, dar ne-au ignorat imperial…
Cum se reciclează PET-ul
Revenind la PET (denumirea completă îți cam limba-plimba-n gură: polietilenă tereftalată), filosofia e simplă: e reciclabil, deci trebuie adunat, curățat, separat, mărunțit și topit. Se transformă în fulgi, din care se fac fibre, peleți sau… un nou PET. Simplu? Deloc! (după cum ne-o arată statisticile)
Dacă vă interesează cum pătimește PET-ul în procesul de reciclare, am găsit un filmuleț pe youtube. Uite-l aici: PET recycling plant.
Așadar, se poate și să nu ajungă pe câmp sau în ape. Trebuie doar lăsat într-un container stradal (cel galben, pt plastic). Să nu uitați să-l presați, ca să ocupe mai puțin spațiu!
Aaa… iată și o analiză făcută de www.manager.ro, acum un an și-un pic. De-acolo am luat și poza.
Ciao!
