Datele aferente anului 2025 arată că Sistemul de Garanție-Returnare a început să preia volume importante din zona ambalajelor pentru băuturi. Cu toate acestea, OIREP-urile continuă să gestioneze fluxurile care nu fac obiectul SGR, în special ambalajele industriale și de transport, potrivit unei analize realizate de Asociația ECOTECA. În paralel, diferențele dintre județe, tarifele distincte pe materiale și distribuția inegală a investițiilor în infrastructură arată că performanța gestionării deșeurilor de ambalaje depinde nu doar de reguli, ci și de capacitatea locală de implementare.

În 2025, pe piața națională au fost introduse 2.544.657 de tone de ambalaje. Cele din hârtie și carton au avut cea mai mare pondere, cu 31,49% din total, urmate de cele din lemn, cu 26,22%, și de sticlă, cu 17,52%. Din total, 2.067.414 tone au fost în sistemul OIREP și în gestiunea individuală a producătorilor, iar 477.243 tone în sistemul SGR.

Imaginea de ansamblu este importantă, pentru că arată încă de la început că discuția despre deșeurile de ambalaje nu poate fi redusă doar la cele realizate din PET și la ambalajele returnate în sistemul SGR. Hârtia, cartonul și lemnul continuă să aibă o greutate foarte mare în ansamblul pieței, chiar dacă sunt mai puțin vizibile în discursul public.

SGR în creștere, dar rămâne limitat la ambalajele de băuturi

Datele privind fluxul cantitativ al ambalajelor SGR arată că sistemul a gestionat în 2025 volume importante de ambalaje, în special din sticlă și PET. La sticlă, au fost introduse pe piață 339.464 de tone, dintre care 275.930 de tone au fost returnate, iar 249.764 de tone au intrat în instalațiile de reciclare. La PET, din 105.132 de tone introduse pe piață, 86.229 de tone au fost returnate și 78.593 de tone au ajuns efectiv în instalațiile de reciclare. Datele arată clar că între momentul introducerii pe piață și cel al reciclării există mai multe etape, iar performanța sistemului trebuie evaluată pe întregul traseu, nu doar la nivelul returului.

În același timp, rata de returnare a ambalajelor SGR a avut o evoluție clar ascendentă în perioada ianuarie 2024 – decembrie 2025. Media pentru întregul interval a fost de 69,2%, dar analiza lunară indică o creștere de la aproximativ 55% în 2024 la aproximativ 83% în 2025. În anumite luni, sistemul a depășit chiar pragul de 100%, cum s-a întâmplat în ianuarie 2025, cu 106,1%, și în octombrie 2025, cu 103,9%.

Aceste vârfuri confirmă că o parte dintre ambalajele returnate în 2025 au fost cumpărate anterior și păstrate o perioadă de consumatori. Dincolo de această particularitate, mesajul de fond este că SGR a trecut de faza de început și a intrat într-o etapă de funcționare mai stabilă.

OIREP-urile rămân decisive pentru fluxurile mari din afara SGR

Dacă SGR schimbă în mod vizibil zona ambalajelor de băuturi, analiza ECOTECA arată că OIREP-urile continuă să susțină grosul fluxurilor care nu fac obiectul acestui sistem. În 2025, acestea au avut în responsabilitate peste 1,6 milioane de tone de ambalaje, în special din zona cartonului, lemnului și a altor fluxuri non-SGR, la care se adaugă încă 0,4 milioane de tone de ambalaje gestionate individual de producători.

Greenpoint Management a avut cea mai mare acoperire contractuală, de 74,47%, urmată de Fepra EPR, cu 65,96%.

În ceea ce privește distribuția contractelor încheiate între ADI-uri și OIREP-uri, Sectorul 1 din București și județul Covasna au avut cele mai multe contracte, câte 13, în timp ce în Harghita, Ilfov, Mehedinți și Tulcea nu apar contracte încheiate prin ADI Deșeuri.

În fluxul municipal, cantitatea totală de ambalaje contractate de OIREP-uri în 2025 a fost de 566.983 de tone. Structura acestui flux arată altfel decât structura ambalajelor introduse pe piață. Hârtia-carton reprezintă 36,63% (207.757 de tone), plasticul non-PET 31,08% (176.208 de tone), sticla 16,61% (94.148 de tone), PET-ul 6,89% (39.042 de tone), metalul 6,49% (36.789 de tone), aluminiul 1,50% (8.508 de tone), iar lemnul doar 0,80% (4.531 de tone). Diferența este relevantă, pentru că arată că materialele dominante în consumul casnic și în colectarea municipală nu sunt identice cu cele dominante în piața totală a ambalajelor (fapt ușor observabil în cazul lemnului).

Distribuția pieței arată că peste jumătate din volumul total de ambalaje gestionate de OIREP-uri în 2025 a fost preluat de primii trei jucători: GreenPoint Management, Reciclad’Or și Fepra EPR.

Și clasamentele pe materiale spun ceva important despre cum este distribuită piața. La sticlă, Greenpoint Management și Reciclad’Or conduc detașat. În ceea ce privește plasticul non-PET, piața este dominată de un dualism extrem de strâns, primele locuri sunt ocupate de Reciclad’Or și Fepra EPR, cele două organizații fiind despărțite de o diferență redusă.

La fluxul de PET, ierarhia se modifică ușor, liderii fiind Reciclad’Or și Greenpoint Management, urmați de Fepra EPR, care reușesc să gestioneze împreună majoritatea cantităților de ambalaje din plastic colectate din fluxul municipal. La hârtie-carton, Greenpoint Management înregistrează cel mai ridicat volum, urmată de Fepra EPR și Reciclad’Or. În ceea ce privește metalul, piața din fluxul municipal este condusă de un lider detașat, Reciclad’Or.

Totuși, pentru poziția secundă există o competiție extrem de strânsă între Fepra EPR și Greenpoint Management, cele două organizații fiind despărțite de o diferență redusă. Referitor la aluminiu, ierarhia este marcată de un echilibru competitiv la vârf, Greenpoint Management ocupă prima poziție, urmată la o distanță mică de Reciclad’Or. Deși fluxul municipal al deșeurilor de ambalaje din lemn este unul minor comparativ cu cel industrial, ierarhia este clară, Greenpoint Management și Reciclad’Or ocupă primele poziții.

Costurile și diferențele locale arată cât de inegal funcționează sistemul

Tarifele de preluare a responsabilității pentru deșeurile de ambalaje (valabile în 2026) confirmă că materialele nu sunt egale nici din punctul de vedere al costurilor. În fluxul municipal, cele mai mari tarife apar la aluminiu și PET. Fepra EPR are cele mai ridicate valori, cu 832 RON/tonă pentru aluminiu și 826 RON/tonă pentru PET. În același timp, Greenpoint Management are valori ridicate și relativ uniforme pentru mai multe materiale, inclusiv 540 RON/tonă pentru plastic non-PET, hârtie-carton, metal și lemn.

În fluxul industrial-comercial, tarifele (valabile în 2026) sunt în general mai mici, ceea ce sugerează o colectare mai predictibilă și, de regulă, fluxuri mai curate. De exemplu, Enviro Pack Consult are unele dintre cele mai reduse valori, de la 430 RON/tonă la sticlă și 500 RON/tonă la PET până la 290 RON/tonă la lemn. Diferențele nu apar doar între materiale și organizații, ci și între județe. În iulie 2025, Buzăul avea cel mai mare număr de operatori licențiați de salubrizare, 47, în timp ce Doljul avea doar 6.

În același timp, Bucureștiul avea cel mai mare număr mediu de locuitori deserviți de un operator, 131.476, urmat de Iași, cu 111.467, și Dolj, cu 99.205. La polul opus, Buzău avea 8.415 locuitori per operator, Caraș-Severin 12.749, iar Hunedoara 14.636. Aceste diferențe nu spun automat unde sistemul funcționează mai bine, dar arată că încărcarea operatorilor și gradul de fragmentare a pieței locale diferă mult de la un județ la altul. În plus, ECO SUD SA apare ca operatorul cu cea mai mare extindere, prestând servicii în 551 de UAT-uri.

La acest tablou se adaugă și investițiile în infrastructura finanțată prin PNRR. Pentru centrele de colectare prin aport voluntar există 300 de proiecte la nivel național, în valoare totală de 248,92 milioane de euro. Suceava conduce atât la număr de proiecte, cu 25, cât și la valoarea acestora, cu 19,10 milioane de euro. În cazul eco-insulelor digitalizate, există 100 de proiecte, cu o valoare totală de 67,90 milioane de euro. Alba are cel mai mare număr de proiecte, 10, iar Cluj cea mai mare valoare totală, de 9,60 milioane de euro.

În același timp, Bucureștiul, Ilfovul și Bistrița-Năsăud apar cu zero proiecte finanțate pentru CAV-uri, iar Bucureștiul, Ilfovul, Brăila, Buzău, Neamț, Satu Mare, Tulcea, Vaslui și Vrancea apar cu zero proiecte pentru eco-insule. Aici se vede foarte clar că infrastructura nouă nu se distribuie uniform și că diferențele regionale vor continua să influențeze rezultatele sistemului.

În ansamblu, analiza ECOTECA arată că sistemul de gestionare a deșeurilor de ambalaje din România nu mai poate fi citit într-o singură cheie. SGR câștigă teren și schimbă comportamentele de returnare, însă OIREP-urile rămân decisive pentru volumele mari din afara acestui flux. În paralel, tarifele, contractele, rețeaua de salubrizare și infrastructura finanțată din fonduri publice arată că aceeași regulă produce rezultate diferite în teritoriu. Reașezarea sistemului este reală, dar nu este uniformă.