PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – UrmătoareaGenerațieUE

Un cercetător spaniol transformă crusta insectelor în bioplastic

Un om de știință spaniol de la Harvard este unul dintre experții mondiali în chitosan, un material biodegradabil care deschide un scenariu promițător în industrie și medicină.

Javier Fernández în laborator
Sursa: El País

„Multe elemente din plastic, cum ar fi cele de unică folosință sau ambalajele, sunt realizate fără a se gândi la utilitatea lor. De exemplu, dacă fabric o sticlă pentru apă nu trebuie să te încurajez s-o arunci oriunde”, explică Javier Fernández, doctor în nanobiotehnologie (tehnică modernă care permite fabricarea de dispozitive, cu aplicații în biologie și biochimie, de talie moleculară, capabile să manipuleze materia atom cu atom) în cadrul Universității din Barcelona, cercetător la Harvard și profesor la Universitatea de Tehnologie și Design din Singapore. Având o carieră axată pe reducerea plasticului, el pariază fără ezitare pe chitosan.

Ce este „shrilk”

Potrivit lui Fernández, materialul ar putea elimina plasticul convențional și deschide noi căi de cercetare în medicină, industrie și imprimare 3D. Noul material, numit shrilk, este format dintr-un amestec de chitosan (material obținut din chitină, substanța organică asemănătoare cu celuloza care formează exoscheletul insectelor și crustaceelor, și hidroxid de sodiu) și fibroină, o proteină din mătase.

„Pielea unei insecte este construită din chitină, proteine, iar în partea exterioară există un strat impermeabil asemănător cu ceara. Chitina și fibroina sunt combinate pentru a oferi rigiditatea coloanei vertebrale (aripi) sau elasticitatea (articulații)”, explică cercetătorul.

Pentru a ilustra aceste proprietăți, Fernández citează cazul Rhodnius prolixus, o insectă comună în America Centrală și de Sud, care „este capabilă să-și controleze rigiditatea atunci când se umflă pentru a absorbi sânge de la alte specii”.

Cercetătorul a reprodus structura insectelor pentru a proiecta plasticul „shrilk”; acesta este de două ori mai rezistent decât plasticul convențional și, în plus, este biodegradabil.

Cel mai des întâlnit material organic, după celuloză

Echipa lui Javier Fernández a modificat formula inițială pentru a reduce costurile din sectorul industrial și, în cele din urmă, a venit cu formula exactă a unui chitosan fără proteina din mătase, care reproduce caracteristicile naturale.

Cercetătorul afirmă că prin noua procedură nu se creează un nou material. „Noi folosim tehnici de microelectronică și nanotehnologie pentru a proiecta structura și proprietățile naturale posedate de chitosan, pentru a-l putea folosi și la alte aplicații.”

O comoară în coșul de gunoi

Unul dintre principalele avantaje ale materialului este că este foarte ieftin. „În mod tradițional, l-am folosit ca pe un deșeu”, spune cercetătorul. „Este cazul capetelor de creveți și scoicilor colectate de industria pescuitului, care ajung de cele mai multe ori la gunoi. De asemenea, este foarte ușor de obținut, pentru că este cel mai abundent material organic de pe Pământ, după celuloză”, adaugă el.

În laborator, chitosanul ajunge sub formă de fulgi sau pudră, similar cu un mic dejun de cereale.

În umbra plasticului tradițional

Cu atât de multe aplicații ale chitosanului și având în vedere beneficiile costurilor reduse de producție, ne întrebăm de ce studiul nu a fost realizat până acum? Cercetătorul spaniol subliniază că materialul a fost descoperit în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, iar proprietățile lui au fost atent investigate, încât există și brevete din acea perioadă, păstrate de compania chimică Du Pont.

Cu toate acestea, introducerea plasticului, „materialul secolului XX”, a amânat studiile referitoare la chitosan sau alte materiale. Abia în anii ’70, preocupările pentru obținerea unor materiale sustenabile au resuscitat cercetările. „Am salvat un material uitat pentru a încerca să-l folosim așa cum face natura și în armonie cu mediul înconjurător. Chitosanul se degradează în mediul natural și știm că nu împiedică dezvoltarea altor specii”, spune Fernández.

Un exemplu clar este prezentat în videoclipul de mai jos, unde o sămânță plantată pe o suprafață de chitosan crește în 20 de zile.

Mai multe informații despre acest material găsiți aici.

Alătură-te comunității Ecoteca și fii parte din schimbarea de care avem nevoie.
Articole similare