Metodologia tarifelor SGR, în curs de actualizare. Ce prevede noul proiect de ordin?

Autor: Alina Mazilu

Un proiect de ordin privind modificarea și completarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2202/2024 vizează actualizarea metodologiei de calcul al tarifului de gestionare pentru ambalajele din sistemul de garanție-returnare (SGR).

Propunerile au fost supuse dezbaterii publice în noiembrie 2025, iar forma actuală rezultă din ajustările realizate ulterior, în urma observațiilor formulate de operatorii economici și a avizului Consiliului Concurenței.

De ce a fost necesară revizuirea metodologiei de calcul

Modificările propuse se concentrează asupra parametrilor tehnici care influențează direct nivelul tarifului de gestionare plătit comercianților — retail modern, retail tradițional și HoReCa — pentru preluarea ambalajelor SGR.

Obiectivul urmărit este o corelare mai bună între costurile reale suportate de comercianți și compensația primită de la RetuRO, astfel încât să fie evitate atât situațiile de sub-compensare, care ar putea descuraja participarea în sistem, cât și cele de supra-compensare, care ar conduce la creșterea costurilor sistemului și, implicit, a tarifului de administrare suportat de producători.

În acest context, propunerile transmise vizează mai multe ajustări structurale ale metodologiei. Printre acestea se numără introducerea unei noi categorii de echipamente automate de preluare — RVM-uri de dimensiuni medii — menite să reflecte mai fidel realitățile pieței, precum și revizuirea volumului anual eficient de ambalaje SGR utilizat în calculul costurilor de achiziție, instalare și configurare a echipamentelor. Totodată, este stabilită o regulă de revizuire anuală a acestei valori.

Metodologia clarifică și modul de determinare a costurilor aferente spațiului de depozitare și suprafeței de amplasare, prin raportare la frecvența de ridicare a ambalajelor și tipul punctului de returnare. În paralel, sunt actualizate componentele de cost aferente forței de muncă, prin raportare la salariul minim aplicabil la data de 30 iunie a anului în curs, și este introdus un studiu de timp și mișcare realizat de un expert terț independent, destinat determinării timpilor medii de operare.

Metodologia prevede, de asemenea, obligativitatea prezentării documentelor relevante de către comercianți și furnizorii de echipamente, în vederea unei fundamentări transparente a costurilor reale.

• Analiza: 3 din 4 ambalaje puse pe piață au fost reciclate prin SGR

Ajustări tehnice cu impact direct asupra tarifelor de gestionare

Una dintre ajustările cu impact direct asupra tarifelor de gestionare privește recalibrarea costului forței de muncă.

Astfel, în articolele 10 lit. e), 18 alin. (2) și 26 alin. (2), calculul se realizează prin trecerea de la salariul minim pe economie la salariul minim brut pe țară garantat în plată, valabil la data de 30 iunie a anului în curs, înmulțit cu un coeficient de 1,2.

Această modificare răspunde observațiilor formulate de retaileri și de sectorul HoReCa în cadrul dezbaterii publice, care au semnalat că salariile efective din comerț și ospitalitate depășesc semnificativ salariul minim legal. Coeficientul de 1,2 reprezintă un compromis între datele reale furnizate de operatori și necesitatea utilizării unui reper obiectiv, verificabil și uniform aplicabil.

În practică, această ajustare conduce la o creștere moderată a componentelor de cost aferente timpului alocat preluării manuale sau supravegherii RVM-urilor, cu impact mai pronunțat asupra punctelor de returnare cu preluare manuală și asupra sectorului HoReCa.

O a doua modificare relevantă vizează volumul anual eficient al echipamentelor automate de preluare. Acesta este restructurat, la nivelul art. 15 alin. (19), pe intervale, în locul valorilor punctuale utilizate anterior:

• până la 500.000 de unități pe an pentru RVM-uri mici,
• între 500.001 și 1.000.000 de unități pe an pentru RVM-uri de dimensiuni medii,
• peste 1.000.000 de unități pe an pentru RVM-uri mari, modulare.

Această abordare răspunde criticilor formulate de ARM, ANCMMR și de furnizori precum Tomra și RVM Systems, care au indicat supraestimarea volumelor reale în anumite amplasamente și diversitatea situațiilor din teren.

Corelarea mai precisă a costurilor de achiziție, instalare și amortizare cu performanța efectivă a echipamentelor conduce la o ușoară creștere a tarifului mediu pentru aparatele cu volum mai redus, frecvent întâlnite în retailul tradițional și magazinele mici, și la o scădere sau stabilizare a tarifelor pentru aparatele mari utilizate în hipermarketuri.

Metodologia propusă introduce și o ajustare a plafonului costurilor de întreținere și funcționare ale RVM-urilor.

Astfel, la art. 16 alin. (4), plafonul este majorat de la 10% la 20% din costul mediu de achiziție al echipamentului (CMach). Această modificare reflectă realitatea costurilor post-garanție, inclusiv cele asociate pieselor de schimb și intervențiilor complexe, semnalate constant de comercianții mici și de furnizorii de echipamente.

În consecință, componenta Ccfrvam din formula costului mediu per RVM devine mai consistentă, susținând un tarif de gestionare mai ridicat pentru preluarea automată, în special în cazul echipamentelor supuse unei uzuri intense.

• Ambalajele reutilizabile, incluse în SGR: Ministerul Mediului pregătește un proiect de Hotărâre de Guvern

Ce efecte produc noile reguli asupra costurilor din sistemul SGR

În același timp, introducerea obligatorie a unui studiu de timp și mișcare, realizat de un expert terț independent pe un eșantion de minimum 500 de RVM-uri eficiente și 100 de puncte de preluare manuală sau HoReCa, alături de clarificarea modului de determinare a costurilor de spațiu și chirie — stabilite ca medie națională, diferențiată în funcție de frecvența de ridicare și tipul punctului de returnare — consolidează fundamentarea economică a metodologiei. Aceste elemente reduc riscul de arbitrar în calcul și permit o compensare mai echitabilă a costurilor reale asociate suprafeței de amplasare și depozitare.

Privite în ansamblu, modificările propuse conduc la o creștere moderată a tarifelor de gestionare pentru majoritatea categoriilor de ambalaje și modalități de preluare, comparativ cu valorile rezultate din aplicarea strictă a metodologiei inițiale din 2024. Ajustările reflectă o apropiere mai mare de costurile reale din teren și o structurare mai robustă a mecanismului de compensare din cadrul sistemului de garanție-returnare.