Auzim tot mai des despre tot felul de campanii de promovare a reciclării în școli.

Acestea au devenit un trend pentru organizațiile din domeniu și nu numai: ONG-uri, asociații colective de preluare a responsabilității producătorilor, organizații care nu au legătură cu domeniul dar văd aceste campanii ca niște „pârghii” de CSR ș.a.m.d.
De ce oare atunci când vine vorba de reciclare toată lumea apelează la campaniile desfășurate în școli? Știm cu toții răspunsul la întrebarea asta. Sunt simpatice, „colorate”, asigură vizibilitate, sunt mai „la îndemână” față de alte campanii de conștientizare (e mult mai ușor să-i înveți pe copii decât pe adulți să recicleze deșeurile) și, mai ales, au rezultate imediate.
E foarte ușor ca printr-un „heirup” de câteva săptămâni „presărat” cu concursuri și premii să strângi o cantitate deloc neglijabilă de deșeuri reciclabile. Ce este mai greu e să asiguri continuitatea unor astfel de acțiuni…
Autoritățile, prezente doar cu numele
Din păcate, auzim foarte rar de campanii inițiate de autoritățile publice, care au de fapt obligația desfășurării unor astfel de acțiuni nu doar în școli, ci și în spațiul public. De cele mai multe ori autoritățile se „lipesc” de astfel de acțiuni, inițiate de alte organizații, doar cu numele, fără să sprijine cu adevărat acțiunea respectivă și să încerce s-o consolideze.
În același timp, organizațiile acceptă acest compromis, pentru că, nu-i așa, „dă bine” să existe cât mai mulți parteneri într-un asemenea proiect, mai ales autorități publice.
Nu spunem că parteneriatele cu autoritățile, în astfel de campanii, ca de altfel și în alte proiecte, reprezintă ceva rău; însă am dori ca aceste autorități să se implice mai mult în dezvoltarea proiectelor și asigurarea continuității lor după terminarea acțiunilor respective.
Scopul acestor campanii ar trebui să fie, până la urmă, dezvoltarea unui comportament pro-reciclare, iar acest lucru se obține sistematic, prin asigurarea unei continuități, nu prin acțiuni sporadice, care durează maximum câteva luni.
Din păcate, există unele campanii care încurajează copiii să colecteze selectiv, acțiunea se dovedește a fi un real succes, însă la terminarea ei organizațiile respective își iau deșeurile și pleacă (uneori își iau și containerele de colectare selectivă înapoi!) și acolo se încheie totul. În astfel de cazuri nu se produce nicio schimbare pe termen lung, asistăm doar la un eveniment de fațadă.
Întâlnim într-adevăr situații când organizațiile (în special ONG-urile) nu dispun de resursele necesare pentru a asigura continuitatea proiectelor. Spre exemplu, atunci când campaniile se desfășoară pe baza unor granturi, care nu asigură finanțarea proiectului respectiv și după terminarea campaniei.
În acest caz, trebuie să se păstreze cel puțin o „minimă” comunicare cu organizația respectivă, să existe întrebări de genul: Continuă acțiunile de colectare selectivă? Colectorii ridică în continuare separat deșeurile? ș.a.m.d.
Nu suntem cârcotași! Am desfășurat și noi astfel de campanii și știm ce eforturi implică. Doar încercăm să arătăm că există niște nereguli în desfășurarea lor care pot fi corectate.
Care sunt soluțiile pentru transformarea acestor acțiuni în proiecte pe termen lung?
O primă soluție ar fi introducerea cursurilor obligatorii de educație ecologică la nivel național. De ani buni ONG-urile încearcă să convingă autoritățile să introducă astfel de cursuri în școli. Până acum rezultatele obținute în acest sens au fost „timide”. Mai auzim din când în când de reușite locale și cam atât…
O altă soluție depinde de asemenea de „voința” autorităților publice. Din 2011 colectarea separată a deșeurilor din hârtie, metal, plastic și sticlă a devenit obligatorie în toate organizațiile publice și private (Legea 211/2011, art. 14). Mai mult, Legea 132/2010 oferă informații prețioase cu privire la modul în care ar trebui să se desfășoare colectarea selectivă în instituțiile publice. Baza legală pentru a îmbunătăți situația există, însă autoritățile nu se „înghesuie” să aplice legea.
Din păcate, pe lângă faptul că nu au implementat un sistem de colectare selectivă, cele mai multe școli nu-și mențin evidența deșeurilor generate și nu depun rapoartele anuale de gestionare a deșeurilor la autoritățile de mediu, conform obligațiilor legale. În lipsa acestor evidențe, este imposibil ca administrațiile publice locale să-și îndeplinească obiectivul anual de reducere a depozitării finale a deșeurilor cu 15%.
Dacă statul și-ar îndeplini obligația de a implementa sistemul de colectare selectivă în toate școlile, conform cerințelor legale, situația ar fi complet diferită și aceste campanii ar avea alt „ecou”…
O altă problemă în asigurarea continuității acestor campanii o reprezintă lipsa infrastructurii de colectare. Nu poți să implementezi o astfel de campanie, iar la terminarea ei să-ți iei sacii sau containerele!
Din păcate, de cele mai multe ori, după finalizarea acestor campanii școlile se întorc la stadiul inițial: organizațiile își iau sacii și containerele înapoi, deșeurile sunt aruncate din nou la grămadă, iar școlile continuă „confruntările” cu firmele de salubrizare care nu sunt de acord să ridice separat deșeurile.
Ce se întâmplă în acest caz? Elevii sunt bulversați și nu mai găsesc o justificare pentru efortul depus cu puțin timp în urmă.
Există însă și cazuri fericite, când infrastructura de colectare separată este păstrată și după încheierea campaniilor. În imaginile de mai jos găsiți astfel de exemple: containere de colectare separată oferite de unele asociații colective de preluare a responsabilității producătorilor de echipamente electrice și electronice.


Schimbarea vine din interior!
Este foarte important ca în cadrul acestor campanii să existe oameni din interior (profesori, administratori, elevi etc.) care să conștientizeze importanța reciclării și să depună toate eforturile pentru continuarea campaniilor. Poți desfășura o campanie uriașă, însă dacă nu găsești suficient sprijin în cadrul școlii, toate eforturile vor fi în zadar și toată acțiunea va fi doar o „poleială”.
Există însă și cazuri excepționale, când inițiativele de reciclare vin din interiorul școlii fără a fi nevoie de intervenția altei organizații. V-am prezentat un astfel de caz în urmă cu ceva timp: campania desfășurată de Raluca Aftene, „eleva manager” care la doar 13 ani a implementat un proiect de colectare selectivă prin care a adunat aproximativ o tonă și jumătate de maculatură.
Povestea Ralucăi ne demonstrează că există o probabilitate mult mai mare de continuitate a unui proiect de reciclare atunci când inițiativa vine din interiorul școlii!
Ca să încheiem într-o notă optimistă, vă las mai jos câteva sfaturi date de Raluca tuturor persoanelor care vor să facă din astfel de campanii „o forță” a schimbării.
„Luptați-vă… insistent-decent și cu argumente pentru ideile voastre! E timpul să fim conștienți de puterea noastră de a face multe, inclusiv de a ajuta la sănătatea mediului înconjurător, la sănătatea noastră! Nu trebuie să așteptăm să ne facă alții curățenie, ba putem fi chiar exemple.
Cu o floare nu se face primăvară, dar arată că e pe aproape. Așa și cu noi. Putem începe cu o hârtie culeasă de pe jos, n-am făcut nici economie, nici curățenie și poate nici nu ne va fi urmat exemplul imediat. Nu abandonăm! Cu răbdare și perseverență vom avea și rezultate.”
Alte exemple de succes de campanii de reciclare transformate în sisteme integrate în școli (de această dată în școlile din SUA) găsiți aici.