O nouă economie – cum putem debloca un viitor durabil

O nouă economie – cum putem debloca un viitor durabil

Deși sunt indicatori socio-economici care ne arată că trăim cea mai bună perioadă din istorie (ex. sănătate, sărăcie, etc.), din alt unghi putem vedea că am depășit deja șase din cele nouă limite planetare esențiale pentru reglarea stabilității și rezilienței sistemelor de menținere a vieții de pe Pământ. Practic, în timp ce creștem, ne îndreptăm spre un potențial dezastru climatic care, la rândul lui, va genera și/sau exacerba alte probleme sociale. Pornind de la o imagine macro-sistemică a policrizelor, Raportul EY ne propune un reset, o transformare la nivel de principii economice, cu implicații societale profunde.

De la ce plecăm – de la crizele actuale, generate de defecte sistemice interconectate,  tratate cu măsuri ineficiente: 

1. Creștere nesustenabilă, atât din punct de vedere al impactului asupra mediului, cât și a inegalităților sociale

2. Consumul excesiv, generat de promovarea indicatorilor de creștere la nivel național și în corporații, în țările dezvoltate am depășit mijloacele ecologice disponibile

3. Economie liniară, generatoarea dependenței de materii primă și deșeuri,  înrăutățind impactul ecologic

4. Miopia capitalului financiar, perpetuând compromisurile între durabilitate și obiectivele financiare

5. Viziune pe termen scurt, atât în companii cât și în raport cu politicile publice, care nu reușește să capteze măsuri transformaționale

6. Gândire izolată, ratând oportunități transformaționale care ar putea apărea la intersecția unor teme.

Operând la nivel sistemic, aceste modele nu pot decât să se auto propage, adâncind și problemele ecologice, în absența unor schimbări sistemice. Existe câteva modele transformaționale despre care este posibil să fi auzit (Doughnut economics, economie regenerativă, etc.) și ale căror idei le veți regăsi aici, pentru că Raportul le integrează într-o viziunea comună ghidată de un set de principii care să răspundă problemelor sistemice listate mai sus tot într-o manieră transformațională:

1. Suficiență, suficient pentru o viață bună, în limitele planetei

2. Circularitatea, cu alinierea producției și a consumului la natură

3. Gândirea sistemică, conectarea punctelor pentru a cataliza schimbarea sistemelor

4. Valoarea redefinită, cu omul și planeta în centrul creării de valoare

5. Echitate și justiție, cu prosperitate durabilă pentru toți

Printre actorii care pot perpetua modelele actuale sau, din contră, promova noile principii de transformare, se numără și companiile. Încurajate de sistemul actual să genereze creștere economică (nesustenabilă) și rentabilitate financiară bazată pe modele lineare, crește recunoașterea necesității de a transcende incrementalismul, iar inovatorii care implementează principiile noii economii apar din ce în ce mai mult pentru a contesta paradigmele tradiționale. Acestea, dincolo de contribuția la realizarea unui viitor mai locuibil pentru toți, asigură supraviețuirea și succesul pe termen lung al piețelor de capital. În cazul în care piețele nu reușesc să abordeze externalitățile care pun în pericol economiile în ansamblu, se expun riscurilor unei tranziții dezordonate în virtutea reglementării; cererea ascendentă a consumatorilor; perturbări ecologice, sociale sau geoeconomice; sau o combinație a tuturor acestora. Alternativ, implementarea acestor principii într-o schimbare transformațională, va duce la rezultate mai bune nu numai pentru societate și mediu, ci și pentru companii. Economia în ansamblu ar dezvolta instrumentele și abordările pentru a răspunde și a atenua impactul ecologic, social și economic. Schimbarea nu poate fi evitată, ceea ce este în jos este direcția în care merge economia și societatea și cât de dezordonată (chiar dureroasă) va fi perioada următoare. Prepare for safe landing, or not. 

Adelina Dabu

AD 4nXd6s0bei7x0G6jToRv6zOlNdXHtHokv4 0l9 F1Z RAafISXm1fAlRmpZx8IywwRfC

Autor: Adelina Dabu

De la GRI la CSRD

De la GRI la CSRD

Standardele GRI (Global Reporting Initiative) era cele mai cunoscute utilizare pentru raportarea non-financiară înainte de apariția Corporate Sustainability Reporting Directive (CSRD) și a standardelor europene specifice; fără să fie obligatorii, standardele GRI ofereau structură și credibilitate unui raport de sustenabilitate. Au fost, în mare măsură, un punct de referință și pentru standardele europene (ESRS), dar UE a ales să vină cu propriul set de standarde pe structura ESG (mediu, social, guvernanță) despre care am mai scris aici.

Pentru a facilita tranziția utilizatorilor la noile standarde europene, GRI publică documentul CSRD Essentials, un document structurat care să faciliteze navigarea prins ESRS, în principal raportat la următoarele aspecte:

  • Domeniul de aplicare, calendarul și interacțiunile cu standardele existente: CSRD extinde cerințele la numărul entităților incluse, extinde domeniul de aplicare al publicării informațiilor privind sustenabilitatea, cu criterii de includere și de punere în aplicare pentru companii.
  • Formatul de raportare: CSRD integrează sustenabilitatea în raportarea anuală, combinând date financiare și nefinanciare și promovează raportarea digitală pentru accesibilizare.
  • Aspecte juridice, norme de audit și supraveghere internă: CSRD se integrează cu celelalte reglementări existente la nivel UE, inclusiv cu Legea europeană a climei, cu Taxonomia și cu Directiva privind diligența necesară în materie de sustenabilitate a întreprinderilor (CSDDD). Raportarea în contextul subsidiarelor este importantă pentru companiile care au deja obligația să raporteze, companii mari, în general multinaționale. Pentru a asigura semnificația conținutului, pune accentul pe evaluarea pragului de semnificație și impune auditul extern. 
  • Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), procedurile de punere în aplicare și sancțiunile: directiva extinde, pe un orizont de timp mai extins, raportarea la IMM-uri, facilitând conformitatea prin perioade de tranziție și standarde simplificate.

Ghidul, dincolo de a prezenta cele mai importante elemente ale CSRD, prezintă într-o manieră vizuală ușor de urmărit, principalele arii tematice acoperite de ESRS.

A diagram of a company  Description automatically generated

Chiar dacă GRI va rămâne un standard cu relevanță directă doar în afara Europei (care va folosi exclusiv ESRS), integrarea între standarde este un proces care, într-o piață globală, se produce natural.

Dacă nu vă făcuserăți curaj să abordați raportarea CSRD, este un moment bun să începeți cu acest document. 

Autor: Adelina Dabu

Harta reglementărilor europene în materie de sustenabilitate

Harta reglementărilor europene în materie de sustenabilitate

Cadrul de reglementare european, deși a aduc o valoare adăugată suplimentară în materie de protecție a mediului și promovare a economiei circulare, continuă să fie, de la distanță, pentru cele mai multe companii, un hățiș de reguli și principii  greu de navigat. De la planurile strategice și obiectivele sectoriale, la directive și regulamente, toate au mai puțin sens privite individual și mai mult dacă avem o privire de ansamblu și o hartă cu toate elementele componente. Au realizat această hartă cei de la Danish Design Center, incluzând trei straturi de reglementare:

  • Strategia (Pactul Verde European)
  • Planurile de acțiune
  • Legislația – directive pe care statele membre le-au transpus sau urmează, regulamente de directă aplicare, dar și taxonomia

Față de momentul la care a fost elaborată această hartă, unele dintre acte au fost deja adoptate, inclusiv cu modificări punctuale, dar cadrul de referință rămâne același și, în timp ce unele dintre acte vor fi nuanțate prin transpunerea la nivel național, direcțiile rămân aceleași; aceleași pentru care companiile trebuie să se pregătească deja, aceleași unde se găsesc oportunitățile pentru un upgrade al afacerii existente sau pentru un start-up. 

Despre unele am scris deja în detaliu, pe celelalte le găsiți pe site-urile instituțiilor europene. S-ar putea să pară copleșitoare câteva sute de pagini, dar problemele complexe nu au întotdeauna soluții simple. Odată ce navigați prin aceasta, o să vină ușor să vă desenați una mai țintită pentru propriile nevoi. 

Câteva referințe directe după ce vă familiarizați cu harta:

Autor: Adelina Dabu

Peisajul de risc climatic

Peisajul de risc climatic

Pornind de la rolul central al instituțiilor financiare în tranziția climatică, Climate Risk Landscape 2024, raport al UNEP – FI, reprezintă o resursă cuprinzătoare de analize ale instrumentele disponibile pentru a evalua riscurile climatice fizice și de tranziție și pentru a spori rezistența sistemului financiar la efectele aferente. Dincolo de a fi relevante în raport cu instituțiile financiare care pot, în raport fondurile pe care le pun pe piață, să direcționeze acțiunile companiilor finanțate spre unele mai verzi și/sau sustenabile, chiar potențialii clienți ar trebui să își evalueze propriile riscuri climatice dacă vor o afacere care să reziste creșterii temperaturilor, fenomenelor extreme și schimbărilor din piață generate odată cu acestea. Reziliența este ceea ce putem obține prin mitigarea, de către toți actorii, a riscurilor climatice – limitarea daunelor în cazul manifestării schimbărilor climatice. Cu acest sentiment de urgență în minte, necesitatea ca instituțiile financiare să evalueze cu acuratețe și să răspundă la implicațiile financiare ale schimbărilor climatice, care se manifestă într-o multitudine de forme, a devenit tot mai stringentă. Transparența în piață și construirea unei punți solide cu instrumentele financiare din industrii sunt prioritare în acest moment.

Sunt 5 tendințe care marchează această piață, în plină transformare:

  1. Îmbunătățirea colaborării (sinergice) prin parteneriate între industrii

Fragementarea cadrelor și instrumentelor de evaluare nu este doar copleșitoare, dar lasă multe spații neacoperite în și între sectoare. 

  1. Apariția funcționalităților (emergente) pentru cererile de conformitate cu reglementările și de testare la stres

În contextul de reglementare și de publicare a riscurilor și oportunităților legate de climă, instituțiile financiare se confruntă cu o presiune tot mai mare din partea cerințelor de reglementare, inclusiv cu obligația de raportare. Cele mai importante cadre de publicare a informațiilor sunt IFRS S2 Climate-related Disclosures / TCFD, Taxonomia UE și CSRD și tot mai multe instrumente au integrat teste de stres. Dincolo de ceea ce raportezi, este important cum starea de fapt va reacționa odată cu materializarea riscurilor climatice.

A chart with different colored squares  Description automatically generated
  1. Integrarea sporită a tehnologiilor de inteligență artificială în instrumentele climatice

Rolul AI este multidimensional –  permite furnizorilor de instrumente climatice să maximizeze datele și informațiile existente, să ofere capacități de identificare a zonelor cu risc ridicat, să elaboreze mai bine strategiile de adaptare și chiar să prezică dezastre naturale, cum ar fi inundațiile și incendiile, cu o precizie mai bună. Prin utilizarea acestui tip de instrumente și companiile își pot determina cu o precizie mai mare expunerea la riscurile specifice.

  1. Inovație cu surse deschise și acces îmbunătățit la date prin intermediul platformelor de colaborare 

Toată lumea are de câștigat din date deschise. Pe măsură ce guvernele, universitățile și ONG-urile publică date cu relevanță pentru schimbările climatice, acestea pot fi folosite de companii pentru o mai bună determinare și mitigare a riscurilor climatice. Dintre exemplele de compendii de date deschise, amintesc Climate Knowledge Portal al Băncii Mondiale și Resilient Planet Data Hub al Universității din Oxford. 

  1. Input de date îmbunățățit, ipoteze rafinate, diverse funcționalități și acoperiri pentru o analiză cuprinzătoare

Instrumentele sofisticate precum cele de AI amintite pot fi cu adevărat utile în măsura în care inputul de date este de calitate și acoperirare este suficient de amplă.  Instrumentele de analiză a riscurilor climatice se concentrează din ce în ce mai mult pe precizia datelor introduse, pe amploarea și granularitatea ipotezelor și pe perfecționarea continuă a modulelor de produse. Scenariile pe termen lung sunt suplimentate de scenarii pe termen scurt.

A screenshot of a computer  Description automatically generated

Cu toate aceste tendințe pozitive care pun premisele unei mai mari transparențe și a unei evaluări mai bune a riscurilor climatice pentru companii și pentru sectorul financiar care le susține, rămân câteva provocări:

  • Analiză sectorială specifică: unele sectoare, cum ar fi sectorul agricol și cel imobiliar, prezintă un set distinct de complexități în evaluarea riscurilor, din cauza sensibilității lor la variabilele climatice și a dependenței de locațiile geospațiale. De exemplu, poate fi dificil să se cartografieze locațiile tuturor fermelor și locațiilor pentru o companie agricolă și să se evalueze pericolele locale ale tuturor activelor individuale în  parte, cu tot cu implicațiile locale.
  • Evaluarea activelor nelistate: evaluările de risc pentru activele necotate și pentru IMM-uri sunt mai dificil de abordat, în principal din cauza lipsei de date și a indisponibilității acestora.
  • Analiza lanțului de aprovizionare: în special atunci când se iau în considerare interdependențele și potențialul de impact în cascadă, cu specificități (multi)sectoriale, diversitate de locații și tipuri de companii.

Autor: Adelina Dabu

Accelerarea economiei circulare în Europa – stare și perspective

Screenshot 2024 04 04 142013 2

Uniunea Europeană și-a asumat, ca parte din angajamentul pentru neutralitate climatică, inclusiv să facă tranziția de un model liniar de dezvoltare economică, caracterizat de consumul ridicat de materii prime și durata scăzută de viață a produselor, la unul circular. Adoptarea unui model ar permite decuplarea creșterii economice de resurse naturale, cu beneficii atât asupra impactului de mediul (schimbări climatice, poluare, biodiversitate), cât și a rezilienței lanțurilor de aprovizionare europene, în prezent dependențe substanțial de cele globale, în timp ce consumul continuă să crească. 

Agenția Europeană de Mediu (EEA)face o analiză a stării de fapt a economiei circulare în UE (Accelerating the circular economy in Europe) și propune o serie de direcții de acțiune care să accelereze acest proces de transformare socio-economică.

Pornind de la un grad de circularitate de 11.5% (2022), deși a integrat în buclă mai multe materiale reciclate decât alte regiuni, progresul în Europa este limitat și piețele de tranzacționare ale acestor materiale secundare nu sunt încă funcționale. Asigurarea unei durate de viață mai lungi pentru produse este firul roșu al abordării europene, viabil în măsura în care, la nivel sistemic, sunt îndeplinite o serie de criterii, ilustrate alăturat.  Fiecare dintre aceste puncte are, în funcție de industrie, potențial de creștere a gradului de circularitate.

A diagram of a circular diagram  Description automatically generated

Ținând cont de ciclul de viață și de tiparele de consum, circularitatea ar trebui să fie ghidată de următoarele principii:

  • Sigur și durabil din proiectare
  • Producție eficientă și suficientă 
  • Consum responsabil
  • Utilizare mai bună și mai îndelungată a produselor
  • Deșeurile ca resursă

Fiind vorba de acțiuni pe întregul lanț de valoare, procesul de transformare este complex, implicând numeroși actori și niveluri de acțiune. Nivelul UE este cel care dă o direcție strategică și adoptă o serie de reglementări care împreună constituie un cadru de acțiune, dar elementele concrete de implementare rămân la actorii economici din proces, dar și la consumatori din poziția lor de formatori ai cererii. 

Un cadru de referință pentru a determina acțiuni de circularizare este centrat pe consumator, respectiv utilizarea produsului. Fiecare dintre direcțiile de acțiune propuse vine și cu exemple concrete de implementare.

A chart of circular symbols  Description automatically generated with medium confidence

Mai mult, la nivel de obiceiuri de consum, resursele ar trebui redirecționate către:

  • Consum mai bun, de produse și servicii cu impact mai redus asupra mediului
  • Consum diferit în raport cu proprietatea produselor
  • Consum limitat la ceea ce este necesar pentru reducerea risipei și asigurarea unei durate mai lungi de utilizare

În timp ce abordarea ar putea părea direcționată către responsabilizarea consumatorului, este în egală măsură un cadru de referință pentru oportunitățile pentru companii în arhitectura circulară odată cu schimbarea percepției asupra valorii bunurilor măsurate și prin impactul pe care îl generează asupra mediului. 

Ca orice proces de transformare, dacă nu îl măsurăm, nu știm dacă suntem pe drumul cel bun, mai accelerăm sau mai ajustăm. Tot EEA ne propune, într-o inițiativă distinctă, un set de indicatori de referință – până se consolidează un astfel de set de date la nivel național, companiile pot începe deja să experimenteze cu date tematice și folosi în raportarea non-financiară.

Autor: Adelina Dabu

Nu suntem pregătiți pentru a face față riscurilor climatice, dar am putea să ne pregătim

Majoritatea pericolelor climatice din Europa vor continua să crească în secolul XXI,  dar amploarea și ritmul schimbărilor depind de eforturile globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Practic este prea tarziu să schimbăm complet direcția în care merge clima, dar îi putem a atenua efectele și ne putem ajusta astfel încât să minimizăm impactul fenomenelor extreme asupra economiei și vieții în general.

La ce să ne asteptam? Valurile de căldură și secetele prelungite sunt în creștere odată cu schimbările climatice și în Europa Centrală și de Est. Acest lucru poate duce la crize acute, cum ar fi incendii de vegetație pe scară largă, defecțiuni ale infrastructurii critice, pene de curent și efecte majore asupra sănătății și economiei. Secetele prelungite cauzează daune economice importante în numeroase sectoare și pot degrada grav resursele de apă de care depind oamenii, agricultura, industria, centralele electrice, transportul fluvial și ecosistemele. Se traduc în costuri materiale și umane. 

Într-o analiză de amploarea, Agenția Europeană pentru Mediu, identifică 36 de riscuri climatice majore pentru Europa în cadrul a cinci grupuri mari (cu capitole dedicate):

  • ecosisteme, 
  • hrană, 
  • sănătate, 
  • infrastructură, 
  • economie și finanțe. 

Mai mult de jumătate dintre riscurile climatice majore identificate în raport (21 din 36) necesită mai multe acțiuni imediate, iar opt dintre acestea sunt deosebit de urgente, în principal pentru a conserva ecosistemele, pentru a proteja populația împotriva căldurii, pentru a proteja populația și infrastructura împotriva inundațiilor și a incendiilor. 

În funcție de domeniul în care acționați, lista de urgențe poate reprezenta un compas de prioritizare a acțiunilor și investițiilor, dar fără să uităm că există o conexiune puternică între aceste teme, ceea ce generează riscuri în cascadă, deci în realitate putem prioritiza, dar nu putem ignora complet anumite arii. 

De exemplu, ecosistemele, cluster în care sunt identificate și cele mai urgente teme, oferă servicii multiple oamenilor și societății. Riscurile pentru ecosistemele terestre, de apă dulce, marine și costiere, au un potențial ridicat de propagare în cascadă către alte sectoare și domenii de politică; securitatea alimentară, securitatea apei și sănătatea umană.

Cu relevanță directă pentru România, de exemplu, principalele pericole legate de climă pentru ecosistemele terestre și de apă dulce includ secete mai lungi și mai severe, încălzirea, modificări ale tiparelor de precipitații și creșterea incendiilor forestiere. Aceste pericole, în combinație cu opțiunile și practicile nesustenabile în materie de gestionare, pot determina modificări ale compoziției speciilor din cauza schimbărilor în habitatele adecvate, a mortalității forestiere, a sănătății solului modificate și a creșterii numărului de specii alogene invazive și a focarelor de insecte. Despre riscurile legate de apă în România am mai scris aici.

Mai departe, în zona de hrană, culturi eșuate și randamentele reduse reprezintă deja un risc critic în anii de secetă prelungită și căldură excesivă. Situația regională specifică este determinată de frecvența secetei și de condițiile hidrologice, variabile cu risc semnificativ de înrăutățire în cazul României. 

Riscurile asupra infrastructurii nu sunt de ignorat și este suficient să ne uităm la infrastructura energetică și impactul, de exemplu, asupra infrastructurii hidroenergetice, deja afectată de secetă. 

Riscurile asupra lanțurilor de aprovizionare, locale, europene și globale sunt poate cele mai ușor de vizualizat pentru companii; fie că este vorba de o  secetă care compromite o materie primă importantă, de o un drum blocat de o inundație care împiedică un produs care să ajungă la destinație sau de creșterea prețurilor la apă. Business as usual nu mai este un scenariu plauzibil odată cu materializarea unora dintre riscurile identificate de raport.

În cele din urmă, schimbările climatice prezintă un risc sistemic pentru sistemul macroeconomic, bugetar și financiar și pentru economia reală, cu efecte care depășesc atât frontierele, cât și sectoarele. Transferul probabil al riscului din sectorul privat către sectorul public va amplifica impactul schimbărilor climatice asupra finanțelor publice.

Raportul pune pe masă propuneri de politici europene și naționale pentru fiecare dintre ariile identificate și o evaluare a riscurilor de întrerupere a activității în sectoare industriale cheie din Europa din cauza întreruperilor lanțului de aprovizionare pentru materii prime sau componente critice din afara Europei. 

Dincolo de acestea, pe care vă invit să le aprofundați, impactul schimbărilor climatice este direct sau indirect asupra celor mai multe dintre domeniile de politici. Implicit, și de afaceri.  În plus, riscurile climatice depășesc ritmul de elaborare și de punere în aplicare a politicilor UE, iar întârzierea la nivel național este și mai mare dacă luăm în considerare termenele de transpunere sau implementare. Companiile, mai agile, ar putea să compenseze cel puțin parțial acest decalaj. Totodată, devine clar, dacă nu era deja, din felul în care este vizualizată interacțiunea dintre diferite riscuri, că este nevoie de o abordare sistemică în ceea ce privește adaptarea și consolidarea rezilienței pentru a depăși silozurilor sectoriale. Și de cooperare – așa cum riscurile sunt interconectate ca parte a unui sistem, nici soluțiile nu pot veni fără cooperare între diferite domenii și diferiți actori. 

Autor: Adelina Dabu

O lupă feministă asupra schimbărilor climatice

O lupă feministă asupra schimbărilor climatice

Raportul UN Women, agenția ONU care se ocupă de tematica egalității de gen propune o abordare feministă a schimbărilor climatice Feminist Climate Justice. Și chiar dacă ni se pare o abordare prea abruptă, merită să o discutăm cel puțin astăzi.  Pentru că egalitatea de gen, stimulează productivitatea economică, reduce sărăcia și îmbunătățește coeziunea socială. Femeile sunt mai vulnerabile la schimbările climatice, dar și mai înclinate să adreseze această problemă.

Criza climatică se desfășoară în cadrul și este marcată de o serie de alte crize: 

  • o criză a inegalităților economice, cu insecuritate economică și milioane de femei și fete în sărăcie și foamete; 
  • o criză a îngrijirii odată cu îmbătrânirea populații și acces insuficient la servicii de îngrijire specializate, impunând în același timp alegeri dificile și costuri pentru femei;  
  • o criză a democrației, care împiedică luarea de măsuri privind schimbările climatice, alimentată de creșterea mișcărilor care propagă naționalismul xenofob, regresiv și negaționismul climatic, adesea alături de retorica anti-imigranți și antigen; 
  • o recrudescență a violenței și a conflictelor prelungite, care are ca rezultat migrația forțată și violența sexuală în conflicte, ceea ce duce, de asemenea, la o fragmentare sporită și la un blocaj geopolitic pe scena internațională

În acest context, unde numărul dezastrelor cauzate de schimbările climatice aproape s-a dublat în ultimele două decenii, în cel mai pesimist scenariu climatic, până la 158 de milioane de  femei la nivel mondial ar putea fi împinse în sărăcie ca urmare directă a schimbărilor climatice până în 2050. Asta deși femeile petrec, în medie zilnică globală, cu 2,8h mai multe ore de muncă neremunerată și domestică. 

Sistemele de hrană sunt unele dintre cele mai afectate de schimbările climatice și inegalități, în timp ce sistemul agro-alimentar generează 1/3 din totalul emisiilor globale de gaze cu efect de seră. Până în 20250, în cel mai pesimist scenariu climatic, 236 de milioane de femei ar putea ajunge în situație de insecuritate alimentară. În timp ce 1/3 din hrana globală este produsă de mici fermieri, dintre care foarte mulți sunt femei; evoluția lor către soluții care să crească reziliența fermelor și modelelor agricole este limitată de accesul la finanțare și drepturile de proprietate. 

A diagram of different types of information  Description automatically generated

În timp ce sunt mai expuse riscurilor generate de schimbările climatice, există și o diferențe de gen în raport cu percepțiile asupra schimbărilor climatice și a acțiunilor – Game Over include un eșantion regional și cu respondenți din România. 

tfNpztBZ6ZJBxIAsDHwoEciRw7u1prYlZwfwbUG6c1j2HmUBynaq42dmNh5jOR1wg5RxAYdIYPEeNlgtf3v k 66koCCjaOwr5S8fdjit2bVKh40KlTS3BUfC EGOG7JiccC0LkrJTOaRuszZfE1SA

 Dincolo de responsabilitatea de a asigura o tranziție justă, considerarea elementelor de gen în politicile climatice, dar și în designul de produse și servicii, poate aduce oportunități de diversificare și de creștere. Femeile sunt considerabil mai puțin prezente pe piața muncii din România, ar putea fi integrate mai ușor în noi locuri de muncă verzi, iar accesul lor la finanțare ar putea fi diversificat pentru a asigura tranziția la un sistem de hrană sustenabil. O discuție care trebuie să continue și după 8 martie.

Autor: Adelina Dabu

Tranziția către o finanțare durabilă în UE – practici din primele 6 luni

Tranziția către o finanțare durabilă în UE – practici din primele 6 luni

Băncile sunt, în prezent, cele mai turate motoare pentru tranziția verde. Cu ținte de portofoliu, taxonomia și alte reglementări specifice pentru economia verde, caută în piață companii care vor să investească în afaceri mai sustenabile și, când nu le găsesc, încurajează dezvoltarea ecosistemului în această direcție. Despre Pachetul european pentru finanțare durabilă am scris vara trecută, la lansare, dar dincolo de ce este, în practică este important ce putem face cu el. EU Platform on Sustainable Finance (EU PSF) a trecut în revistă practicile care trec dincolo de conformare și ar putea să sprijine și să informeze eforturile de tranziție ale actorilor economici. Raportul A compendium of market practices este o colecție de practici timpurii, produse financiare, instrumente și inițiative pe care participanții din piață le utilizează pentru a face tranziția modelelor de afaceri și investițiilor, acoperind trei domenii:

  • utilizarea cadrului financiar sustenabil al UE pentru strategia de afaceri, planificarea tranziției, și stabilirea obiectivelor;
  • finanțare și tranzacții;
  • raportarea, monitorizarea și asigurarea.

Actorii din Raport și Anexa acoperă întreg spectrul economico-financiar și relațiile lor cu cadrul de finanțare durabilă și taxonomia:

  • Companii mari / corporații
  • Instituții de credit
  • Investitori
  • Asiguratori
  • Auditori și consultanți
  • Sectorul public
  • IMM-uri

Raportul descriere o serie de practici pentru fiecare, cu tot cu oportunitățile și provocările pe care le au în prezent, fără să fie în mod necesar bune practici, ci o explorare a procesului de tranziție, și împărtășește practicile comerciale și financiare colectate de EU PSF pentru a continua să consolideze capacitățile de piață și înțelegerea cadrului și să faciliteze schimbul de cunoștințe despre și între actori. Practic, o abordare integrată, la nivel de lanț de aprovizionare, poate fructifica mai bine oportunitățile din cadrul de finanțare durabilă. 

Spre exemplu, IMM-urile sunt direcționate să înceapă un proces de raportare voluntară, începând cu indicatorii cheie relevanți pentru modelele de afaceri, activitățile și solicitările clienților. Chiar dacă nu sunt supuse în mod direct reglementărilor privind finanțarea durabilă, cerințele de raportare pentru întreprinderile mari și instituțiile financiare afectează indirect IMM-urile prin diverse canale – sunt parte a unor lanțuri de aprovizionare sau sunt finanțate de instituții financiare care trebuie să raporteze în aval. Impactul acestui efect este diferit în funcție de sector, sectorul manufacturier fiind cel mai afectat, momentan în proporție de 30%, dar fără ca standardele europene de raportare non-financiară (CSRD) și pe lanțul de aprovizionare (CSSD) să fie în vigoare. 

Potrivit analizei, IMM-urile doresc să investească în durabilitate, iar transformarea modelelor lor de afaceri este deja în curs de desfășurare. Concentrarea asupra finanțării sustenabile adaptate IMM-urilor poate sprijini și spori și mai mult aceste eforturi.

Companiile mari sunt direcționate să își definească foi de parcurs și obiective de aliniere la Taxonomia UE, utilizând indicatori-cheie de performanță (KPI) ai Taxonomiei. Pe toate cele trei domenii amintite mai sus, există o plajă variată de practici în cadrul companiilor mari derivate din Taxonomia UE, dar și din alte cerințe de reglementare și oportunități de finanțare, descrise în raport. În raport cu finanțarea, în timp ce conceptul de avantaj financiar definitiv rezultat din emiterea de instrumente de finanțare durabilă (așa-numitul “greenium”) rămâne evaziv, companiile europene consideră că există avantaje în ceea ce privește accesul la un grup mai larg și mai divers de investitori, ceea ce duce la condiții de preț potențial mai favorabile în comparație cu tranzacțiile convenționale. Cel mai amplu capitol acoperă tocmai practicile din instituțiile de credit care experimentează cel mai mult în domeniu, încercând să ofere cât mai multe opțiuni de finanțare verde în timp ce respectă standardele din piață, acolo unde există sau creează unele noi acolo unde nu există și își securizează riscurile specifice. 

Fără să fie o lectură ușor de parcurs, este un raport de început de tranziție pentru adaptarea, de către toți actorii din piață, la ființarea durabilă. 

Autor: Adelina Dabu

Circularity Gap Report – 2024

Circularity Gap Report – 2024 sau când am vorbit mai mult și am făcut mai puțin

După ce liniștea pandemică s-a disipat, în timp ce vorbim tot mai multe despre conceptul de economie circulară, consumul de materii primare a revenit pe un trend ascendent și ponderea materialelor secundare consumate de economia mondială a scăzut de la 9,1% în 2018 la 7,2% în 2023 – o scădere de 21% în decurs de cinci ani, potrivit Circularity Gap Report 2024.

Cu un ecosistem ale cărei limite au fost deja depășite, consumul accelerat de materii prime virgine accelerează și, odată cu el, crește riscul unor fenomene naturale extreme și cel privind accesul la materiale pe termen mediu. Cu cât consumăm mai mult și mai puțin responsabil, cu atât crește riscul să nu mai avem ce consuma în câțiva ani. Dacă penuriei de materii prime și evenimentelor meteo extreme li se adaugă evenimente geopolitice precum blocajele din Marea Roșie la care asistăm în prezent, vom avea o furtună perfectă.

Raportul identifică sistemele globale esențiale pentru schimbarea în sensul limitării impactului de mediu.

–        Sistemul alimentar, cu patru direcții pentru soluții: tranziția la o alimentație nutritivă bazată de legume și fructe, agricultura regenerativă, prioritizarea consumului local și de sezon, minimizare risipei și pierderilor de alimente

–        Mediul construit – utilizarea la potențial maxim a fondului existent, utilizarea materialelor secundare, eficiență energetică, prioritizarea materialelor și abordărilor circulare

–        Bunuri manufacturate – integrarea simbiozei și eficienței industriale, extinderea duratei de viață, limitarea achizițiilor de produse noi, în special textile

Regândirea consumului de materiale este o direcție care poate răspunde oricărui grad de dezvoltare economică, dar în funcție de stadiul de dezvoltare și structura economică dominantă, pot fi grupate în 3 categorii, fiecare cu propriile puncte de sprijin care susțin dezvoltarea socio-economică:

–        SHIFT – țările dezvoltate care au deja infrastructură construită, dar care consumă multă materie primă per capita. Principalele puncte de inflexiune vizează mediul construit și dezvoltarea fluxurilor de materiale secundare.

–        GROW – țările cu venituri medii, încă în dezvoltare, multe dintre ele hub-uri industriale. Principalele puncte de inflexiune se găsesc în sistemul alimentar și în simbioza industrială.

–        BUILD – țări în care trăiește jumătate din populația planetei, sunt țări care trebuie să se dezvolte în continuare, dar o pot face cu modele mai sustenabile. Punctele de inflexiune sunt în agricultură, prin adoptarea de modele regenerative și adoptarea unei diete bazată pe plante și abordarea față de deșeuri și fluxurile de materiale secundare.

DeiHcEQ9D fM3GtTQ9NUwk OeD6LdI4cPdReHwhj13ciiBDtxe2b1sLlQ MReATcXe1aXC 5p5IFlGpwEhmCQJtm

România, raportat la structura socio-economică, ar putea materializa mai multe puncte de inflexiune din categoriile amintite. Avem infrastructură construită aproape de SHIFT, industrie de manufactură și obiceiuri de consum similar cu GROW, un sector agricol mare și probleme cu deșeurile pe alocuri aproape de BUILD. Tot atâtea oportunități, direcții de acțiune în raport, pe trei direcții de acțiune: politici, oameni, finanțare.

Autor: Adelina Dabu

Riscurile verzi din 2024+

Fiecare an începe, setând cadrul pentru discuțiile de la Davos, cu o analiză World Economic Forum a riscurilor globale (Global Risks Report 2024) – care sunt temele care îi îngrijorează cel mai tare, în 2024 și privind la orizont de timp scurt și mediu, pe mai mult de 1000 de lideri globali, din business și din alte medii non-profit.

Înainte să le trecem în revistă, de ce ar trebui să le știm? Pentru că, într-o foarte mare măsură, acolo se vor duce energiile, uneori și banii. Unele teme pot ajunge chiar profeții care se îndeplinesc de la sine, plecate de la teme incipiente. În unele dintre aceste arii sunt și oportunitățile din următorii ani.

Față de începutul 2023, când peisajul global părea că se stabilizase în raport cu efectele post-pandemice și războiul din Ucraina, 2024 vine cu evoluții nefavorabile pe mai multe planuri, de la conflicte, precum cel între Israel și Gaza, la cel mai călduros an înregistrat vreodată și consecințele lui, plus nemulțumire socială în mai multe țări, manifestată cu proteste și greve. În acest context, Raportul evidențiază o perspectivă predominant negativă pentru lume în următorii doi ani, care se așteaptă să se înrăutățească în următorul deceniu. It is not gonna get any better, așa putem citi ce spun liderii globali. Și aș completa …if we keep on doings things the same way. 2/3 dintre ei se așteaptă la un viitor furtunos sau cel puțin turbulent; și la propriu și la figurat.

Raportul contextualizează analiza cu patru forțe structurale care vor modela aceste riscuri globale în următorul deceniu, schimbări pe termen mai lung în ceea ce privește relațiile dintre cele patru elemente sistemice ale peisajului global:

–        Schimbările climatice  și traiectorii legate de încălzirea globală și consecințele lor asupra vieții pe pământ

–        Demografia, respectiv evoluția mărimii, creșterii și structurii populației globale

–        Tehnologia, în special accelerarea tehnologiilor de frontieră

–        Geopolitica și evoluția concentrării și a surselor de putere

Riscurile societale și cele economice se nasc la intersecția dintre mai multe dintre celelalte elemente sistemice, exacerbând apoi și mai mult efectele în raport cu alte riscuri. Suntem, practic, pe termen scurt, într-un sistem cu bucle de feedback negativ. Și dacă de la buclele economice și sociale așteptările sunt să se închidă, pentru că suntem obișnuiți cu ciclicitatea economiei și a conflictelor, schimbările climatice și efectele ei rămân printre cele mai mari riscuri la orizontul unui deceniu:

–        Fenomenele metro extreme

–        Schimbări critice ale sistemelor terestre

–        Pierderea biodiversității și colapsul ecosistemelor

–        Penurie de resurse minerale

–        Poluare

Toate acestea sunt evaluări ale unor lideri din toate domeniile, nu vin doar de la oameni de mediu. Distincția importantă apare însă între sectorul privat, care evidențiază aceste riscuri ca fiind principale pe termen lung, prin comparație cu societatea civilă și sectorul guvernamental, care acordă prioritate acestor riscuri pe termen mai scurt. Disonanța în ceea ce privește orizontul de timp de manifestare și respectiv urgența unor acțiuni poate duce la pierderea unor momente cheie de intervenție, concertate, care să atenueze riscurile.

În raport cu schimbările critice în materie de climă, raportul explorează consecințele depășirii țintelor de temperatură, respectiv scenariul unei lumi cu o creștere de 3oC. Fără să se ajungă chiar la aceste valori,  cercetările recente sugerează că pragul de declanșare a unor schimbări potențial ireversibile și care se perpetuează de la sine în anumite sisteme planetare este probabil să fie depășit la sau înainte de 1,5°C, care se anticipează că va fi atins la începutul anilor 2030. Față de acest moment critic când vom vedea manifestarea unor efecte neliniare, cele mai multe economii sunt insuficient pregătite. Odată materializat acest risc, va avea impact radical asupra creșterii economice, a securității alimentară, a apei și a sănătății. Efectele imediate ar putea reduce productivitatea agricolă și ar putea provoca eșecuri simultane ale recoltelor în regiuni cheie. Fermierii care sunt în aceste zile pe străzile Europei, chiar dacă ieșiți din alte considerente, ne pot face să proiectăm mai bine consecințele sociale ale acestor fenomene.

Dar viitorul nu este predeterminat. Următorul deceniu poate lua o mulțime de traiectorii.

Cooperarea este tot mai mult pusă sub presiune în această lume fragmentată. Rămân în continuare oportunități cheie pentru acțiuni care pot fi întreprinse la nivel local sau internațional, individual sau în colaborare – care pot reduce semnificativ impactul riscurilor globale. Riscurile se pot adresa și la altă scară decât una globală, ne spun autorii Raportului. Și de la mic la mare, nu doar invers; fără să minimizăm impactul unei decizii globale, doar să nu ne bazăm exclusiv pe ele.

Acțiunile colective ale cetățenilor, ale companiilor și ale țărilor pot părea nesemnificative în sine, dar, în cazul unei mase critice, acestea pot face să se schimbe situația în ceea ce privește reducerea riscurilor la nivel mondial. Și riscurile pentru propriile afaceri – expunerea la fenomenele climatice extreme, accesul la materii prime, pacea socială.

Autor: Adelina Dabu

Un cadru de analiză pentru managementul deșeurilor din plastic

Începem 2024 cu plastic, așa cum au început și fluxurile de știri din prima săptămână plină din an care ne anunță cât nanoplastic conține apa îmbuteliată. 

Plasticul este una dintre cele mai mari probleme din ecosistemul de consum – de la materie primă până la finalul vieții, la poluare. Plasticul a adus democratizare și simplificare în multe sectoare și arii ale vieții cotidiene, dar s-a multiplicat, cu tot cu efecte negative, într-atât încât acum căutăm soluții să îi facem managementul. Odată cu reglementările de mediu, ambalajele de plastic au devenit și costuri pentru companii. 

The Plastic Waste Management Framework face o analiză globală a sistemelor de management al deșeurilor de plastic și propune soluții de îmbunătățire în funcție de gradul național de dezvoltare. 

Screenshot 2024 01 12 093001

La nivel global, 70% din deșeurile de plastic rămân necolectate, dar procentul este diferit de la țară la țară. Pornind de la 5 dimensiuni cheie: 

  1. colectare
  2. tratare
  3. cadrul legislativ general pentru deșeuri
  4. cadrul specific de politici pentru (deșeuri de) plastic
  5. catalizatori,

raportul identifică 6 profile de țară în raport cu managementul dușurilor:

  1. sisteme subdezvoltate
  2. sisteme incipiente
  3. sisteme în curs de dezvoltare
  4. sisteme funcționale, dar subreglementate
  5. sisteme avansate (cu provocări)
  6. sisteme dezvoltate performante,

cu ratele de colectare de la aproape 0 la peste 40%. 

Pentru fiecare dintre aceste categorii, raportul analizează caracteristicile în termeni de stakeholders, infrastructură, cadrul legislativ și cadrul operațional modele operaționale, în baza cărora propune politici și pârghii specifice necesare pentru îmbunătățirea sistemului și a performanțelor la fiecare etapă a procesului de colectare și gestionare. 

Potrivit acestei evaluări, România are un onorabil sistem avansat, similar cu multe state europene (care nu ajuns deja la sisteme performante), în mare măsură, realist vorbind, cu impulsul din reglementările europene.

Sistemele avansate  au sisteme complexe de gestionare a deșeurilor și au pus în aplicare politici cuprinzătoare cadre cuprinzătoare, cu rate globale de reciclare a deșeurilor din plastic cuprinse între 20% și 30% (în general cu rate mai mari de ratele pentru sticlele de plastic și ambalajele rigide). Cu toate acestea, aceste sisteme pot fi îmbunătățite substanțial deoarece au potențialul de a-și dubla cel puțin ratele de reciclare a deșeurilor din plastic. Acest lucru poate fi realizat prin politici și stimulente specifice care vizează fluxurile de deșeuri din plastic care nu sunt abordate (pe deplin) în prezent, împreună cu creșterea stimulentelor pentru părțile interesate implicate. Aplicarea riguroasă a cadrelor lor de politici, la toate nivelurile, combinată cu adoptarea inovației și a tehnologiei de-a lungul întregului lanț valoric, sunt esențiale.

Țările care dispun de astfel de sistem au potențial de a crește semnificativ ratele de reciclare la nivel mondial, datorită oportunităților neexploatate, în special în categoriile de deșeuri din plastic, cum ar fi ne-ambalaje și ambalaje flexibile. 

Veștile bune sunt că atât răspunderea extinsă a producătorului și sistemul garanție-returnare, în măsura în care sunt implementate serios, aduc un plus de valoare în sistem. 

Care sunt direcțiile de politici care ne-ar duce mai aproape de un sistem performant? 

Infrastructura de colectare multi-fracții (funcțională) – printr-un sistem de stimulente și sancțiuni aplicabile municipalităților, generatorilor de deșeuri, și actorilor din lanțul valoric al deșeurilor.

Prelucrarea deșeurilor și sfârșitul ciclului de viață  – încurajarea investițiilor în tratarea avansată la nivel local a deșeurilor la sfârșitul ciclului de viață finală. Sortarea este echilibrată între acoperirea geografică și utilizarea capacității de sortare. Un echilibru între reciclarea mecanică și chimică și promovarea reciclării tuturor tipurilor de plastic din toate fluxurile de deșeuri. Asigurarea unei calități ridicate de înaltă calitate a materiilor prime. 

Calea spre circularitate – definirea unui plan clar pentru realizarea unei circularități depline, prin stabilirea obiective progresiv mai ambițioase pentru toate tipurile de deșeuri și definirea obligații pentru toate părțile interesate implicate. 

Încorporarea unor obiective ambițioase de reciclare care să depășească interesul actual al pieței. Este esențial să se introducă obiective specifice și detaliate care să acopere toate tipurile de materiale plastice și fluxurile de deșeuri. Și designul de ambalaje, inclusiv conținutul de materie reciclată, UE se ocupă de ele.  Creșterea capacității în instituțiile relevante (și nu numai) pentru a crește calitatea intervențiilor. 

Despre țările cu sisteme performante și modelele lor de bune practici, vă las să citiți în raport, dar direcția este aceeași din recomandările pentru a face saltul de la avansat către performanță. Cu ele vin și oportunități de design și reciclabilitate, de circularizare odată cu diminuarea costurilor de răspundere a producătorului, de colectare mai multă și mai diversă șii de dezvoltare a unor piețe de materiale reciclate. 

Autor: Adelina Dabu

2023, ce-am avut și ce-am pierdut în zona de climă și economie circulară

Când încercăm să ținem pasul cu obiectivele Acordului de la Paris, obiective care odată îndeplinite ar asigura o continuitate a vieții pe Pământ în liniile generale cu care suntem obișnuiți (fără generalizarea fenomenelor extreme) și după 2050, fiecare an trebuie să aducă mai multă acțiune din toate ariile – de la guverne și reglementatori, de la companii și de la cetățeni. Mai ales că urmează să se confirme că am încheiat cel mai călduros an înregistrat vreodată. Practic nu ne permitem să pierdem nimic (dar totuși pierdem oportunități, dacă ne uităm la nivel de ambiție manifestat la COP28), ci doar să construim inteligent. 

Un diagnostic pentru România avem, vine de la Banca Mondială în Raportul de țară privind clima și dezvoltarea: nu doar că dacă nu reușim să ținem fenomenul sub control vom plăti cel puțin prețul fenomenelor meteo extreme, dar există indicații că, în măsura în care toți actorii contribuie la decarbonizare și la înverzirea economiei, creșterea economică se va menține. Este nevoie de efort concertat. Apa rămâne cea mai mare vulnerabilitate, în timp ce transportul și energia pot face diferența. 

Începem cu Strategii și Planuri, bune în măsura în care nu rămân în sertare. Planul Național pentru Economie Circulară, adoptat anul acesta, aduce conceptele din Strategie în concret pentru șapte sectoare prioritare și două sectoare transversale, fiecare dintre ele fiind însoțite de obiective generale și specifice, acțiuni prioritare și alte acțiuni specifice care să contribuie la creșterea gradului de circularitate din fiecare sector:

  • agricultură și silvicultură
  • auto
  • construcții
  • alimente și băuturi
  • ambalaje precum sticla, hârtia, materialele plastice, lemn și materiale metalice
  • textile
  • echipamente electrice și electronice și baterii
  • deșeuri
  • apă și ape uzate

Dacă ești CEO în oricare dintre sectoare, vestea bună este că acest model poate veni cu o serie de beneficii:

  • Creșterea afacerii
  • Inovație și avantaj competitiv
  • Reducerea costurilor
  • Reducerea consumului de energie și a emisiilor
  • Securizarea lanțurilor de aprovizionare 
  • Mitigarea riscurilor cu privire la penuria și fluctuațiile de preț ale materiilor prime

Ce măsurăm și cum măsurăm odată ce am ales calea economiei circulare: metodă și indicatori.

Uniunea Europeană ia temele emergente în serios, în prima fază în termeni de prospectivă și identifică 10 arii tematice care necesită intervenție prin politici publice pentru a răspunde provocărilor din domeniul schimbărilor climatice:

  • Un nou contract social european. Schimbările climatice afectează în mod disproporționat grupurile vulnerabile, iar tranziția, cu toate implicațiile ei, poate lăsa multe grupuri în urmă.
  • Aprofundarea Pieței Unice pentru a promova o economie net-zero solidă.
  • Stimularea ofertei UE pe scena mondială pentru a consolida cooperarea cu partenerii-cheie.
  • Reorientarea producției și a consumului către durabilitate, vizând reglementarea și încurajarea unor stiluri de viață echilibrate.
  • Accelerarea investițiilor prin acțiuni publice care să catalizeze fluxurile financiare pentru tranziție.
  • Adaptarea bugetelor publice pentru sustenabilitate prin intermediul cadrului fiscal și al cheltuieli publice eficiente.
  • Orientarea indicatorilor politici și economici către o bunăstare durabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv prin ajustarea PIB-ului în funcție de diferiți factori.
  • Asigurarea contribuției la tranziție pentru toți cetățenii prin creșterea participării pe piața muncii și prin concentrarea asupra competențelor viitoare.
  • Consolidarea democrației, cu echitatea generațională în centrul procesului de elaborare a politicilor, pentru a consolida sprijinul pentru tranziții.
  • Completarea protecției civile cu “prevenirea civilă” prin consolidarea setului de instrumente al UE privind pregătirea și răspunsul.

Acestea încep deja să se materializeze în reglementări, dintre care amintesc:

  • Raportare non-financiară și standardele europene în materie: baza este ESG (mediu-social-guvernanță), iar de-acolo se desprind multe detalii. Dincolo de o obligație legală (pentru anumite companii), raportarea poate fi o bună radiografie a punctelor tari și slabe ale unei companii, prin comparație cu propriile obiective și competitorii din industrie și un punct e plecare (T0) pentru obiective pe termen mediu în oricare dintre ariile tematice. 
  • Afirmațiile privind mediul și durabilitatea pentru că utilizarea unor cuvinte precum verde sau sustenabil în campaniile publicitare trebuie crediblizată și trebuie asigurată concurența pe noile piețe. Un ambalaj verde nu este suficient. 
  • Pachetul privind finanțarea durabilă – pentru că schimbarea se (poate) produce acolo unde se duc banii

Soluții există dincolo de strategii. Asta înseamnă și oportunități pentru companiile care sunt atente la piață – putem crește semnificativ valoarea adăugată prin reducerea consumului de materii prime și energie; despre inovare, în alt episod. 

2023 este și anul în care s-a tăiat panglica Sistemului Garanție-Returnare (SGR) – un sistem complex pentru România care ar urma să aducă cantități semnificativ mai mari de ambalaje de băuturi la reciclare. Dar pasul următor este să închidem cercul mai devreme și am găsit o abordare constructivă pentru scalarea ambalajelor. 

Poate cea mai mare dintre provocări rămâne cum conectăm toate aceste teme într-un efort coerent care să aibă sens pentru toți actorii și să genereze impact în sensul limitări schimbărilor climatice – cum abordăm complexitatea rămâne o temă de învățare și pentru anul următor. 

Ce ne așteaptă în 2024 dincolo de pregătirile pentru raportare? Sustainability & climate trends to watch


Autor: Adelina Dabu