Un motiv major al risipei alimentare il reprezinta faptul că de cele mai multe ori nu evaluăm corect starea mâncării. În calitate de consumatori, ne bazăm în mare măsură pe datele de expirare inscripţionate pe ambalaje, care sunt stabilite într-un sistem conservator şi, de multe ori, informează greşit.
Mâncarea, de fapt, se degradează în ritmuri diferite. De aceea, noi tipuri de senzori pentru evaluarea calităţii alimentare ar fi foarte utili. Dacă putem evalua starea actuală a fiecărui aliment, asta ne-ar permite să luăm decizii în cunoştinţă de cauză, şi să ne gestionăm mai bine frigiderele.
Laboratorul lui Timothy Swager, de la MIT (Massachusetts Institute of Technology), lucrează la o tehnologie promiţătoare, pentru a rezolva aceasta problema. El testează un material conductor electric care îşi modifică rezistenţa în prezenţa unor gaze numite amine, care sunt eliberate atunci când mâncarea începe să se strice. Prin citirea acelei rezistenţe pe exteriorul unui pachet, poţi să îţi dai seama cât de comestibilă e mâncarea din interiorul pachetului.
„Poţi pune înăuntru nişte tag-uri de dimensiunea unei cărţi de vizită, cu o antenă, iar apoi să le alimentezi cu energie şi să le citeşti cu ajutorul unui smartphone”, explică Swager. „Sau poţi avea senzorul încorporat în ambalaj aşa încât să nici nu se observe, şi îl poţi citi cu un dispozitiv de comunicare near-field (NFC)”, adauga acesta.
Dispozitivul s-ar putea afla o distanţă de câţiva centimetri, la fel cum sunt sistemele de plată contactless, sau cele de ticketing. Senzorii din interiorul pachetelor conţin nanotuburi, care reacţionează la amine. Practic, e vorba de un sistem simplu, format din două puncte de contact cu o bandă conductoare între ele.
Swager a înfiinţat o companie pentru a comercializa tehnologia şi estimează că va face primele demonstraţii pentru clienţii interesaţi chiar în vara asta. Primele aplicaţii vor fi, probabil, pentru lucrătorii alimentari care lucrează cu peşte şi carne. Dar, în scurt timp, şi consumatorii ar putea avea propriile lor dispozitive.
S-a mai încercat crearea unor indicii vizuale, în ce priveşte aspectul mâncării alterate. Dar Swager spune că metoda lui e mai bună, fiindcă nu se bazează pe percepţie: produce date solide care pot fi înregistrare şi urmărite. De asemenea, are potenţialul de a fi foarte ieftină.
https://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2015/04/5062096969_398af6cf1e_z.jpg427640Raulhttps://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2022/04/logo-ecoteca.jpgRaul2015-04-20 13:22:462022-03-18 18:50:21Senzorii care detectează mâncarea alterată ar putea reduce risipa alimentară
Într-o ţară unde 40% din totalul de mâncare ajunge anual la gunoi, campania No Name Naturally Imperfect initiata de Loblaws, cel mai mare retailer canadian de alimente, propune vânzarea de legume şi fructe ”urate” la preţuri reduse în magazinele din Ontario şi Quebec ale companiei.
“Ne concentram prea mult asupra aspectului produselor, în comparaţie cu gustul lor,” a declarat Ian Gordon, directorul Loblaws. “Dar odată ce decojeşti sau tai un măr, nu-ţi dai seama că a avut vreodată o vânătaie sau vreun defect.” Merele, cartofii sau morcovii pe care firma canadiană îi va vinde la preţ redus cumpărătorilor ar fi ajuns la fabricile de conserve sau nu ar fi fost cultivaţi deloc, tocmai din cauza aspectului fizic.
Deşi Loblaws nu e prima companie care încearcă să schimbe standardele de “frumuseţe” în domeniul alimentar, astfel de iniţiative pot fi deocamdată numărate pe degete. Lanţul francez de supermarketuri Intermarche a lansat anul trecut o campanie similară, care a crescut numărul clienţilor din magazine cu 24%, punând la vânzare fructe şi legume “urâte.”
Potrivit Programului de Mediu al Naţiunilor Unite, între 20 şi 40% din producţia de legume şi fructe a fermierilor ajunge la gunoi fiindca nu respecta standardele estetice impuse de comercianti.
Bilanţul global al risipei alimentare ajunge anual la 400 de miliarde de dolari. Cum era de asteptat, risipa este mult mai ridicată în ţările dezvoltate; la polul opus 870 de milioane de oameni suferă în fiecare an de foamete.
Dincolo de implicaţiile sociale, risipa de hrană este şi o problemă importantă pentru mediu, emisiile de metan rezultate în urma fermentării deşeurilor organice fiind de 30 de ori mai puternice decât emisiile de dioxid de carbon.
La nivel macro, mâncarea aruncată la gunoi este responsabilă de 7% din emisiile totale de gaze de seră, astfel încât, dacă ne-am imagina risipa alimentară ca pe o ţară, aceasta ar fi al treilea cel mai mare stat producător de gaze cu efect de seră, după SUA şi China.
https://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2015/04/carrot_2353469b.jpg387620Raulhttps://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2022/04/logo-ecoteca.jpgRaul2015-04-09 15:31:132022-03-18 18:51:17Cel mai mare retailer canadian vinde ieftin fructele si legumele „urate”, pentru a combate risipa alimentara
Daca in urma cu ceva timp va povesteam de Protocycler, masina care transforma instant deseurile de plastic in “cerneala” pentru imprimantele 3-D, acum am gasit un alt proiect care foloseste tehnologia 3-D pentru a recicla deseurile, de aceasta data, alimentare. AgriDust e un proiect care transformă deşeurile alimentare în materiale biodegradabile, din care se pot face ambalaje şi ghivece pentru plante.
Procesul de productie este non-toxic si mai ales, regenerabil.
Designerul italian Marina Ceccolini a conceput o modalitate de a transforma şase tipuri de deşeuri alimentare (zaţ de cafea, coji de alune, cojile de roşii, păstăile de fasole şi resturile de la lămâi şi portocale) în noi materiale. Materialul organic reciclat poate fi folosit în imprimarea 3D, pentru una dintre cele mai ecologice metode de producţie de până acum.
Sursa: Behance
Ceccolini a creat AgriDust ca proiect final pentru Universitatea de Design din San Marino, unde a studiat recuperarea deşeurilor alimentare.
Compozitia noilor materiale este formata din deşeuri (64,5%) şi un liant pe bază de amidon de cartofi (35.5%). Procesul presupune folosirea tehnologiei reci, ceea ce il face compatibil cu tehnologia de imprimare 3D, unde extruderul clasic e înlocuit cu o seringă.
Sursa: Behance
Proiectul va fi expus la ediţia din acest an a Milano Expo, unde vizitatorii vor avea ocazia să afle mai multe despre proces şi cum l-ar putea reproduce si în propriile case.
https://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2015/03/d982daf8c22258614c8f35874c77d55f.jpg400600Raulhttps://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2022/04/logo-ecoteca.jpgRaul2015-03-30 13:19:382022-03-18 18:54:30AgriDust – proiectul care transformă deșeurile alimentare în ambalaje și ghivece
Dupa deschiderea unor supermarketuri Zero Waste in Franta si Germania a venit randul restaurantelor care promoveaza acest concept – de aceasta data in Marea Britanie.
Sursa: Cleaning Matters
Bucatarul-sef Douglas McMaster, foarte cunoscut si apreciat in Marea Britanie a deschis prima cantina Zero Waste si spera ca proiectul lui sa inspire cat mai multe companii sa urmeze exemplul.
Motivat de dorința de a schimba atitudinea oamenilor fata de deșeuri și de a încuraja un sistem alimentar mai “conștient”, tânărul bucătar a deschis în luna octombrie Silo, o brutărie/cafenea /restaurant într-un depozit monocromatic in Brighton. Cantina, care reciclează toată deșeurile sale, se bazează pe un prototip mai mic configurat cu succes de McMaster in Melbourne.
Ingredientele de bază în forma lor cea mai pură sunt livrate fara ambalaje direct de la fermieri si producatori (majoritatea locali) in containere reutilizabile. In plus Silo genereaza propriile produse ca unt, branza, paine si alcool.”Eu îl numesc un sistem alimentar cu un stil pre-industrial…Este un mod de a produce si a aproviziona respectand alimentele cum faceam in urma cu 100 de ani”, declara McMaster.
Acest sistem reduce tone de alimente prin propunerea unui meniu mai restrans – avand in vedere ca “mai multe optiuni creeaza mai multe deseuri”, dupa cum marturiseste bucatarul sef, atentionand ca meniul este strict sezonier si servit pe farfurii realizate din pungi de plastic reciclate.
Nici un rest alimentar nu este irosit datorita unei masini de compostare in valoare de £22,000, care este capabila sa obtina 60kg de compost peste noapte – prima de acest tip folosita intr-o bucatarie comerciala Marea Britanie, potrivit lui McMaster.
„Acumulam toate deșeurile naturale într-o găleată și la sfârșitul zilei merg direct in masina de compostare „, spune el. „Nu trebuie să faci nimic si nu apesi pe niciun buton – poti uita de ea. De fapt ne ajuta sa economisim timpul pentru ca nu trebuie sa scoatem containerele la sfarsitul zilei, sa le golim si sa plasam altele”.
În prezent, compostul este luat de cineva care are nevoie de el în schimbul unor plante gratuite. În timp ce acest lucru poate suna idealist, McMaster este conștient de importanța transformarii acestui risc intr-o actiune sustenabila atat financiar cat si din punct de vedere etic.
“Composterul nu este ieftin pentru că este un design nou și foloseste noi tehnologii, dar afacerile locale pot partaja costurile unei astfel de mașini și să lucreze împreună pentru a face aceasta afacere viabila atat din punct de vedere financiar cat și ecologic. Noi impartim masina noastră cu alte cinci întreprinderi.”
“Minuni” in lucrul cu apa
Silo nu vizeaza doar reducerea risipei alimentare. Apa reziduala produsa de masinile de cafea este filtrata prin osmoză inversă – un proces care separă moleculele de apă pură din apa gri. Apa pura este refolosita în mașinile de cafea, care potrivit lui McMaster ajută la crearea unui gust “curat” care reprezintă aroma adevărată a cafelei, în timp ce apa gri este folosita pentru a spăla toaletele.
O altă inovație este data de refuzul lui McMaster de a folosi produse chimice pentru a menține curățenia și igiena la fața locului. În schimb, foloseste EOwater –apa acida electrolizata și alcalinizata care a fost inițial creata în Japonia pentru curățarea rănilor deschise. Mașina de £30.000 transforma apa intr-un dezinfectant antibacterian non-toxic si natural care se pretinde a fi mai eficace decât săpunul si înălbitorul.
“Apa electrolizata este naturala și este creata la fața locului, astfel încât nu sunt folosite ambalaje si nu implica alte deseuri sau consum de energie”, explica McMaster.
Provocări culinare
Toate aceste procese l-au ajutat pe Silo sa recicleze aproximativ 95% din deseuri, dar McMaster spune restul de 5% a fost un “coșmar”.
Curatarea cuptoarelor: “Anumite cuptoare sunt fabricate pentru a fi curățate cu aceste produse speciale chimice care vin în ambalaje foarte risipitoare Asta nu e ceea ce ne dorim, dar este modul în care cuptoarele sunt construite și, din păcate, avem nevoie de ele pentru a crea ceea ce dorim să creăm.
A încerca sa schimbi lucrul asta e foarte dificil. Deci, ceea ce facem noi este o curățare de mână într-un fel de spălare fierbinte. Dar când ai un pui, iar grăsimea este scurge pe cealalta parte și el este copt la 250 de grade, nu este foarte usor sa cureti.”
Cea mai mare provocare pentru McMaster ramane schimbarea atitudinii oamenilor fata de deșeuri – și nu doar a potentialilor clienti. Recent, un nou furnizor a adus un ambalaj care nu era în conformitate cu politica-zero deșeuri promovata de Silo chiar după ce bucătarul-șef i-a explicat întregul concept. Dar McMaster, un fost BBC Young Chef of the Year, nu se lasa cu una cu doua.
„Este vorba despre încercarea de a schimba procesele de gândire ale oamenilor în rutina de zi cu zi și de a-i încuraja să-si insuseasca aceste idei în loc de a accepta lucrurile pur si simplu fara sa-ti pui niste intrebari”, spune el. “Nu e ușor pentru că nu toată lumea crede ca mine, dar trebuie sa incepem de undeva!”
https://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2015/03/20141202TSMF.jpg730960Raulhttps://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2022/04/logo-ecoteca.jpgRaul2015-03-10 13:38:082022-03-18 18:59:21″Gustul″ Zero Waste: Primul restaurant fara deseuri din Marea Britanie
Unii îi înjură, alții zic că le poartă noroc, dar cu toții avem nevoie de ei. Altfel nu se poate. Sunt cu mâinile până la coate în mizeria noastră și au niște salarii de subzistență. Niște oameni respectabili: gunoierii.
Sursa: Evenimentul Zilei
Au una dintre cele mai sigure şi serioase meserii din lume dar, totodată şi una dintre cele mai scârboase. N-au salarii mari, dar cel puțin sunt siguri de ele. Nu sunt mândri de job-ul lor, dar nici n-are de ce să le fie ruşine. Pe timpuri, oamenii îi priveau ca pe pleava societăţii. Și azi mai sunt unii care îi înjură când, dimineața, înainte de răsărit, uruitul mașinilor care trec printre blocuri îi trezeste din somn.
Gunoierii și inamicii lor din parcări
Aurel Costache, sofer pe autogunoiera de 15 ani. Sursa: Evenimentul Zilei
Aurel Costache are 51 de ani şi, de 15, e şofer pe autogunoiera IVECO Eurocargo care „mănâncă”, de două ori pe zi, şapte tone de gunoi. E mititel şi abia se vede la volan. În fiecare zi, pe la şase fără un sfert, iese pe poarta garajului firmei de salubritate „Urban”, din Drumul Taberei.Visează traseul pe care îl face de ani buni între strada Brașov și Valea Oltului și Bulevardul Timișoara , până la Moghioroș.
„Dimineaţa, printre blocuri, e dezastru! Sunt maşinile parcate aiurea. Mai ales lunea când s-au întors toţi din weekend. În Valea Ialomiţei e jale….. Dacă n-apuc să ridic gunoiul până la șapte, că am două școli în drum, e necaz mare! Că încep să-și ducă ăștia copiii…”, adauga mahnit nea Aurica.
Ce mai arunca romanii la ghena?
Aurică râde: „Da’ ce n-aruncă… Cumpără mâncare cât nu-i trebuie și dup-aia o aruncă!”. Da’ de uitat prin pubele se uită? Şoferul se încruntă: „Oi fi io gunoier, da’ să știți că io nu scormonesc prin gunoi! Mor de oftică când îi văd pe încărcători cum cotrobăie prin pubele. Se uită după metale, îmbrăcăminte și încălțăminte. Au găsit și telefoane care mergeau! Da’ s-a cam terminat”.
Aurel Costache pune degetul pe „rana” gunoierilor. „Au luat caimacul ăştia care caută pet-uri de plastic şi aluminiu. Femeile de serviciu sunt mână în mână cu ei! Şi vin înaintea noastră şi rad tot!”, se supără pe viaţă Aurică în timp ce ia o curbă strânsă de zici că o să lase fără retrovizoare vreo cinci mașini. Trece la un lat palmă de ele. Apoi, dezvoltă alt subiect. E supărat pe ăia care sună pe la uşi şi cer bani. „Sunt mulți țigani care au lucrat la noi și au rămas cu salopetele și hainele de lucru. Ai dracu’, cică, a murit șoferul și să-l ajute!”.
„De ce să ne fie rușine, asta-i meseria!”
Imagine de la Statia de sortare Rom Waste Solutions. Sursa: Evenimentul Zilei
Pe la opt şi jumătate termină prima tură de încărcat mizeria bucureştenilor. O ia spre drumul de centură, dar nu spre vreo groapă de gunoi „clasică”. El descarcă în stația de sortare a gunoiului „Rom Waste Solutions”, de lângă comuna Dragomirești. Ultima „fiţă” a celor care fac bani din gunoi. „Ce-o să vedeţi acolo e o staţie Stadler, e ca un fel de Bentley în domeniu. Jumătate din gunoi se reciclează și valorifică integral”, declara Dan Nicolae Ceaușescu, directorul comercial al „Urban”.
Peste drum, la vreo doi kilometri în linie dreaptă, se vede muntele de gunoi al „Iridex”, una dintre cele trei gropi de gunoi de lângă Capitală. Raiul ciorilor… Până să intre cu maşina la cântar, nea Aurică povesteşte: „Am un coleg care a lucrat șofer la o fabrică de pâine care s-a închis. A venit la mine, ca să se angajeze la Urban. Îi ardea buza! L-am ajutat. Dacă vrei să munceşti, să faci un ban ce mai contează că duci gunoi! De ce să ne fie ruşine, asta-i meseria!…”.
Nicolae Magheru, de 46 de ani şi şapte clase, împreună cu Iulian Nicolae de 40 de ani, cu zece clase la activ, sunt membrii „commando”-ului condus de nea Aurică. Marturisesc ca nu-i intereseaza ce crede lumea despre ei. „Nu furăm, de ce să ne fie rușine!”, se încruntă domnu’ Magheru, în timp ce rostogoleşte un tomberon pe Aleea Lunca Cernei din Drumul Taberei.
Apoi, îşi plâng de milă, în cor: „Dimineaţa e vai de noi! Că e lumea grăbită, cu şcoli şi grădiniţe!Se ia lumea de noi, că de ce nu venim noaptea! Păi, nu se poate, că nu stă nicio femeie de serviciu noaptea după noi să deschidă ghena. Şi dacă lasă «cazanele » pe trotuar, nu mai găseşti decât gunoiul din ele…”.
Amândoi recunosc că sunt țigani. „Asta suntem, ce să zic că sunt suedez?”, râde domnul Magheru. Câştigă undeva la opt sute de lei. „N-am vechime mare, că luam şi zece milioane de ăia vechi”, oftează gunoierul. Nu le e frică de boală. „Până la urmă, dacă nu riști, nu câștigi! Se îmbolnăvesc ei doctorii”, îşi dau coate băieţii. Se mai spală ei că-şi iau apă cu detergent în bidoane şi firma i-a echipat ca la armată: pufoaică, pantaloni matlasaţi, bocanci, căciulă şi mănuşi. Decretează: „Din gunoi se mănâncă o pâine albă!”
Gunoiul se cară și cu Mercedesul
„Din punctul meu de vedere, al meseriei pe care o știu, șoferii de pe auto-gunoiere sunt dibaci, super-șoferi! Nu mulți camionagii se mișcă la fel ca ei pe aleile din spatele blocurilor”, își laudă oamenii Ovidiu Șerban, șeful sucursalei „Urban” din București.
Are în subordine 38 de auto-gunoiere compactoare, Mercedes și Iveco, din care, zilnic, 24 ies la lucru în sectorul 6, al doilea ca mărime și număr de locuitori din Capitală. „În medie, avem 2,21 descărcări pe zi, de fiecare mașină. Cărăm cam 120.000 de tone pe an… 8% e reciclabil, 37% se arde în fabricile de ciment și doar 55% ajunge la groapa de gunoi!”, marturiseste Serban.
Oficial, sunt trei gropi de gunoi care deservesc Capitala: Iridex – pe centura Bucureștiului, lângă Dragomirești, Vidra și Glina – care ține de Ilfov, zisă și „Ochiul boului”.
Sa ne amintim ca pana in 2017 toate depozitele de gunoi neconforme trebuie inchise iar pana in 2020, obligatia asumata de Romania este de a recicla 50% din deseurile municipale (din masa totala de deseuri de hartie, metal, plastic si sticla). Prin urmare, astfel de gropi trebuie „inlocuite” cat mai repede cu statii de sortare si de valorificare corespunzatoare a deseurilor…
Cat castiga de fapt operatorii de salubritate
Trebuie sa marturisesc ca sunt de fiecare data indignata cand mai vad cate o persoana care arunca deseurile pe jos chiar langa gunoieri si spune mandra: „Lasa-i sa stranga ca si-asa au salariile mari”! Hai sa vedem ce salarii au de fapt acesti oameni si daca pot compensa acestea munca lor deloc usoara!
Un șofer câștigă de la 1.600 la 2.400 de lei pe lună, în funcție de vechime și orele suplimentare iar un gunoier simplu maximum 1.100 de lei. Fara sa mai luam in calcul cu ce se mai căpătuiesc din ce găsesc prin pubele. Dan Nicolae Ceaușescu, directorul comercial al „Urban” are o poveste nostimă: „La Monte Carlo s-au aciuat niște gunoieri români. Tot ce găsesc prin gunoiul monegascilor îl vând la Marsilia în târgul de vechituri. Și găsesc de la haine, la inele de logodnă, brichete, până la bijuterii și alte lucruri de valoare. Dar gunoiul lor nu seamănă cu al nostru!”.
https://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2015/03/4-5-gunoi-rzv-05.jpg467700Raulhttps://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2022/04/logo-ecoteca.jpgRaul2015-03-09 13:34:002022-03-18 18:59:36Viața printre tomberoane: „Din gunoi se mănâncă o pâine albă!”
Eticheta Bump Mark are forma triunghiulara si poate fi observata in coltul stanga sus. Sursa: The Guardian
In general, datele de expirare de pe etichete sunt orientative, majoritatea alimentelor putand fi consumate si la cateva zile sau chiar saptamani dupa perioada de valabilitate.
Cu toate acestea, frica de a consuma alimente care isi pierd valabilitatea reprezinta unul din factorii determinanti ai risipei alimentare.
Designerul britanic Solveiga Pakstaite a dezvoltat o eticheta alimentara realizata din gelatina, bio-reactiva care ne „anunta” intr-adevar cand alimentele expira. In timp ce realiza o cercetare despre modul in care oamenii orbi folosesc transportul public, Pakstaite si-a pus intrebarea cum pot verifica persoanele nevazatoare data de expirare a alimentelor.
Rezultatul curiozitatii sale este o inventie numita Bump Mark; o etichetă care se atașează ambalajelor produselor alimentare și care isi schimba forma atunci când produsul se deteriorează. În cazul în care produsul alimentar este proaspăt, eticheta este netedă și curbata, in schimb, cand alimentele incep sa se deterioreze apare un „cucui” de plastic atunci cand ambalajul este atins.
Gandita initial ca o alternativa pentru oamenii orbi, noua eticheta poate inlocui cu succes etichetele traditionale. Tanara de 22 de ani, absolventa a sectiei de design industrial si tehnologie din cadrul Universitatii Brunel sustine ca noua eticheta va da o indicatie mai precisa cu privire la prospetimea alimentelor si va salva de la eliminare produse care sunt in continuare comestibile, in ciuda expirarii valabilitatii de pe etichetele conventionale.
O treime din alimentele produse la nivel mondial sunt aruncate la gunoi, 100 de milioane aruncate doar in Europa
Potrivit guvernului britanic, 4 milioane de tone de alimente sunt aruncate la cos in fiecare an in Marea Britanie, majoritatea fiind comestibile. Iar problema este raspandita la nivel mondial. Organizația ONU pentru Alimentație și Agricultură estimează că o treime din toate alimentele care sunt destinate consumului uman este pierdut; dintre acestea cel mai des ajung la cosurile de gunoi fructele si legumele.
În Europa, în jur de 100 de milioane de tone de alimente sunt aruncate în fiecare an.
„Doar o treime din persoanele cu deficiențe de vedere au un loc de muncă plătit, astfel încât ceilalți sunt nevoiti să supraviețuiască cu costuri foarte mici și nu-si pot într-adevăr permite să arunce alimentele. De asemenea, ei nu vor să se îmbolnăvească si sunt cu siguranta foarte prudenti, dar realizeaza cati bani pierd, nu doar alimente”.
„Am știut imediat că aceasta soluție n-ar putea ajuta oamenii orbi pentru că nici un retailer nu va fi dispus sa cheltuiasca bani pentru sprijinirea acestui grup foarte mic, din pacate. Atunci m-am intors la intrebarea mea initiala „Cum știu oamenii orbi când expiră alimente lor”, iar apoi m-am gândit: „Cum știe cineva?” Avem incredere in aceste date care sunt puse in mod aleatoriu si nimeni nu stie de fapt, cand expira alimentele si de aceea aruncam atat de multa mancare”, a adaugat designerul.
Cum functioneaza eticheta
Sursa: Behance
Pakstaite a dezvoltat dispozitivul folosind gelatină, un produs alimentar făcut din oase de animale și folosit de obicei ca agent de ingrosare pentru deserturi. Când este asezata pe deserturi, gelatina devine un jeleu solid, dar se transformă în lichid atunci când expiră.
Inventia Bump Mark apare în colțul pachetelor alimentare ca un triunghi modest. Se compune dintr-un pod stratificat: pe partea de jos este o foaie de plastic cu umflături pe ea, care este apoi acoperita cu o soluție de gelatină și sigilata. Gelatina, fiind un material organic, se deteriorează în același ritm precum produsele alimentare, aflate sub ambalaj.
Deci, atunci când gelatina devine lichida, înseamnă că mâncarea s-a deteriorat. Atunci umflaturile de plastic pot fi simțite în partea de jos a triunghiului, deoarece „tamponul” din jeleu nu mai exista. In plus, gelatină imită reacția produsului alimentar la schimbarea temperatrii. În cazul în care se păstrează la rece, acesta va rămâne solida pentru mai mult timp, dacă este pastrat în condiții mai calde, se va deteriora mai repede, la fel cum s-ar intampla cu o bucată de carne.
Eticheta Bump Mark ar urma sa fie lipita de ambalaj o data cu ambalarea produsului. In acest fel ea va ”monitoriza” alimentul din momentul ambalarii si ar urma sa se deterioreze in acelasi timp cu acesta.
https://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2015/02/ae27d222-aeda-41ff-a02a-766c7395570b-620x372.jpeg372620Raulhttps://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2022/04/logo-ecoteca.jpgRaul2015-02-17 13:04:532022-03-21 18:01:04Bump Mark – eticheta revolutionara care poate reduce risipa alimentara
In articolele anterioare (le gasiti aici si aici), va mentionam cateva actiuni care pregatesc `terenul` pentru introducerea la scara larga a ambalajelor biodegradabile, menite sa inlocuiasca plasticul si alte materiale nesustenabile.
Printre avantajele oferite de utilizarea acestor ambalaje se numara reducerea costurilor de productie, reducerea consumului de energie si a emisiilor de carbon, oportunitatea de inovare a produselor.
Plasticul conventional este facut in general din petrol, un combustibil fosil care contribuie la schimbarile climatice. In schimb, bioplasticul este realizat din material vegetal si reprezinta o alternativa viabila la plasticul conventional. Cu toate acestea, sunt necesare numeroase etape pentru a produce bioplastic si implicit, este nevoie de mai multa energie. Iar culturile folosite pentru a produce noul tip de plastic, ca spre exemplu cele de porumb, sunt probabil mai potrivite pentru consumul uman.
Bioplastic din coji de orez, coji de cacao, spanac si patrunjel
Pentru a rezolva aceasta problema, un grup de oameni de stiinta de la Institutul Italian de Tehnologie (IIT) din Genova, Italia, lucreaza la o metoda de a crea bioplastic din deseuri alimentare. Rezultatele lor au fost publicate la inceputul acestei veri in American Chemical Society’s (ACS) journal Macromolecules.
Oamenii de stiinta au pornit de la procesul de creare a celofanului, care include trecerea celulozei – materialul care constituie peretii celulelor de plante – prin bai de acid si bai alcaline. Ei au descoperit ca, atunci cand celuloza derivata din bumbac si canepa este dizolvata in acidul trifluoracetic, se converteste intr-o forma care poate fi turnata sub forma de plastic, fara a fi nevoie sa fie prelucrata mai departe.
Ei au incercat acelasi proces pe deseuri vegetale, care au inclus coji de orez, coji de cacao, spanac si patrunjel; acestea au fost obtinute de la o companie italiana care realizeaza pulberi vegetale pentru a fi folosite in bauturile din legume si pastele colorate. In studiul publicat in Macromolecules este mentionat ca, `Bioplasticul cu o gama larga de proprietati mecanice a fost obtinut direct din vegetale comestibile prelucrate industrial si deseuri de cereale`.
Noile materiale obtinute au o combinație diferita de rigiditate si elasticitate, comparativ atat cu masele plastice biodegradabile existente cat si cu masele plastice traditionale. Spre exemplu, plasticul obtinut din spanac este mai elastic, in timp ce plasticul obtinut din coji de orez este mai ferm. Materialele pot mosteni de asemenea, proprietatile plantei originale, adica plasticul din patrunjel poate avea proprietati antioxidante, in timp ce plasticul din scortisoara ar putea fi antibacterian. Mai multe informatii despre rezultatele studiului gasiti aici.
750 de miliarde de dolari ne costa anual risipa de alimente
Aceasta inventie ar putea fi o solutie optima atat pentru reducerea deseurilor de plastic cat si pentru prevenirea deseurilor alimentare. 1,3 miliarde de tone de alimente, se pierd la nivel global in fiecare an, potrivit Programulului Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). Amprenta de carbon a deseurilor alimentare este estimata la 3,3 miliarde de tone.
Alimente irosite inseamna, de asemenea, si apa pierduta. Cantitatea de apa folosita pentru a produce alimentele risipite este echivalenta cu fluxul anual al raului Volga din Rusia sau de trei ori volumul lacului Geneva. Asta nu este bine, in orice moment – dar devine ingrijorator intr-o perioada in care tot mai multe regiuni aflate in zone cu climate temperate, se confrunta cu seceta severa, la nivel mondial. 750 de miliarde de dolari ne costa anual risipa de alimente.
Cateva masuri adoptate de unele state pentru reducerea deseurilor alimentare gasiti aici si aici.
https://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2014/08/bioplastics-300px.jpg229300Raulhttps://ecoteca.ro/wp-content/uploads/2022/04/logo-ecoteca.jpgRaul2014-08-28 12:09:252022-03-21 18:13:35Cercetatorii italieni transforma deseurile alimentare in bioplastic
