Amenzi deseuri; obligatii si interdictii legate de deseuri
UPDATE amenzi deseuri:
S-a lansat prima aplicatie online de automatizare a raportarilor aferente administrarii deseurilor. Adio amenzi deseuri! Gasiti mai multe detalii pe www.RaportareDeseuri.ro. De ce e nevoie de ea, vedeti mai jos… Sau pe pagina dedicata de pe Facebook.
Dragilor, ca tot v-am scris cam ce se mai vede prin “legile deseurilor” in Romania, ma gandeam ca v-ar fi utila si o mica lista (gen rezumat). Iata ce anume zice legea ca e voie si ce nu e voie sa facem cu gunoaiele astea (in calitatea noastra de generatori)….
Pe scurt, “detinatorul de deseuri” (adica, conform legii, “producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora”) are obligatia de a:
- clasifica, tine evidenta si raporta cantitativ deseurile predate spre valorificare sau eliminare (L.211/2011, art.49); amenda – 15.000-30.000 RON.
- colecta separat cel putin deseurile din hartie, metal, plastic si sticla (L.211/2011, art. 14.1); amenda – 20.000-40.000 RON.
- preda separat deseurile din baterii si acumulatori, in vederea reciclarii (HG.1132/2008, art. 7.18); amenda – 5.000-7.500 RON.
- desemna o persoana (angajat sau tert) care sa urmareasca circuitul deseurilor (L.211/2011, art. 22.3); amenda – 15.000 – 30.000 RON.
- colecta separat, stoca si preda, in vederea reciclarii, uleiurile uzate (HG. 235/2007, art. 5.1); amenda – 7.500 – 10.000 RON.
In plus, detinatorului de deseuri nu-i sunt permise:
- abandonarea deseurilor (L.411/2011, art. 19.3); amenda – 20.000-40.000 RON.
- eliminarea deseurilor din baterii amestecate cu cele menajere (HG.1132/2008, art. 10.1); amenda – 25.000-30.000 RON.
- eliminarea deseurilor electrice prin depozitare finala (HG. 1037/2010, art. 5.2); amenda – 5.000-10.000 RON
Amenzi pentru deseuri? Da, si inca ce amenzi!
Din pacate, dupa cum se vede, aceste obligatii legale sunt “imprastiate” in mai multe acte normative. Asadar, de cele mai multe ori, sunt dificil de urmarit si de aplicat. Ce sa mai vorbim de evitarea unor amenzi pentru deseuri! Pe de alta parte, penalizarile pentru incalcarea acestor prevederi sunt semnificative.
Sau, mai simplu: cine nu recicleaza – plateste! Speram sa nu fie cazul, dar trebuie inceput de undeva, nu?
A, sa va spun si despre “producator“. Conform terminologiei tehnice de deseuri, producator nu inseamna [numai] fabricant. Este oricine “pune pe piata” produse care se vor transforma in deseuri reglementate. Asadar chiar daca le aduce prin import sau prin transfer intra-comunitar (adica din UE). Vorbim despre ambalaje (hartie-carton, plastic, sticla, metal, lemn) dar si despre echipamente electrice si electronice, baterii si acumulatori, uleuri minerale sau anvelope.
Obligatiile “producatorilor” sunt de a colecta si valorifica (prin reciclare sau altfel) o anumita pondere din cantitatea pusa pe piata in anul respectiv. Adica, pentru hartie-carton, obiectivul este de 60% si pentru fiecare kg de deseu care ar fi trebuit valorificat si nu a fost valorificat se plateste o contribuite la Fondul de Mediu de 2 lei/kg. Mai multe detalii, gasiti in regulamentul de functionare al AFM (OUG 196/2005, cu completarile ulterioare), pe care o gasiti aici.
Spor la reciclat, asadar! :)
Wall-street.ro spune ca sunt controverse si pareri divergente. Voi ce ziceti, sunt?
Daca vreti sa mai cititi despre deseuri, iata aici un articol proaspat cu niste intrebari care-si cauta raspunsul de cativa ani in Romania….
Si mai spune Wall-street.ro ceva despre niste miliarde de euro. Il vedeti pe nenea care doarme pe deseuri? E Romania personificata!
Noi nu am gasit controversele; toata lumea pare sa fie de acord. Atata doar ca lucrurile nu se intampla.
Asteptam comentariile voastre. Unde vedeti controversele?
Un singur operator waste-to-energy produce mai multa energie decat toti producatorii de energie solara. Din America.
Acest articol este – mai mult sau mai putin – o traducere. Originalul il gasiti aici.
Waste Management Company, un operator de salubritate american listat la bursa din New York, ne spune (in rezumat) urmatoarele:
“Uneori, progresul se infiltreaza pe nesimtite in viata ta. Spre exemplu, cea mai mare parte a oamenilor, cand se refera la energii altenative se gandesc la vant, soare, hidro-energie. Cel mai probabil, cam toata lumea ignora o sursa de energie pe care, cu totii, o generam zi de zi: gunoiul.
Gazul din gropile de gunoi este recunoscut de catre EPA (Agentia de Protectie a Mediului) ca sursa de energie alternativa celor bazate pe combustibili fosili. Waste Management Company produce, astfel, energie pentru cca 1,2 milioane de locuinte.
E simplu: deseul depozitat produce gaz metan. Acesta se capteaza prin intermediul unor puturi forate deasupra depozitelor de deseuri acoperite. Puturile functioneaza pe baza de vid, atragand astfel gazul metan din depozit. Acesta este apoi filtrat (de lichide si reziduuri), dupa care este comprimat si condensat si, intr-un final, filtrat din nou. Se transporta apoi (imbuteliat sau prin conducte) la o turbina electrica pe care o antreneaza, producand curent.
Curentul “se varsa” in reteaua de transport electric si de-acolo pleaca spre consumatorul final. Tare, nu? Si uite asa, un salubrist a devenit firma de energie. WM Company va alimenta, pana in 2020, 2 milioane de case.”
Eh, nu-i nimic, da-i incolo de imperialisti. Noi avem rauri de munte pe care le putem distruge ca sa facem microhidrocentrale! A, apropos, stiati ca (,) cascada Urlatoarea nu mai…e? Am luat-o acasa cu tzeava. Aici. Sau aici.
Cata energie produce Romania din gunoaie? Stim? Nu. Probabil ca zero.
Sa ne furam singuri caciula! Din nou despre tintele de colectare-reciclare a deseurilor
Pai sa vedem:
– la deseuri din echipamente electrice, tintele de colectare sunt de 4 kg/cap de locuitor. Atat. Orice defalcare sau responsabilizare individuala – in baza careia se pot da amenzi – lipseste. De 7 ani (!) de cand exista obligativitatea europeana de 4 kg, Ministerul Mediului nu a reusit sa stabileasca cat din cele 4 kg sunt frigidere, cat sunt becuri, masini de spalat, etc. In concluzie, nu are pe cine amenda si, deci, nimanui nu-i pasa decat declarativ.
– la baterii exista tinte, exprimate procentual din cat pune fiecare brand pe piata. Atata ca, in cazul asta, Ministerul Mediului – in intelepciunea sa incontestabila – a hotarat ca neindeplinirea tintelor se pedepseste cu … obligativitatea producatorului de-a se afilia intr-o asociatie colectiva de profil. Deci…tot nimic! Nu-mi fac tinta, nu-i nimic: intru intr-o asociatie colectiva care fie nu are tinte fie nu-i pasa de ele si la un moment dat, intr-un an doi, se inchide. Dar, pana una alta, am scapat de batai de cap (si costuri).
– uleiurile uzate au tinte, tot procentuale, insa nu exista reglementari care sa permita producatorilor sa formeze asociatii colective prin care sa construiasca un sistem de colectare national. Deci nici aici nu se intampla nimic, in fapt.
Toate normativele relevante le gasiti aici.
Dar noi “ne indreptam spre o societate a reciclarii”. Ar fi ironic, daca nu ar fi tragic.
Microjoburi.ro, o noua forma de finantare pentru ONG-uri
Acum doua zile am auzit de www.microjoburi.ro si ne-a dat idei :)…
La baza, platforma pleaca de la o idee simpla: eliminarea intermediarilor pentru mici tranzactii (de 50 RON) intre oameni care intra in legatura directa. E o platforma online unde cererea se intalneste direct cu oferta, dispar costurile administrative, ajungi la ce vrei cand vrei (daca este disponibil). O micro-piata pentru…orice.
Pai atunci, cum ar fi ca si ONG-urile sa se foloseasca de ea pentru a se finanta? Vreau sa plantez un pom, il rog pe un sponsor sa-mi acorde o finantare de 50 RON din care sa cumpar puiet (si un sandwich pentru voluntarul care manuieste harletul). Sau pentru 10 martisoare facute de copiii dintr-un centru de plasament, sau pentru o piesa de teatru sau pentru…orice am vrea (amdandoi) sa facem un parteneriat.
E simplu: iti faci un cont pe www.microjoburi.ro, postezi ce produs sau serviciu oferi, il promovezi prin Facebook (sau email) si apoi iti convingi partenerii (traditionali sau proaspat identificati) sa il “finanteze”. Vei primi pe email confirmarea tranzactiei.
Noi avem de-acum un cont, oferim prezentari despre gestionarea corespunzatoare a deseurilor. Iata-l aici!
Speram sa va fie si voua utila platforma. Dupa cum spune Laur Matache (fondatorul): “Daca gasesc suma potrivita pentru care romanul ar misca un deget sa faca ceva, atunci este foarte posibil sa prinda”.
Succes!
Sa lamurim cum e cu tintele de reciclare a electronicelor
Recent, am avut o discutie de genul:
“- Producatorii de electrice si electronice nu au tinte de reciclare in Romania!
– Ba au!
– Ba n-au!
– Ba au, ca este in lege (NB: HG 1037/2010).
– Ba este pe naiba, ca HG-ul o lasa in aer!
…
Ba nu, ba da, ba nu, ba da”
Pai sa o lamurim, zic (normele respective le gasiti aici):
HG 1037/02.11.2010 zice la art. 5.13 si 5.14 ca producatorii de echipamente trebuie sa colecteze si recicleze o cantitate de deseuri electrice care se va calcula conform unui alt ordin, care va fi emis in 90 de zile. Deci….nimic, deocamdata!
Ordinul de ministru repectiv (OM 2264/14.09.2011; da, stiu, nu-s 90 de zile, sunt vreo 300, dar astea sunt detalii in Romania…) zice, dup-aia, ca tintele se calculeaza dupa formula:
4 Kg/cap de locuitor X nr de locuitori (adica vreo 80-84 mii tone) —————————————————————————————– ….. (si se exprima procentual) media vanzarilor de echipamente in ultimii doi ani (in tone)Conform articolului 2.3 (tot din OM 2264), ANPM publica pana la data de 15 mai a fiecarui an cuantumul tintei de colectare. E logic, pentru ca ANPM este singura entitate care, prin “Registrul Producatorilor”, tine evidenta vanzarilor de echipamente (in teminologia specifica “puse pe piata”).
Problema este ca ANPM nu a publicat NICIODATA tintele de colectare. Asadar, de facto, producatorii de echipamente electrice si electronice nu au si nu au avut niciodata tinte de colectare.
QED. Hai sa ne mai “aburim” un pic!
Energie din deseuri
Am tot vorbit despre reciclare, am tot vorbit despre reduce-reuse-recycle… Azi, insa, le-a venit randul deseurilor cele mai “sarace” (dar totusi nu chiar atat de sarace incat sa ajunga intr-o groapa de gunoi). Azi vorbim despre deseurile care se ard (sau “incinereaza”, ca sa fim fitzosi) si dau, in schimb, energie termica. In unele cazuri energia termica se transforma (prin turbine cu aburi) in energie electrica. Dar sa le luam pe rand.
In engleza (ca de-acolo rasare soarele, nu?) i se zice waste-to-energy. M-as abtine sa traduc, suna ciudat. Pe scurt, selectam deseurile, le pastram pe cele cu putere calorica, ele se ard intr-o camera de ardere si incalzesc o cantitate impresionanta de apa. Da, impresionanta, pentru ca astfel de instalatii sunt rentabile doar daca functioneaza la scara mare. Apoi apa se transforma in aburi, invarte niste turbine care antreneaza un generator (cam ca si in cazul hidro-energiei), el face curent si voila…se face lumina’n sat! Eh, in oras, ca o astfel de uzina functioneaza la capacitati mari, cum ziceam.
Am gasit un filmuletz pe youtube, care spune povestea mult mai bine. Chiar e bine facut, are doar 5 minute si il puteti urmati aici: How a waste-to-energy plant works. Multumim inginerilor povestitori (si youtuberi) de la Engineering Timelines!
Daca nu vrem (sau nu ne tin balamalele) sa o convertim in energie electrica, o putem distribui mai departe ca apa calda menajera. Asta incearca sa faca cei de la Usitall, o firma suedeza care incearca sa faca ceva concret in Romania, dupa 4 ani de tatonari. Am aflat asta dintr-un articol Mediafax. Se vorbeste de sute de milioane de euro, care isi taie drumul cu maceta prin jungla reglementarilor (si a infrastructurii) din Romania.
Poza alaturata este a instalatiei de waste to energy din Spittelau, care alimenteaza cu apa calda un district din Viena. De pe Wikipedia.
Pana una alta, sa aruncam cu voiosie in continuare la groapa 7.3 milioane tone de deseuri pe an, zic! Cica e mai ieftin! Si sa ne jucam cu gigacaloria din carbuni. Care cica se scumpeste!
Mineritul, de 5 ori mai scump decat reciclarea
O stire elvetiana reia o tema mai veche (mmm, nu v-ati plictisit sa auziti aceleasi adevaruri, insa fara un efect ulterior? Noi da!) Iat-o aici, multumesc Adrian Lupu!
Revenind: 1 tona de circuite electronice reciclate poate genera pana la 250 de grame de aur. Circuitele integrate reprezinta, sa zicem, cca 5% din greutatea unui deseu electronic, deci vorbim de 20 de tone de deseuri electronice. Asadar, cca 10 gr de aur per tona de deseuri electrice.
Prin comparatie, o tona de minereu prelucrat contine cca 2-3 grame. Deci de vreo 5 ori mai putin. Tragand linie, de ce credeti ca obtinerea aurului prin minerit este preferata celei prin reciclare?
Ne putem gandi la 3 cauze, posibile si probabile:
1. autoritatile publice sunt implicate mai putin (spre deloc) in exploatarea curenta, deci nu depinde de inertia lor.
2. capitalul si profitul sunt concentrate la un singur decident, deci exista motivare
3. activitatea este mai predictibila (daca explorarea s-a facut corespunzator).
Iata, aceste 3 motive sunt suficiente pentru a determina capitalul sa aleaga o optiune de 5 ori mai putin productiva.
Sunteti de acord? Vedeti si alte motive?
(atentie, e o intrebare capacana: s-ar putea sa mai existe un motiv suprem. Idei?)