Deșeurile electronice (DEEE) – ce măsuri sunt necesare pentru o gestionare mai bună în România

Sursa foto: Ecoteca – platformă colectare DEEE din România

În 2015 era transpusă în România cu un an întârziere, Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice – Directiva 19/2012 prin OUG 5/2015.

La 7 ani de la adoptarea OUG 5/2015 încă mai sunt numeroase nereguli privind gestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE).

Cum sunt colectate și reciclate DEEE-urile în România

În continuare sunt foarte puține puncte de colectare DEEE implementate de autoritățile publice locale. Campanii de colectare se organizează sporadic și doar în anumite zone. Unele firme de salubrizare asigură la cerere colectarea deșeurilor electronice de la domiciliu dar acest serviciu nu este foarte cunoscut la nivelul populației și, desigur, nu există nicăieri date disponibile pentru a vedea ce cantități se colectează.

Un aspect importantpopulația nu este suficient informată cu privire la substanțele periculoase pe care le conțin deșeurile electronice, la riscurile de mediu și de sănătate publică la care suntem supuși în momentul în care deșeurile electronice sunt aruncate împreună cu deșeurile menajere.

Majoritatea retailerilor de produse electronice și electrocasnice au organizat puncte de colectare în incinta magazinelor pentru deșeurile de baterii, becuri și corpuri de iluminat, electronice mari și mici. O parte dintre ei oferă și posibilitatea returnării anumitor deșeuri electronice prin programul buy-back sau în timpul campaniilor „Rabla pentru electrocasnice”.

Totodată, aceștia organizează sporadic campanii de colectare în parteneriat cu ONG-uri sau asociații colective de transfer de responsabilitate a producătorilor în instituții de învățământ sau campanii de colectare la domiciliu.

Printre puținele inițiative de recondiționare și donare a echipamentelor electrice către instituțiile de învățământ și persoane defavorizate se numără Asociația Ateliere fără Frontiere, ETIC PC.

Deșeurile colectate în cadrul magazinelor/campaniilor ajung în general fie la fabricile de reciclare Green WEEE din Buzău (înființată în 2009) și din Câmpia Turzii – deschisă în 2017 (care au o capacitate de tratare DEEE de 100 000 tone/an), fie sunt exportate către fabricile de reciclare din străinătate.

În decembrie 2021, reprezentanții companiei au anunțat că urmează să construiască a treia fabrică de reciclare DEEE în Buzău iar capacitatea sa to­­tală de reciclare va crește cu 30%.

Așa cum e cazul și altor categorii de deșeuri generate în țara noastră, instalațiile de reciclare sunt implementate respectând standardele europene însă, infrastructura de colectare este insuficientă și nu acoperă capacitatea de reciclare.

Punctele de colectare organizate de retaileri nu sunt suficiente, sunt necesare mai multe puncte publice de colectare care ar trebui asigurate de autoritățile publice locale în parteneriat cu firmele de salubrizare și alți colectori care asigură colectarea deșeurilor generate de populație; în lipsa acestor puncte de colectare, mare parte din deșeurile electronice sunt aruncate împreună cu deșeurile menajere; deșeurile de dimensiuni mici ajung în depozitele de deșeuri, altele ajung prin intermediul colectorilor informali fie la centrele de colectare fier vechi unde o parte din componente sunt distruse pentru recuperarea fierului, fie sunt arse ilegal iar resturile nemetalice sunt abandonate în natură (provocând pagube semnificative mediului înconjurător, sănătății populației și nu în ultimul rând, prejudicii economice, pierzându-se componente valoroase care nu mai pot fi recuperate în urma incinerării).

 Cum poate fi îmbunătățit sistemul de gestionare a deșeurilor electronice

Conform art. 115 alin. 7 din Constituția României, Parlamentul trebuia să aprobe OUG  5/2015 prin lege. Cu toate acestea, Proiectul de Lege pentru aprobarea OUG 5/2015 (PL-x nr. 451/2015) se află în dezbatere, de mai bine de 7 ani, aflându-se în acest moment în camera decizională, cea a Deputaților.

Reprezentanții producătorilor de echipamente electrice și electronice (EEE) și asociațiile colective pentru implementarea răspunderii producătorului solicită de ani buni adoptarea legii și adaptarea ei la reglementările europene și realitățile din piață.

Ce solicită pe scurt, producătorii și asociațiile colective (Coaliția Pro DEEE):

  • înființarea punctelor de colectare separată cu aport voluntar care au fost prevăzute de actele normative – acestea ar contribui semnificativ la atingerea țintelor de colectare;
  • măsuri de control pentru evaluarea implementării obligațiilor de colectare ale unităților administrativ-teritoriale (UAT);
  • înființarea unui Clearing House, o organizație centrală, privată, declarată de interes public, care să asigure împărțirea responsabilităților între organizațiile de transfer de responsabilitate, obiectiv asumat de către țara noastră prin Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, ce trebuia atins încă din anul 2018.
  • transparentizarea procesului, de la colectare la reciclare/valorificare, prin măsuri precum: prevenirea tratării necorespunzătoare prin stabilirea și aplicarea de obligații mai stricte, precum obligativitatea prezentării actelor de proveniență de la colectori autorizați, implementarea măsurilor de trasabilitate a DEEE, efectuarea și evidențierea, într-o manieră compatibilă cu libera concurență, a unui calcul transparent al costurilor gestionării DEEE, așa-numitul „timbru verde”.

În 2020, ECOTIC şi Coaliţia pentru Economie Circulară (CERC) au făcut paşi temeinici în promovarea reparării și reutilizării echipamentelor electrice şi electronice prin susţinerea şi sprijinirea tehnică a Organismului Naţional de Standardizare din România (ASRO) în vederea transpunerii în limba română a standardului internaţional de reparare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice – EN 50614: 2020. Acest standard se aplică proceselor referitoare la pregătirea pentru reutilizare a echipamentelor electrice şi electronice (EEE) uzate şi oferă un cadru care să garanteze consumatorilor calitatea şi siguranţa EEE recondiţionate.

Ținte de colectare versus statistici

Cu o rată anuală de creștere de 2%, deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) se numără printre fluxurile de deșeuri cu cea mai rapidă creștere, după ce au urcat la 12 milioane de tone în 2020, la nivel european, conform estimărilor.

Acest flux de deșeuri conține un amestec complex de materiale, inclusiv cu conținut periculos, care necesită un management specific pentru a evita daune majore asupra mediului și sănătății. De asemenea, deșeurile electrice conțin materii prime de mare valoare, unele chiar critice. Câteva dintre ele pot fi văzute aici:

Sursa foto: elements

De exemplu, aproximativ 10% din aurul din întreaga lume este folosit pentru a produce electronice moderne.

Aruncarea materialelor din DEEE se traduce, de asemenea, în pierderi financiare semnificative pentru economia europeană. Se estimează că veniturile totale potențiale din reciclarea DEEE în UE s-ar putea ridica la 2,15–3,67 miliarde EUR (2020).

Pentru a îmbunătăți reutilizarea și reciclarea DEEE, Uniunea Europeană a stabilit o rată minimă de colectare de 65% (Directiva 19/2012 UE DEEE) și a prezentat idei de sisteme de preluare/vânzare second hand la nivelul UE, cuplate cu eliminarea substanțelor periculoase utilizate în echipamentele electronice, prevăzută în Planul de acţiune pentru Economia Circulară. În plus, Directiva 125/2009 privind proiectarea ecologică (eco-design) impune o mai bună reparabilitate și durabilitate a articolelor electronice.

Ținta de colectare europeană stabilită la 45% pentru anul de referință 2016 a crescut la 65% din media EEE puse pe piață în ultimii 3 ani începând cu anul de referință 2019. Însă, conform derogării prevăzute la articolul 7 punctul 3 din directiva DEEE, România a decis să amâne atingerea obiectivului de colectare până la 14 august 2021.

Astfel, în România ținta de colectare separată a DEEE, calculată ca procent din media cantității de echipamente electronice și electrocasnice (EEE) puse pe piață în cei 3 ani anteriori a crescut de la 45% (în 2020, cu o țintă națională de 118,330 tone, din care s-au colectat 92 mii tone, adică cca 35%), la 65% (în 2021, cu o țintă de colectare de aproximativ 195 mii tone de DEEE, din care s-au colectat conform datelor preliminare menționate la începutul lui decembrie într-o conferință GreenReport aproximativ 100 mii tone, adică cca 33%). Cu alte cuvinte, în 2021 ținta de colectare existentă la nivel național s-a îndeplinit numai pe jumătate.

Sursa foto: ANPM/Green-report

Din 2011 până în 2018, cantitatea de EEE introdusă pe piața din UE a evoluat de la 7,6 milioane de tone, în 2011, la 8,7 milioane de tone, în 2018. Conform statisticilor oficiale (Eurostat), în 2019 România avea cea mai slabă rată de colectare a DEEE din Europa, respectiv 3,3 kg/ locuitor, penultima fiind Cipru cu 3,8 kg/locuitor, iar media UE era de 10 kg/locuitor. La polul opus se află țări precum Norvegia, cu 19,2 kg colectate pe locuitor sau Suedia cu 15,1kg/locuitor.

În 2019, trei state membre au atins obiectivul de 65 % stabilit pentru colectarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (Bulgaria, Croația, Polonia). 18 dintre statele membre UE au depășit rata de colectare de 45 %, aplicabilă până în anul de referință 2018.

Pentru România, ținta de colectare a fost de aproape 105 mii tone în 2019 și de aproximativ 118 mii tone în 2020. Gradul total de atingere al țintei, în 2019, a fost de 82,5% (la o țintă de colectare DEEE de 45% din media EEE puse pe piață în ultimii 3 ani).

Media anilor 2019-2020-2021 a fost de aproximativ 300 mii tone EEE, ceea ce presupune că în anul 2022 România ar trebui să colecteze aproximativ 195 mii tone de DEEE.

Conform datelor publicate de ANPM, în 2019 s-a atins un grad de colectare  a DEEE de 37.6%, cu 10% mai ridicat decât cel publicat de către Eurostat, de 27.3%.

In continuare apar diferențe semnificative (în acez caz e vorba de 10 procente) între raportarea internă și raportarea către Uniunea Europeană fapt ce ridică un semn de întrebare asupra gradului de acuratețe a datelor.

Bune practici europene privind gestionarea deșeurilor electronice – prevenire, reutilizare, reparare, reciclare- sustenabilitate

De la produse mult mai prietenoase cu mediul ca Fairphonetelefonul mobil circular, căștile Gerrard Street, la campanii/programe desfășurate de autoritățile publice în parteneriat cu organizațiile private, pentru colectare în vederea reciclării sau pentru suținerea unor programe extensive de reparare și reutilizare, în Europa sunt implementate numeroase bune practici de gestionare a DEEE care pot fi adoptate și în țara noastră.

=> programe de reutilizare DEEE

Reutilizarea DEEE este mai ecologică decât reciclarea, economisind 1,14 tone de CO2 pe tonă, comparativ cu 0,85 tone și are un potențial semnificativ de creare de locuri de muncă. Pregătirea pentru reutilizarea DEEE creează între 60 și 140 de locuri de muncă la 1.000 de tone. Mai multe informații și date de la întreprinderile sociale care creează locuri de muncă în sectorul utilizării găsiți aici.

  • Franța: cota de 5% din taxa EPR (Răspunderea Extinsă a producătorului) asigurată de stat pentru organizațiile care implementează programe de reutilizare DEEE.
  • Valonia (Belgia): 2% din DEEE sunt pregătite pentru reutilizare începând cu ianuarie 2020, acoperind șase categorii de DEEE
  • proiectul 2Life implementat de RREUSE (o rețea internațională non-profit care sprijină dezvoltarea întreprinderilor sociale în economia circulară – formată din 31 de membri din 29 de țări) cu sprijinul Interreg Europe a testat și implementat câteva bune practici:
    • Donarea de obiecte în condiții bune care nu mai sunt necesare proprietarilor pentru a fi vândute în magazine second hand, realizând contractarea temporară a persoanelor în risc de excludere (regiunea Asturias din Spania)
    • RapacinOnline: reutilizarea calculatoarelor de către elevii cu puține resurse (Gijon, Spania) – Proiectul constă în crearea unei rețele formată din administrația publică, companii municipale, școli, organizații nonprofit și familii. Cetățenii care au echipamente informatice în stare bună de funcționare, dar care au fost înlocuite cu alte echipamente mai moderne și mai actuale, le pot dona la anumite puncte de colectare, de unde sunt preluate, recondiționate și donate mai departe către elevii defavorizați.          Un astfel de proiect similar este desfășurat în București de Asociația Ateliere fără frontiere, diferența față de proiectul din Spania constă în faptul că autoritățile noastre publice locale nu sunt interesate să se implice în dezvoltarea și extinderea acestui proiect și în alte orașe din țară.
    • Macerata Trashware (orașul Macerata, Italia): recuperarea computerelor vechi – Conform legii italiene, echipamentul informatic după cinci ani de la cumpărare are valoare de inventar zero. Administrațiile de stat trebuie să încerce să le vândă, însă dacă nu se găsește un cumpărător, acestea pot fi donate școlilor sau asociațiilor care le solicită.

=> Campanii de conștientizare pentru repararea DEEE-urilor

E-waste Race (Olanda) este o competiție între școli, unde copiii obțin puncte pentru colectarea și repararea micilor dispozitive electrice în centrele de tip „Repair Cafe” și pentru desfășurarea de campanii  pe această temă în cartierele lor. Inițiativa a colectat și trimis spre reciclare peste două milioane de dispozitive din 2014, cu o medie de 14.000 kg pe cursă.

În această campanie elevii nu sunt încurajați doar să repare obiectele ci și să devină niște mici „manageri de campanii”, să găsească soluții potrivite specificului cartierelor în care locuiesc pentru promovarea campaniei și creșterea gradului de colectare

=> Green Public Procurement (Malta)

Introducerea criteriilor de achiziții verzi în gestionarea DEEE în Malta s-a bazat pe rezultatele unui studiu LCA și au avut ca scop asigurarea managementului durabil al DEEE, reducerea emisiilor legate de colectarea deșeurilor și îmbunătățirea performanței de mediu a întregului lanț DEEE. Includerea criteriilor ecologice în licitații a condus la reducerea emisiilor de transport și la creșterea gradului de colectare a DEEE.

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

Bună practică – Sistemul Garanție-Returnare (SGR) în Lituania – cum funcționează la 6 ani de la implementare

În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Situația deșeurilor de construcții în România – Cum sunt gestionate și ce poate fi îmbunătățit

Proiect de Ordin aflat în dezbatere publică pentru aprobarea Normelor metodologice privind controlul transferurilor de deşeuri

Guvernul a adoptat OUG 38/2022 care modifică Legea salubrizării și OUG 92/2021 – legea „cadru” a deșeurilor. Ce „actori” din domeniu sunt vizați de noile modificări

Pactul Verde și Noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard și cum poate Europa să-și consolideze independența față de resurse

Situația deșeurilor textile în România: în ce stadiu suntem și ce mai e de făcut. Ce măsuri pot lua consumatorii.

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Senzorii care detectează mâncarea alterată ar putea reduce risipa alimentară

5062096969_398af6cf1e_z

Sursa: Green Report

Un motiv major al risipei alimentare il reprezinta faptul că de cele mai multe ori nu evaluăm corect starea mâncării. În calitate de consumatori, ne bazăm în mare măsură pe datele de expirare inscripţionate pe ambalaje, care sunt stabilite într-un sistem conservator şi, de multe ori, informează greşit.

Mâncarea, de fapt, se degradează în ritmuri diferite. De aceea, noi tipuri de senzori pentru evaluarea calităţii alimentare ar fi foarte utili. Dacă putem evalua starea actuală a fiecărui aliment, asta ne-ar permite să luăm decizii în cunoştinţă de cauză, şi să ne gestionăm mai bine frigiderele.

Laboratorul lui Timothy Swager, de la MIT (Massachusetts Institute of Technology), lucrează la o tehnologie promiţătoare, pentru a rezolva aceasta problema. El testează un material conductor electric care îşi modifică rezistenţa în prezenţa unor gaze numite amine, care sunt eliberate atunci când mâncarea începe să se strice. Prin citirea acelei rezistenţe pe exteriorul unui pachet, poţi să îţi dai seama cât de comestibilă e mâncarea din interiorul pachetului.

Poţi pune înăuntru nişte tag-uri de dimensiunea unei cărţi de vizită, cu o antenă, iar apoi să le alimentezi cu energie şi să le citeşti cu ajutorul unui smartphone”, explică Swager. „Sau poţi avea senzorul încorporat în ambalaj aşa încât să nici nu se observe, şi îl poţi citi cu un dispozitiv de comunicare near-field (NFC)”, adauga acesta.

Dispozitivul s-ar putea afla o distanţă de câţiva centimetri, la fel cum sunt sistemele de plată contactless, sau cele de ticketing. Senzorii din interiorul pachetelor conţin nanotuburi, care reacţionează la amine. Practic, e vorba de un sistem simplu, format din două puncte de contact cu o bandă conductoare între ele.

Swager a înfiinţat o companie pentru a comercializa tehnologia şi estimează că va face primele demonstraţii pentru clienţii interesaţi chiar în vara asta. Primele aplicaţii vor fi, probabil, pentru lucrătorii alimentari care lucrează cu peşte şi carne. Dar, în scurt timp, şi consumatorii ar putea avea propriile lor dispozitive.

S-a mai încercat crearea unor indicii vizuale, în ce priveşte aspectul mâncării alterate. Dar Swager spune că metoda lui e mai bună, fiindcă nu se bazează pe percepţie: produce date solide care pot fi înregistrare şi urmărite. De asemenea, are potenţialul de a fi foarte ieftină.

Articol preluat de pe green-report.ro.

Descoperiti si alte metode care reduc risipa alimentara:

Bump Mark – eticheta revolutionara care poate reduce risipa alimentara

Cel mai mare retailer canadian vinde ieftin fructele si legumele „urate”, pentru a combate risipa alimentara

Statul american Massachusetts va interzice depozitarea deseurilor alimentare

″Gustul″ Zero Waste: Primul restaurant fara deseuri din Marea Britanie

Parlamentarii francezi vor sa oblige supermarketurile sa doneze produsele alimentare nevandute

Un nou magazin Zero Waste a fost deschis in Franta

Un supermarket din Berlin vinde alimentele fara ambalaje

Cel mai mare retailer canadian vinde ieftin fructele si legumele „urate”, pentru a combate risipa alimentara

carrot_2353469b

Sursa: Think Outside the Box

Într-o ţară unde 40% din totalul de mâncare ajunge anual la gunoi, campania No Name Naturally Imperfect initiata de Loblaws, cel mai mare retailer canadian de alimente, propune vânzarea de legume şi fructe ”urate” la preţuri reduse în magazinele din Ontario şi Quebec ale companiei.

Ne concentram prea mult asupra aspectului produselor, în comparaţie cu gustul lor,” a declarat Ian Gordon, directorul Loblaws. “Dar odată ce decojeşti sau tai un măr, nu-ţi dai seama că a avut vreodată o vânătaie sau vreun defect.” Merele, cartofii sau morcovii pe care firma canadiană îi va vinde la preţ redus cumpărătorilor ar fi ajuns la fabricile de conserve sau nu ar fi fost cultivaţi deloc, tocmai din cauza aspectului fizic.

Deşi Loblaws nu e prima companie care încearcă să schimbe standardele de “frumuseţe” în domeniul alimentar, astfel de iniţiative pot fi deocamdată numărate pe degete. Lanţul francez de supermarketuri Intermarche a lansat anul trecut o campanie similară, care a crescut numărul clienţilor din magazine cu 24%, punând la vânzare fructe şi legume “urâte.”

Potrivit Programului de Mediu al Naţiunilor Unite, între 20 şi 40% din producţia de legume şi fructe a fermierilor ajunge la gunoi fiindca nu respecta standardele estetice impuse de comercianti.

Bilanţul global al risipei alimentare ajunge anual la 400 de miliarde de dolari. Cum era de asteptat, risipa este mult mai ridicată în ţările dezvoltate; la polul opus 870 de milioane de oameni suferă în fiecare an de foamete.

Dincolo de implicaţiile sociale, risipa de hrană este şi o problemă importantă pentru mediu, emisiile de metan rezultate în urma fermentării deşeurilor organice fiind de 30 de ori mai puternice decât emisiile de dioxid de carbon.

La nivel macro, mâncarea aruncată la gunoi este responsabilă de 7% din emisiile totale de gaze de seră, astfel încât, dacă ne-am imagina risipa alimentară ca pe o ţară, aceasta ar fi al treilea cel mai mare stat producător de gaze cu efect de seră, după SUA şi China.

Articol preluat de pe Think Outside the Box.

Articole pe aceeasi tema:

Statul american Massachusetts va interzice depozitarea deseurilor alimentare

″Gustul″ Zero Waste: Primul restaurant fara deseuri din Marea Britanie

Parlamentarii francezi vor sa oblige supermarketurile sa doneze produsele alimentare nevandute

Colectie de incaltaminte durabila din coji de orez si cauciuc natural

Sursa: Sustainable Brands

Saptamana trecuta va povesteam de Pinatex un textil neţesut, inovator şi sustenabil, realizat din frunze de ananas, care poate inlocui pielea naturala.

Lansat in decembrie 2014, produsul a fost deja folosit cu succes de Camper si Puma la fabricarea unor mostre de incaltaminte.

Astazi va prezentam un alt exemplu de incaltaminte sustenabila. Retailerul britanic de imbracaminte Marks & Spencer a lansat prima colectie de incaltaminte durabila, denumita Footglove Earth. Initiativa face parte din „Planul A”, obiectivul companiei de a deveni cel mai durabil retailer din lume pana in 2020.

Fiecare dintre componentele încălțămintei provin de la furnizori care le-au dezvoltat in mod durabil sau prin procese de reciclare post-consum: fetele din piele premium sunt realizate in tabacarii acreditate de Leather Working Group.

Captuseala este facuta 57% din fire obtinute din radacina arborelui de cafea. Talpile contin 35% cauciuc natural si 10% coji de orez, iar buretii aditionali sunt fabricati din spuma reciclata. Componentele interne sunt realizate din sticle de plastic reciclate. In plus, adezivii sunt alcatuiti in cea mai mare parte din apa si nu contin solventi si latex, consumul de energie si apa fiind redus in procesul de productie.

Reprezentantii M&S declara ca Footglove Earth este rezultatul a 18 luni de design de produs. Furnizorii au adoptat regulile impuse de „Planul A” pentru a indeplini standardele M&S impuse pentru o fabrica eco, eficientizand consumul de apa, energie si producerea de deseuri.

shoes

Footglove Earth nu este singura colectie de incaltaminte durabila lansata pana acum. In 2013 Puma a lansat colectia de imbracaminte si incaltaminte reciclabile InCycle, Stella McCartney si Gucci au introdus bio-sinteticele pentru a inlocui pielea si bio-plasticele pentru constructiile unice, iar Timberland produce talpi din anvelope reciclate.

De asemenea, exista numeroase exemple pozitive si din partea start-up-urilor: Proiectul Piola din Peru a creat o linie de incaltaminte –si o intreprindere sociala – bazata pe productia de cauciuc durabil; organizatia braziliana Joya da Terra realizeaza sandale din plastic reciclat cu un brant din fibre de cocos; produsi in SUA, pantofii Lyf pot fi personalizati si sunt realizati in intregime din materiale compostabile si reciclabile, asamblate fara adeziv si tiparite cu o imprimanta 3D.

Studiu: Biocombustibilii din deseuri pot crea 20 000 de locuri de munca in Romania

9624705748_0ed4cbd20d_z

Sursa: Green Report

România are un potențial extraordinar pentru a transforma deșeurile din agricultură, cele forestiere, industriale sau din gospodării în biocombustibili cu emisii reduse; cel puțin 5000 de locuri de muncă ar putea fi create în acest proces.

Însă, aceste joburi vor deveni realitate numai in conditiile in care Uniunea Europeană va reusi să stabilească politici ambițioase pentru 2030 în ideea promovării combustibililor cu emisii reduse pentru transport, susținute de prevederi referitoare la sprijinirea sustenabilității.

Acestea sunt rezultatele unui nou studiu al Consiliului Internațional pentru Transporturi Curate (ICCT).

Noile locuri de muncă ar putea fi create în următoarele domenii:
15.000 de locuri de muncă temporare în construcția a 27 de biorafinării

• 1000 de locuri de muncă permanente necesare pentru a opera aceste biorafinării

• 4000 de locuri de muncă necesare pentru colectarea materialelor reziduale

Rezultatele sunt bazate pe datele oferite de biroul de statistică al Uniunii Europene, Eurostat, dar și din contribuțiile unei coaliții formate din inovatori în tehnologie și ONG-uri de mediu.

De-a lungul întregii Europe, ICCT a descoperit că utilizarea deșeurilor de la ferme, din păduri, din gospodării ori industrie ar putea genera combustibil pentru transporturi astfel încât să înlocuiască 37 de milioane de tone de petrol anual până în 2030, punând presiune de jos în sus pe prețul țițeiului.

În context european, acest potențial tehnic ar fi egalul a 16% din cererea de combustibili de transport din UE la nivelul estimat al anului 2030. Pe acest drum, noua industrie ar putea crea aproape 300.000 de locuri de muncă în Europa.

“Chiar dacă se iau în considerare posibilele emisii indirecte, combustibilii alternativi obținuți din rafinarea reziduurilor oferă reduceri reale și substanțiale ale emisiilor de CO2”, spune Chris Malins, coordonatorul studiului. “Resursele ne sunt la îndemână, iar tehnologia există – provocarea este ca Europa să dea drumul politicilor-cadru care să permit investiții rapide”.

Sursa: Green Report

Cat consuma electronicele si electrocasnicele din locuinta?

p_176484_760x420-00-65

Sursa: Wall-Street.ro

Cu siguranta, v-ati pus de multe ori intrebarea de ce factura la energie este atat de mare in fiecare luna. Jurnalistii de la Wall-Street.ro au analizat cele mai populare dispozitive electronice si electrocasnice care se regasesc in casele noastre, pentru a identifica consumul in utilizare maxima pe ora, dar si consumul in utilizare obisnuita al acestora.

In analiza au fost incluse o combina frigorifica, model standard, o masina de spalat, model standard, un cuptor cu microunde, aspirator, fier de calcat, uscator de par, televizor LED, calculator (PC), tableta si smartphone.

Masina de spalat, cel mai mare consumator de energie din locuinta

Masina de spalat este fara indoiala, cel mai mare consumator de energie dintr-o locuinta, cel putin raportandu-ne la costul pe ora de utilizare. In cadrul studiului a fost luata drept exemplu o masina de spalat cu o capacitate de 5 kilograme, la o spalare cu incarcare maxima, la 60 de grade, in care durata medie de spalare este de 60 de minute. Conform informatiilor producatorului consumul se ridica la 0,85 kWh, deci echivalentul, in lei, de 51 de bani per ciclu de spalare.

S-a luat in calcul faptul ca o familie formata din trei persoane utilizeaza, in medie, masina de spalat de doua ori pe saptamana (opt ori pe luna), ceea ce va face ca totalul costului lunar cu masina de spalat sa se ridice la aproximativ 4 lei.

Al doilea cel mai mare consumator de energie din casa este combina frigorifica. A fost luat, spre calcul, un model standard, cu o capacitate totala de 330 de litri, certificat A+ , tradus printr-un consum de 281 kWh/an.

Analizand costurile aferente lunii noiembrie practicate de catre ENEL, 1 kWh se ridica la un cost de aproximativ 0,60 lei (60 de bani) cu toate taxele incluse. Astfel, intr-o singura zi combina frigorifica ajunge sa scoata din buzunarul nostru, in medie, circa 45 de bani. Calculand la nivelul intregii luni, doar consumul combinei frigorifice ajunge sa se ridice la aproximativ 14 de lei.

PC-ul este al treilea cel mai mare consumator de energie din produsele analizate, cu un consum de 36 de bani in utilizare standard – circa 4 ore pe zi, la un grad de utilizare a puterii de circa 20%. Calculand la nivelul unei luni calendaristice, costul se ridica la 10,8 lei.

Contrar asteptarilor, televizorul ocupa abia locul 7 in top. Intr-o utilizare medie de circa doua ore pe zi ajunge sa consume echivalentul a 5 bani. In analiza  Wall-Street.ro a fost luat in calcul un televizor cu LED, cu o diagonala de 81 de cm si un consum mediu pe ora de 40w.

Tableta si smartphone-ul, doua dintre cele mai populare gadget-uri ale momentului, au un consum extrem de redus, mai ales daca ne raportam la costurile lunare. Impreuna, cele doua gadget-uri depasesc cu putin un leu. In cazul smartphone-ului vorbim de un dispozitiv care necesita o incarcare timp de o ora a unui acumulator de 2.000 mAh, in timp ce tableta analizata este una cu o capacitate a bateriei de circa 7.000 mAh.

Conform calculelor, lunar, fiecare familie plateste, in medie, circa 52 de lei pentru cele 10 echipamente analizate. Mai multe rezultate ale analizei gasiti aici.

Coca-Cola a introdus ambalajul eco in Romania

foto-dorna

Sursa: nonguvernamental.org

Coca-Cola Romania a lansat pe piata locala un nou ambalaj fabricat in proportie de pana la 30% din plante. Ambalajul, realizat cu ajutorul tehnologiei PlantBottle va fi folosit pentru sticlele de 0,5 litri de apa plata si carbogazoasa Dorna si Dorna Izvorul Alb.

Prin aceasta actiune, Coca-Cola continua strategia inceputa in 2012, cand a lansat ambalajul care contine cu pana la 25% mai putin plastic, utilizat de asemenea, pentru imbutelierea apelor Dorna si Dorna Izvorul Alb.

Noile ambalaje vor avea pe eticheta un mesaj si un logo specifice si vor fi promovate in puncte de vanzare special amenajate in magazine. Tehnologia PlantBottle, lansata prima data in 2009, la Copenhaga, foloseste etanol din trestie de zahar din Brazilia. Ambalajul este similar cu PET-ul clasic, cu exceptia faptului ca una dintre componentele acestuia din urma a fost inlocuita cu o componenta din plante, respectiv trestie de zahar. Ambalajul este 100% reciclabil si reduce considerabil emisiile de dioxid de carbon eliberate in atmosfera.

Obiectivul companiei este ca pana in anul 2020 sa inlocuiasca toate materialele pe baza de petrol si combustibili fosili din componenta PET-urilor clasice, cu materiale obtinute din plante si sa introduca ambalajele PlantBottle pentru toate produsele din portofoliul companiei.

Ambalajele eco – un `trend` necesar

Ambalajele biodegradabile ar putea reprezenta un instrument puternic pentru rezolvarea problemelor legate de sustenabilitate cu care se confrunta marile branduri. Exista si alte materii prime, in afara trestiei de zahar care inlocuiesc cu succes solutiile existente; unele sunt utilizate deja si in tara noastra la fabricarea ambalajelor: acidul lactic extras din porumb utilizat la fabricarea plasticului, celuloza din lemnul de eucalipt, frunzele de palmier, amidonul, etc.

Printre avantajele oferite de utilizarea acestor ambalaje se numara reducerea costurilor de productie, reducerea consumului de energie si a emisiilor de carbon, oportunitatea de inovare a produselor.

Tot mai multe companii occidentale adopta diverse strategii pentru reducerea costurilor si pentru promovarea unei imagini eco-friendly. Aceste actiuni pregatesc astfel `terenul` pentru introducerea la scara larga a ambalajelor sustenabile. Unele aleg sa reduca greutatea si marimea ambalajelor, altele folosesc doar materii reciclate in producerea acestora. Spre exemplu, Nescafe a ales sa imbunatateasca designul borcanelor de sticla si sa introduca in productia ambalajelor sticla reciclata, pentru a reduce cantitatea de sticla si energie.

Brandul britanic de bauturi non-alcoolice Innocent Drinks a introdus materii reciclate in ambalajele sale inca din 2003. In prezent, ambalajele companiei au un continut de 50% material reciclat.

Pentru a-si reduce productia de ambalaje compania de cosmetice handmade Lush a ales sa vanda 46% din produse, neambalate. In plus, prin implementarea unui sistem de tipul `bring back`, clientii sunt incurajati sa returneze in cadrul magazinelor companiei cutiile de plastic, folosite in general, la ambalarea cremelor. La returnarea a 5 cutii ei primesc gratuit o masca de fata. Anul trecut 189 000 de ambalaje au fost returnate in magazine, reprezentand 5, 5 % din totalul de plastic necesar pentru productia de cutii a companiei.

Pe viitor, tot mai multe companii vor fi nevoite sa utilizeze materiile alternative nu doar pentru a-si reduce costurile de productie ci si pentru a se a alinia la standardele de mediu.

Un singur operator waste-to-energy produce mai multa energie decat toti producatorii de energie solara. Din America.

Acest articol este – mai mult sau mai putin – o traducere. Originalul il gasiti aici.

Waste Management Company, un operator de salubritate american listat la bursa din New York, ne spune (in rezumat) urmatoarele:

“Uneori, progresul se infiltreaza pe nesimtite in viata ta. Spre exemplu, cea mai mare parte a oamenilor, cand se refera la energii altenative se gandesc la vant, soare, hidro-energie. Cel mai probabil, cam toata lumea ignora o sursa de energie pe care, cu totii, o generam zi de zi: gunoiul.

gascollection-labeled

Gazul din gropile de gunoi este recunoscut de catre EPA (Agentia de Protectie a Mediului) ca sursa de energie alternativa celor bazate pe combustibili fosili. Waste Management Company produce, astfel, energie pentru cca 1,2 milioane de locuinte.

E simplu: deseul depozitat produce gaz metan. Acesta se capteaza prin intermediul unor puturi forate deasupra depozitelor de deseuri acoperite. Puturile functioneaza pe baza de vid, atragand astfel gazul metan din depozit. Acesta este apoi filtrat (de lichide si reziduuri), dupa care este comprimat si condensat si, intr-un final, filtrat din nou. Se transporta apoi (imbuteliat sau prin conducte) la o turbina electrica pe care o antreneaza, producand curent.

Curentul “se varsa” in reteaua de transport electric si de-acolo pleaca spre consumatorul final. Tare, nu?  Si uite asa, un salubrist a devenit firma de energie. WM Company va alimenta, pana in 2020, 2 milioane de case.”

Eh, nu-i nimic, da-i incolo de imperialisti. Noi avem rauri de munte pe care le putem distruge ca sa facem microhidrocentrale! A, apropos, stiati ca (,) cascada Urlatoarea nu mai…e? Am luat-o acasa cu tzeava. Aici. Sau aici.

Cata energie produce Romania din gunoaie? Stim? Nu. Probabil ca zero.

UseTogether – un pas concret spre acelasi obiectiv: consum responsabil, reducere-reutilizare-reciclare

www.usetogether.roVă salut cu bucurie. Sunt Victor de la UseTogether și acest articol este despre consumul colaborativ și felul în care acesta poate ajuta mediul înconjurător. Pentru a înțelege mai bine ideea de consum colaborativ merită vizionat TED Talk-ul de mai jos a lui Rachel Bootsman.

O mare provocare de mediu pe care o avem acum este faptul că nu folosim resursele planetei întru-un mod rațional – consumăm prea mult și producem deșeuri în cantități exagerate. O soluție intereasantă este consumul colaborativ, acest mod de a avea acces la lucruri în loc să le deținem. Practic multe obiecte și lucruri pe care le producem, vindem, cumpărăm se folosesc foarte rar.

Așa cum o mașină de găurit este folosită în medie câteva zeci de minute în toată viața ei sunt multe altele care se pot folosi împreună: autoturisme, GPS-uri, electronice, electrocasnice, scule, echipamente sportive și de călătorie, jocuri, instrumente muzicale, carti. Toate acestea duc la risipă, atât financiară cât și de resurse naturale.

Sub umbrela consumului colaborativ intră și conceptul de freecycle – să oferi gratuit ceea ce nu mai folosești și te gândești să arunci. One man’s trash is another man’s treasure, un lucru care e lipsit de valoare pentru un om pentru altul poate fi extrem de valoros.

Prin comunitatea UseTogether ajutăm membrii să facă între ei schimb, împrumut și donație de obiecte. Mai jos este o prezentare pe care am ținut-o despre UseTogeher la TEDxCluj.

Te invit să ni te alături nouă pe UseTogether.com și să folosim împreună ceea ce avem deja și ceea ce ne oferă planeta.

Criteriile UE de performanta in politicile de deseuri

EU puzzleAzi incepem o serie de analize punctuale, plecand de la un cadru de referinta definit de Comisia Europeana. Punctul de pornire e un raport-analiza din iulie 2012, pe care il puteti gasi integral aici: 120807_EU_Waste_Screening_report.

Inainte de-a intelege detaliile tehnice, trebuie sa stim ca punctul de plecare sunt cele doua Directive Europene importante: Directiva Cadru Deseuri si Directiva privind depozitarea deseurilor.

In baza obligatiilor detaliate in aceste Directive, s-au formulat 18 criterii, examinate in fiecare stat membru pentru a fi identificate discrepantele necesar a fi rezolvate.   Pentru fiecare criteriu s-au acordat note de la 0 la 2 (sau rosu, galben, verde), iar in baza scorurilor obtinute statele membre au fost grupate in 3 categorii.

Categoria 1 include – dupa cum era de asteptat –  state ca Austria, Belgia, Danemarca, Germania, etc, categoria 2 include, de exemplu, Spania, Ungaria, Finlanda, Portugalia, etc, in timp ce ultima categorie – tot nesurprinzator – include Romania, Bulgaria, Cipru, Cehia, Grecia, Italia, Malta.

O sa luam criteriile pe rand. Ele ne dau, sintetic, o lista de asteptari pe care Comisia Europeana o exprima explicit la adresa Romaniei si a celorlalte state membre. Revenim, deci!

Microjoburi.ro, o noua forma de finantare pentru ONG-uri

Acum doua zile am auzit de www.microjoburi.ro si ne-a dat idei :)…

La baza, platforma pleaca de la o idee simpla: eliminarea intermediarilor pentru mici tranzactii (de 50 RON) intre oameni care intra in legatura directa. E o platforma online unde cererea se intalneste direct cu oferta, dispar costurile administrative, ajungi la ce vrei  cand vrei (daca este disponibil). O micro-piata pentru…orice.

Pai atunci, cum ar fi ca si ONG-urile sa se foloseasca de ea pentru a se finanta? Vreau sa plantez un pom, il rog pe un sponsor sa-mi acorde o finantare de 50 RON din care sa cumpar puiet (si un sandwich pentru voluntarul care manuieste harletul). Sau pentru 10 martisoare facute de copiii dintr-un centru de plasament, sau pentru o piesa de teatru sau pentru…orice am vrea (amdandoi) sa facem un parteneriat.

E simplu: iti faci un cont pe www.microjoburi.ro, postezi ce produs sau serviciu oferi, il promovezi prin Facebook (sau email) si apoi iti convingi partenerii (traditionali sau proaspat identificati) sa il “finanteze”. Vei primi pe email confirmarea tranzactiei.

Noi avem de-acum un cont, oferim prezentari despre gestionarea corespunzatoare a deseurilor. Iata-l aici!

 Speram sa va fie si voua utila platforma. Dupa cum spune Laur Matache (fondatorul): “Daca gasesc suma potrivita pentru care romanul ar misca un deget sa faca ceva, atunci este foarte posibil sa prinda”.

Succes!

Energie din deseuri

Am tot vorbit despre reciclare, am tot vorbit despre reduce-reuse-recycle… Azi, insa, le-a venit randul deseurilor cele mai “sarace” (dar totusi nu chiar atat de sarace incat sa ajunga intr-o groapa de gunoi). Azi vorbim despre deseurile care se ard (sau “incinereaza”, ca sa fim fitzosi) si dau, in schimb, energie termica. In unele cazuri energia termica se transforma (prin turbine cu aburi)  in energie electrica. Dar sa le luam pe rand.

In engleza (ca de-acolo rasare soarele, nu?) i se zice waste-to-energy. M-as abtine sa traduc, suna ciudat. Pe scurt, selectam deseurile, le pastram pe cele cu putere calorica, ele se ard intr-o camera de ardere si incalzesc o cantitate impresionanta de apa. Da, impresionanta, pentru ca astfel de instalatii sunt rentabile doar daca functioneaza la scara mare. Apoi  apa se transforma in aburi, invarte niste turbine care antreneaza un generator (cam ca si in cazul hidro-energiei), el face curent si voila…se face lumina’n sat! Eh, in oras, ca o astfel de uzina functioneaza la capacitati mari, cum ziceam.

Am gasit un filmuletz pe youtube, care spune povestea mult mai bine. Chiar e bine facut, are doar 5 minute si il puteti urmati aici: How a waste-to-energy plant works. Multumim inginerilor povestitori (si youtuberi) de la Engineering Timelines!

Daca nu vrem (sau nu ne tin balamalele) sa o convertim in energie electrica, o putem distribui mai departe ca apa calda menajera. Asta incearca sa faca cei de la Usitall, o firma suedeza care incearca sa faca ceva concret in Romania, dupa 4 ani de tatonari. Am aflat asta dintr-un articol Mediafax. Se vorbeste de sute de milioane de euro, care isi taie drumul cu maceta prin jungla reglementarilor (si a infrastructurii) din Romania.

Poza alaturata este a instalatiei de waste to energy din Spittelau, care alimenteaza cu apa calda un district din Viena. De pe Wikipedia.

Pana una alta, sa aruncam cu voiosie in continuare la groapa 7.3 milioane tone de deseuri pe an, zic! Cica e mai ieftin! Si sa ne jucam cu gigacaloria din carbuni. Care cica se scumpeste!