Gheorghe Loloiu, RLG România – Care sunt riscurile implementării Sistemului Garanție-Returnare (SGR) și cum pot fi evitate

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RLG)

Prezent în cadrul Forumului de Mediu, editia a VI-a, (organizat de Grupul editorial Universul Juridic, în parteneriat cu Universitatea Ecologica din BucurestiOrganizația ECOTIC și Asociatia Romana de Mediu – 1998), Gheorghe Loloiu, Director General Reverse Logistics Group (RLG) – România, a atras atenția asupra a două aspecte foarte importante care privesc Sistemul Garanție-Returnare și care nu sunt atât de des dezbătute, respectiv riscul de fraudare al sistemului și gestionarea stocurilor de produse nevândute care nu vor conține simbolurile SGR (aplicate pe etichetă) în momentul demarării sistemului.

RLG face parte din Grupul Reconomy, lider în furnizarea de tehnologie bazată pe servicii centrate pe economia circulară. RLG va dezvolta sistemul IT pentru implementarea SGR în Scoția începând cu 1 ianuarie 2023 (termenul de finalizare a soluției IT este de 18 luni). Scoția va lansa Sistemul de Garanție-Returnare pe 16 august 2023. Acesta va fi primul program de acest fel lansat în Marea Britanie.

În România, RLG (anterior denumită CCR) este prezentă din anul 2008, asigurând servicii complete privind transferul de responsabilitate pentru producătorii de echipamente electrice și electronice, precum și de baterii și acumulatori.

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RLG)

Riscurile de fraudare și cum pot fi evitate

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RLG)

Gheorghe Loloiu: „În spatele sistemului este o armată întreagă de IT-iști care încearcă să evite această fraudă.(…) Până la demarare va trebui ca toți care pun pe piață bunuri ambalate să aibă un cod de bare național pentru că altfel procentul de fraudare poate ajunge la 10% și ne gândim dacă sistemul mai este eficient, dacă multiplicăm valoarea fraudei.”

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RLG)

Dl Loloiu a amintit și de problema stocurilor de produse neetichetate conform SGR (vezi imaginea de mai jos) care nu vor mai putea fi comercializate. La o simulare de 4 săptămâni ar fi pierderi de 62 milioane EUR pentru neîncasarea garanției neluând în calcul pierderile financiare și de mediu dacă produsele nevândute ar trebui distruse. Dl Loloiu a avertizat că industria trebuie să găsească niște soluții tehnice împreună cu legiuitorul pentru a evita această situație dezastruoasă.

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RLG)

Ce soluții propune RLG pentru reducerea fraudelor și eficientizarea procesului de numărare a ambalajelor

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RLG)

Gheorghe Loloiu: „În Germania am avut 45 de centre de numărare în 2003. Mai avem 20 dintre ele. Dacă inițial 85 % din ambalaje ajungeau la centrele de numărare, în momentul de față ajung doar 5% din ambalaje. E o investiție care trebuie făcută, set-up-ul este la fel și pentru România, cu centre de numărare. Trebuie să ne gândim că în timp vom reduce din ele (n.r. după construirea acestor centre de numărare și implementarea  sistemului, bineînțeles) în funcție de situația de la nivel local.”

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RLG)

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RLG)

 

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

Termenul de 1 octombrie 2022 pentru demararea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) pare tot mai nerealist – De ce? Au explicat reprezentații RetuRO în cadrul Forumului de Mediu

În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Bună practică – Sistemul Garanție-Returnare (SGR) în Lituania – cum funcționează la 6 ani de la implementare

Și Bulgaria va introduce Sistemul Garanție-Returnare (SGR) – În ce stadiu se află acum

 

 

Termenul de 1 octombrie 2022 pentru demararea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) pare tot mai nerealist – De ce? Au explicat reprezentații RetuRO în cadrul Forumului de Mediu

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RetuRO)

Prezenți în cadrul Forumului de Mediu, editia a VI-a, (organizat de Grupul editorial Universul Juridic, în parteneriat cu Universitatea Ecologica din Bucuresti, Organizația ECOTIC și Asociatia Romana de Mediu – 1998), reprezentanții RetuRO SA au anunțat că nu s-a finalizat procedura de desemnare oficială a administratorului SGR. În momentul de față compania pe acțiuni se află în etapa de integrare a Statului în acționariatul RetuRO, urmând ca ulterior să fie adoptată Hotărârea de Guvern care atestă licențierea oficială a administratorului.

Amintim că Societatea RetuRO Sistem Garanție Returnare S.A. s-a constituit conform cadrului legal ca administrator al sistemului și a depus dosarul de acreditare în termenul stabilit (4 martie a.c.).

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RetuRO)

Sursa foto: captura Ecoteca

Av. Dr. Maria Maxim – Președintele Asociației Retailerilor pentru Mediu a amintit că până la desemnarea oficială a administratorului SGR mai sunt necesari niște pași  care nu au fost prevăzuți în HG nr. 1074/2021 privind stabilirea sistemului de garanție – returnare pentru ambalaje.

Majoritatea membrilor din Asociația Retailerilor au început analiza proiectelor de investiții iar o parte dintre ei au achiziționat şi pus deja în funcțiune aparate de tip RVM (Reverse Vending Machine).

Implementarea acestor aparate nu este atât de simplă cum pare deoarece, pe lângă procedura de achiziție, presupune și obținerea avizelor și autorizațiilor necesare (de exemplu avize ISU, branşare suplimentară etc.)

Aspecte importante semnalate de dna Maxim:

  • Necesitatea amplasării aparatelor în afara spațiului de vânzare ceea ce determină o investiție suplimentară,
  • Spargerea ambalajelor de sticlă în momentul colectării, de nedorit dar deocamdată necesară pentru a evita fraudarea sistemului și eficientizarea costurilor de colectare si transport,
  • Acoperirea costurile operaționale ale comercianților,
  • Tarife de administrare care vor face obiectul unor ordine emise de minister,
  • Din perspectiva comercianților dar și a producătorilor, pentru simbolurile SGR aplicate pe etichetă trebuie să existe o perioadă suficientă de tranziție (stoc de tranziție) – pentru a evita sincopele în lanțul de aprovizionare sau risipa de produse în stare bună care nu mai pot fi comercializate fiindca nu sunt purtătoare ale marcajelor corespunzătoare care le încadrează în sistemul SGR (identificatorul SGR și un cod de bare național).

Din HG 1074/2021 reiese că din momentul în care SGR este demarat produsele care nu sunt marcate cu aceste simboluri nu vor mai putea fi comercializate.

Dacă această perioadă de tranziție nu va fi stabilită, o eventuală distrugere a unor produse aflate în stare bună dar care nu mai pot fi comercializate din cauza etichetării ar provoca pagube uriașe pentru comercianți și producători.

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RetuRO)

Sursa foto: captură Ecoteca

Julia Leferman, Director General al Asociației Berarii României pentru Mediu, a declarat în cadrul Forumului de Mediu:

„Sistemul Garanție Returnare nu are un cadru legislativ complet până în acest moment iar obiectivul nostru este ca acesta să fie finalizat și în vigoare o dată cu acordarea licenței oficiale pentru administratorul SGR – RetuRO; sunt necesare modificări suplimentare în legislația primară și cea fiscală:

  • Adoptarea unui pachet legislativ care să permită ca SGR să fie integrat în sistemul de colectare a deșeurilor împreună cu sistemul actual de colectare care functionează după principiul EPR – răspunderii extinse a producătorilor – prin intermediul OIREP-urilor
  • Este necesar să fie elaborată și adoptată o metodologie nouă de raportare – SGR vine cu un sistem de raportare diferit la nivel de unități de ambalaje (nu se va raporta în tone de material așa cum se procedează în prezent pentru restul tipurilor de deșeuri).
  • În continuare sunt necesare clarificări fiscale, mai ales cum va fi tratată din punct de vedere fiscal valoarea garanției (în mod normal garanția nu ar trebui să fie purtătoare de TVA, model adoptat și în celelalte state care au implementat SGR).

Există prevederi legislative pentru ambalajele reutilizabile pentru care există o garanție și se află în circuitul economic, dar pentru a include și ambalajele în regim SGR care sunt de unică folosință a fost solicitată Ministerului Mediului și Ministerului Finanțelor o prevedere clară că această garanție nu va include TVA.

Dna Leferman a mai amintit că timp de 3 ani au fost făcute numeroase analize și studii de fezabilitate de către industrie pentru a găsi cele mai bune soluții de implementare a sistemului, ținând cont mai ales, de unele aspecte specifice doar României, care nu se regăsesc în alte SGR-uri implementate în străinătate (spre exemplu particularități privind anumite zone geografice, privind modul de distribuție al populației în mediile urban și rural).

Sursa foto: captură Ecoteca

Alice Nichita – Președinte al Asociației Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate: 

„Campania de comunicare a acestui sistem este esențială. (…) Studiile pe care le-am făcut în rândurile consumatorilor arată că oamenii așteaptă cu nerăbdare acest sistem, să poată să aibă posibilitatea să returneze ambalajele și să se implice în acest sistem.”

Ce trebuie să știe consumatorii

Pentru a fi returnate, ambalajele vor trebui să fie:

  • curate,
  • să nu fie turtite și
  • să aibă eticheta intactă si simbolurile SGR vizibile pentru a face diferența între ambalajele incluse în SGR și cele introduse pe piață înainte de demararea sistemului (pentru a putea fi detectate de aparatele de colectare sau de casa de marcat acolo unde se va returna ambalajul). Vor beneficia de rambursarea garanției  doar ambalajele comercializate în România după data lansării oficiale a SGR.

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RetuRO)

De ce termenul de 1 octombrie 2022 pentru demararea SGR nu poate fi realist

Alice Nichita a amintit încă o dată, toate eforturile care vor fi necesare pentru pregătirea, implementarea și administrarea sistemului:

  • Infrastructura logistică foarte complexă: construcții, producție, echipamente, centre de numărare, toată infrastructura de transport pentru preluarea ambalajelor (de la magazine la centrele de sortare şi numărare iar apoi la fabricile de reciclare)
  • Obținerea finanțărilor pentru implementarea investițiilor
  • Dezvoltarea tuturor procedurilor administrative
  • Angajarea personalului care va implementa sistemul
  • Înregistrarea producătorilor și semnarea contractelor cu aceștia (100 000 de contracte care trebuie semnate în 90 de zile de la acordarea licenței de administrare)
  • Dezvoltarea sistemului IT care va trebui să gestioneze în timp real o bază de date impresionantă și să asigure protecția acestor date.

Când va fi demarat sistemul în România?

Alice Nechita: Am construit un calendar în funcție de toate etapele menționate și acest orizont de 18 luni ține de momentul acreditării (mențiune – termenul de 18 luni a fost propus de luni bune de reprezentanții industriei) (…), preconizăm undeva la finalul anului 2023. (un termen ambițios de altfel, având în vedere termenele foarte strânse pentru pregătirea și implementarea sistemului).

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RetuRO)

Va influența garanția unică modul de consum al consumatorilor?

Sursa foto: ecologic

Dragoș Doru, director general al Can Pack Recycling, cel mai important colector de doze de aluminiu din Romania, avertiza într-un interviu acordat revistei ecologic:

„Deşi CAN PACK susține introducerea SGR, este necesar un tratament echitabil pentru toate tipurile de ambalaje altfel riscăm să ne transformăm într-o țară a PET-urilor. Așa cum stau lucrurile acum, vom vedea la raft o taxă de 50 de bani pentru un ambalaj, indiferent de volum.

Deci un PET de 2,5 litri va avea taxa de 50 de bani, la fel ca o sticlă sau o doză de aluminiu de 0,5 sau 0,33 litri. Evident că oamenii vor prefera să plătească acei 50 de bani pentru o cantitate mai mare de bere, apă sau suc decât 2,50 sau chiar 4 lei pentru aceeaşi cantitate de bere ambalată în doze de aluminiu, ceea ce va duce la o creștere a consumului de PET în România.

Iar această creștere nu este în conformitate cu politica de reducere a consumului de plastic la nivel european sau cu spiritul directivei privind plasticul de unică folosință”.

Julia Leferman a explicat în cadrul Forumului de Mediu: „Am făcut un studiu de percepție la nivel de consumator să vedem dacă o garanție unică influențează obiceiul de consum și nu creează o migrație a consumului de la ambalajul mic la ambalajul mare sau chiar și între tipuri de ambalaje diferite iar pentru momentul actual nu am sesizat să existe un astfel de risc.(…)  

Garanția unică este accesibilă pentru consumator și încurajează consumatorul să susțină sistemul (…) există sisteme în piață care au pornit cu garanții diferite pe tipuri de ambalaj și au ajuns la o garanție unică (cel mai recent exemplu, Estonia), noi susținem o valoare de garanție unică ceea ce nu exclude ca pe parcursul implementării sistemulului, la 2-3 ani după ce acesta va deveni funcțional și vom putea să analizăm ce implicații a avut, inclusiv pe zona aceasta, să poată fi avută în vedere și o altă abordare, inclusiv valoarea garanției. Ştim din experiența altor state că nu merge niciodată în jos dar ea poate crește dacă se dovedește că valoarea de 50 de bani nu încurajează suficient românii să returneze aceste ambalaje.”

 

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Bună practică – Sistemul Garanție-Returnare (SGR) în Lituania – cum funcționează la 6 ani de la implementare

Și Bulgaria va introduce Sistemul Garanție-Returnare (SGR) – În ce stadiu se află acum

 

 

Bună practică – Sistemul Garanție-Returnare (SGR) în Lituania – cum funcționează la 6 ani de la implementare

Sursa foto: Ecoteca

Prezent ieri la o conferință privind pregătirea introducerii SGR în Bulgaria, Saulius Galadauskas, Președintele USAD, administratorul sistemului de garanție-returnare din Lituania și Președintele Asociației Berarilor din Lituania a prezentat pe scurt rezultatele la 6 ani de la extinderea SGR pentru ambalajele de băuturi de unică folosință:

  • rata de returnare și reciclare în primul an – 74%;
  • rata de returnare și reciclare în primul an – 74%;
  • aproximativ 90% din ambalaje returnate folosind RVM-uri (23.000 de tone în 2018)
  • în prezent rata de returnare a ajuns la 92%
  • în 2006 când a fost implementat un sistem de garantie returnare doar pentru ambalajele reutilizabile (de sticlă) consumul de băuturi în ambalaje de sticlă a scăzut de la 214 milioane de sticle la 16 milioane de sticle până în 2016.
  • în 2016, introducerea SGR și pentru ambalaje de unică folosință din plastic și metal, a „salvat” consumul de sticle reutilizabile de sticlă. În prezent acesta a rămas la aproximativ 16 milioane sticle/an.
  • 97% dintre clienți sunt mulțumiți de sistem și consideră că este necesar
  • investiții în infrastructura de colectare pentru SGR – aproximativ 30 milioane EUR pentru 3.200 de puncte de colectare

Cum funcționează SGR în Lituania

Sistemul Garanție Returnare (SGR) în Lituania a început în 2006 cu ambalaje reutilizabile (sticlă) și numai prin colectarea manuală în magazine.

În 2013 rata de reciclare a ambalajelor era de 53.8%, deși ținta de reciclare era de 60%. Pentru a atinge țintele de reciclare, la mijlocul lui 2014 legislația pentru introducerea SGR era pregătită. În 18 luni de la adoptarea legislației administratorul sistemului era creat și sistemul a fost pregătit.

Administratorul SGR este format din 3 organizațiiAsociația Berarilor, Asociația Producătorilor de Ape minerale îmbuteliate (aceste 2 sectoare introduc reprezintă producătorii care introduc 70% din ambalajele puse pe piață în Lituania) și Asociația Retailerilor (acesta include aproximativ 90% din retailerii incluși în sistem).

În 2016 SGR a fost extins la ambalaje de unică folosință și în prezent are o rată de returnare de 90%.

Principalele prevederi legale, precum responsabilitățile, sunt stabilite prin lege; obiectivele de reciclare de către Guvern și alte detalii prin ordinele ministrului – rate de depozit, plan de organizare a sistemului, schema de finanțare și programul public de conștientizare.

SGR în Lituania se aplică plasticului (PET), sticlei și metalului, pentru recipientele de la 100 ml la 3 litri. Sistemul este voluntar pentru magazinele mici și obligatoriu pentru cele mai mari (de la 300 de mp în intravilan si 50 mp în mediul rural).

Pentru a facilita returnarea pentru clienți, Guvernul a ales un sistem de „returnare la vânzare cu amănuntul”, ceea ce înseamnă că magazinele care vând recipiente pentru băuturi trebuie să primească și containere folosite înapoi pentru reciclare. Depozitul se aplică ca reducere în magazin sau se returnează numerar.

Responsabilitățile pentru organizarea sistemului au fost repartizate astfel:

  1. Producători și importatorii de băuturi au obligația:
  • de a marca ambalajul cu codul de bare și semnul de depozit
  • să colecteze și să contabilizeze depozitul pentru fiecare unitate (0,10 EUR)
  • organizează și finanțează SGR prin administrator
  • păstrează evidența și raportează ambalajele pe care le pun pe piață
  1. Comercianții de băuturi:
  • colectează și contabilizează depozitul pentru fiecare unitate (0,10 EUR)
  • informează consumatorii asupra condițiilor de returnare a ambalajului
  1. Administratorul sistemului – entitate publică nonprofit:
  • Funcționează numai cu planul organizatoric, schema de finanțare și programul de conștientizare a publicului agreat și cu un acord cu producătorii și importatorii de băuturi și vânzătorii de ambalaje
  • Organizează returnarea ambalajelor și gestionarea acestora
  • Oferă echipamentul necesar comercianților pentru punctele de colectare
  • Selectează colectorii și reciclatorii de ambalaje prin proceduri de licitație publică
  • Asigură îndeplinirea obiectivelor de colectare și reciclare în numele producătorilor și importatorilor de băuturi
  • Organizează programele de conștientizare a publicului (cel puțin 1% din cifra de afaceri anuală)

Rezultate

  • Investiții în infrastructura de colectare pentru SGR – aproximativ 30 milioane EUR pentru 3 200 de puncte de colectare
  • Locuri de muncă create– aproximativ 1.200
  • Costul sistemului estimat per cetățean – 4-5 EUR/an
  • Retailerii nu au vrut să investească în aparate de colectare automată (Reverse Vending Machines –RVM) prin urmare investițiile au fost asigurate de Administratorul SGR -Automate de ambalaje amplasate– aproximativ 1.100
  • În primul an de la implementare sistemului, administratorul SGR a prevăzut ca vor fi colectate 60% din ambalaje, ținta impusă de Guvern a fost de 50%, în realitate au fost colectate 74% din ambalajele incluse in sistem
  • Sistemul are sprijinul populației, 97% dintre clienți sunt mulțumiți de sistem și consideră că este necesar, 93% au recunoscut că introducerea unui astfel de sistem i-a încurajat să-și trateze deșeurile în mod mai responsabil (în fiecare an are loc o cercetare care verifică gradul de satisfacție al consumatorilor privind SGR)

Beneficii

  • Scăderea deșeurilor de ambalaje pentru băuturi în spații publice, gropi de gunoi, promovarea sortării
  • Investițiile vor fi recuperate după cinci ani
  • Aproximativ 70% din garanție este cheltuită în același magazin, se creează astfel loialitate pentru magazinul respectiv
  • Permite returnarea a până la 95% din ambalaje, ambalaje mult mai curate și de o calitate superioară care reduc costurile de manipulare, sortare, spălare înainte de a fi reciclate
  • Fără investiții publice, fără fonduri necesare; doar investiții private
  • Creare de noi locuri de muncă

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Situația deșeurilor de construcții în România – Cum sunt gestionate și ce poate fi îmbunătățit

Proiect de Ordin aflat în dezbatere publică pentru aprobarea Normelor metodologice privind controlul transferurilor de deşeuri

Guvernul a adoptat OUG 38/2022 care modifică Legea salubrizării și OUG 92/2021 – legea „cadru” a deșeurilor. Ce „actori” din domeniu sunt vizați de noile modificări

Pactul Verde și Noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard și cum poate Europa să-și consolideze independența față de resurse

Situația deșeurilor textile în România: în ce stadiu suntem și ce mai e de făcut. Ce măsuri pot lua consumatorii.

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

Sursa foto: istockphoto

În urmă cu 2 luni reluam discuția despre Sistemul Garanție – Returnare SGR și vă prezentam care sunt principalele provocări si ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional.

Ce măsuri au fost implementate până acum

Structura acționariatului este formată din 2 asociații ale producătorilor, Asociația Producătorilor de Bauturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate, Asociația Berarilor României pentru Mediu și Asociația Retailerilor pentru Mediu. Toate aceste asociații au fost create special pentru a deveni acționari în companie.

Conform legii, în condițiile în care este o singură solicitare de desemnare, RetuRO avea la dispoziție 30 de zile pentru a coopta ca acționar Statul Român, prin autoritatea publică pentru protecția mediului, iar Ministerul Mediului are 60 de zile la dispoziție pentru a desemna viitorul operator al sistemului.

  • Deși statul trebuia să fie cooptat în sistem ca acționar până la data de 4 aprilie, procedura nu s-a finalizat în prezent (14 aprilie).

Ce urmează în perioada următoare:

„În momentul de față avem toate condițiile îndeplinite pentru a desemna oficial prin Hotărâre de Guvern Societatea pe acțiuni pentru organizarea sistemului SGR. Hotărârea de Guvern este în elaborare, va intra în circuitul de avizare interministerial și va intra în ședința de Guvern”. Va urma un pachet de acte normative care să vină în sprijinul acestui sistem și care va aduce completările necesare care nu au fost incluse în Hotărârea de Guvern de înființare a SGR, măsuri care vor sprijini Societatea RetuRO să demareze implementarea planului de afaceri.

  • Potrivit Ministrului Mediului, „Deși o mare parte a pieței de desfacere reprezentată în special prin micii comercianți nu face parte din Returo, poate fi cooptată ulterior, nu există o interdicție în acest sens, toate organizațiile au avut posibilitatea să adere la acest proces în perioada stabilită prin Hotărâre de Guvern.
  • Alice Nichita, Președinte al Asociației Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate, cel de-al doilea acționar al RetuRO, a declarat în cadrul aceleiași conferințe: „Ne dorim ca sistemul să intre în vigoare în momentul în care avem operațională toată infrastructura necesară atât de colectare la nivelul comercianților cât și infrastructura de sortare, de numărare a ambalajelor și de transport către reciclare, pentru a închide cercul.

Urmează foarte multe etape după desemnarea administratorului, înregistrarea tuturor producătorilor și comercianților în sistem, ulterior semnare de contracte cu fiecare dintre aceștia (…) și multe alte operațiuni administrative care trebuie îndeplinite, pornind de la construcția centrelor de numărare, setarea infrastructurii logistice  și infrastructurii IT.”

 Ce mai e de făcut

  • Sunt necesare 2 tipuri de investiții după licențierea oficială a administratorului SGR:

o O investiție inițială (înainte de implementarea sistemului), estimată la 80 milioane EUR care va fi susținută prin contractarea unor credite bancare – aceasta va acoperi zona de infrastructură și logistică pentru colectarea, sortarea, numărarea și transportul ambalajelor incluse în sistem.

o O investiție pentru asigurarea costurilor de operare a sistemului (aceasta va fi susținută de tariful de gestionare, pe care administratorul SGR îl încasează de la producătorii de băuturi, proporțional cu numărul și tipul de ambalaje returnabile puse pe piață.

  • Nu mai puțin important, cel puțin în primele luni de funcționare, administratorul sistemului trebuie să constituie un fond de rulaj care să poată asigura returnarea „garanției ambalajelor” revendicată de consumatorii cărora li s-a perceput această garanție la cumpărarea băuturii în ambalaj returnabil.
  • Comercianții au obligația de a asigura punctele de colectare fie într-un sistem de colectare manual (în zona rurală și în spațiile comerciale mici) fie într-unul automat (prin intermediul echipamentelor de colectare ambalaje – Reverse Vending Machines –RVM- ) în magazinele mari iar tarifele pentru cele 2 tipuri de colectare vor fi plătite comercianților pentru a asigura acoperirea costurilor de manipulare a ambalajelor și de amortizare a investițiilor derulate pentru SGR.
  • Stabilirea tarifului final care să acopere costurile de gestionare a sistemului și a cuantumului plății unitare către comercianți, prin intermediul cărora sunt acoperite costurile acestora.
  • Stabilirea metodologiilor de raportare a SGR către producătorii individuali și către autorități.
  • Structurarea oficială a organismelor de direcție și de management ale societății administrator, inclusiv a structurilor interne anti-fraudă.

În cadrul aceleiași conferinte, Raul Pop, Manager Programe ECOTECA și Cofondator Coaliția pentru Economie Circulară a atras încă o dată atenția asupra a 2 provocări majore ale sistemului:

  • Importanța securizării investițiilor (de 80 milioane EURO) de către statul român, proporțional obligațiiilor care îi revin ca parte din Acționariat (cu procent de 20%)
  • Sunt estimate 80 000 de magazine care trebuie să fie incluse în sistemul SGR – trebuie găsite soluții rapide pentru a instrui corespunzător și a include și aceste magazine, preponderent de dimensiuni mici, în sistemul SGR.

 Mai avem 5 luni și jumătate până la demararea sistemului – Este acest termen realist?

Încă de la începutul anului reprezentanții producătorilor avertizau că un termen realist pentru implementarea sistemului de la data licențierii administratorului ar fi cel de 18 luni.

Aceștia ofereau exemple ca Slovacia sau Letonia care au avut un termen de 12 luni într-un stat mult mai mic decât România și în circumstanțe total diferite.

În condițiile în care nu avem licențierea administratorului stabilită oficial printr-o Hotărâre de Guvern până în acest moment, credeți că va putea fi setată întreaga infrastructură de colectare și IT astfel încât la 1 octombrie 2022 sistemul să fie complet funcțional?

 

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Proiect de Ordin aflat în dezbatere publică pentru aprobarea Normelor metodologice privind controlul transferurilor de deşeuri

Guvernul a adoptat OUG 38/2022 care modifică Legea salubrizării și OUG 92/2021 – legea „cadru” a deșeurilor. Ce „actori” din domeniu sunt vizați de noile modificări

Pactul Verde și Noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard și cum poate Europa să-și consolideze independența față de resurse

Situația deșeurilor textile în România: în ce stadiu suntem și ce mai e de făcut. Ce măsuri pot lua consumatorii.

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% - de ce se colectează atât de greu în România

Sursa foto: Pixabay

În media, în majoritatea studiilor, în articole, în dezbaterile legate de ambalaje și deșeuri se pune accent mai ales pe pe ambalajele din plastic. În schimb, ambalaje mult mai sustenabile ca hârtia, sticla, aluminiul, ambalajele reutilizabile nu prezintă atât de mult interes sau cel puțin nu sunt atât de prezente în discuțiile publice

Este oarecum normal fiindcă ambalajele de plastic sunt cele mai răspândite, vizibile, se găsesc aruncate peste tot și sunt cunoscute deja efectele lor negative.

Deocamdată,  ambalajele de aluminiu, un material care se reciclează la infinit fără a-și pierde proprietățile, nu sunt promovate suficient ca alternativă mult mai sustenabilă la produsele din plastic.

Conform OUG 196/2005, ținta pentru reciclarea aluminiului pentru perioada 2019-2022 este de 20%, urmând ca din anul 2023 să fie de 30%. Link aici.

În 2018, potrivit Eurostat – România a raportat o rată de reciclare de 22,8 % a ambalajelor din  aluminiu.

Este greu de verificat cât de corecte sunt aceste date în condițiile în care la nivel național nu există un sistem generalizat  de colectare „din ușă în ușă” care să implice toată populația în colectarea deșeurilor iar datele sunt raportate în mare parte doar de producătorii de ambalaje și mai puțin de către unitățile administrativ – teritoriale (care sunt responsabile de colectarea deșeurilor la nivelul populației).

Doza de Aluminiu, un ambalaj sustenabil?

Pe lângă faptul că se reciclează la infinit fără a-și pierde proprietățile, aluminiul:

  • Este ușor de manevrat, transportat, depozitat
  • O doză de aluminiu confecționată din aluminiu reciclat 100% are o amprentă de carbon mai redusă cu 96% comparativ cu o doză confecționată din materie virgină
  • Este mai ușor de reciclat comparativ cu alte ambalaje (de exemplu – plastic)

Rolul Can Pack România în producerea și reciclarea dozelor de aluminiu

Can Pack Recycling si Can Pack România fac parte parte din Can Pack Group – unul dintre cei mai importanți producători de ambalaje de aluminiu din Europa.

Can Pack România produce de 20 de ani aproximativ 80% din dozele de aluminiu care se regăsesc în magazinele din România. Can Pack Recycling colectează ambalaje din aluminiu din România și le exportă în străinătate, primind ulterior tabla de aluminiu reciclată care este utilizată pentru producerea de noi doze.

Capacitatea de prelucrare a Can Pack România este de 3 ori mai mare față de cât reușește să producă în România.

Compania a realizat numeroase investiții pentru extinderea capacității de producție; se estimează că în acest an cele 2 linii de producție ale fabricii din București vor produce 2 miliarde de doze de aluminiu.

În ceea ce privește situația din România, Dragoș Doru, director general al Can Pack Recycling, cel mai important colector de doze de aluminiu din Romania și membru în consiliul de administrație al Coaliției pentru Economia Circulară a declarat în cadrul unui interviu RFI România că se fac eforturi în permanență pentru reducerea materiei prime folosite pentru confecționarea dozelor de aluminiu și producerea acestora într-o manieră cât mai sustenabilă.

Acum câțiva ani de zile folia de aluminiu folosită pentru confecționarea dozelor de aluminiu era de 0,3 milimetri, acum a ajuns la 0,24 mm, reducere de 20%, iar  o doză fabricată conține în proporție peste 45% aluminiu reciclat. La nivel european, proporția tinde spre 65-70%.

S-a redus, deci, cantitatea de materie primă folosită pentru confecționarea dozelor dar în același timp au fost luate măsurile necesare pentru păstrarea proprietăților ambalajelor – rezistență la presiune, la temperatură, la lovituri etc.

Prin colectarea directă din marile magazine, timpul de reîntoarcere al unei doze – colectată și reciclată- în magazin s-a redus de la 98 de zile la 60 de zile.

Principalele probleme privind colectarea și reciclarea dozelor de aluminiu

  • Lipsa predictibilității legislative – schimbările legislative și instabilitatea politică afectează companiile de reciclare, care nu-și pot construi strategii de dezvoltare pentru perioade mai mari de 1-2 ani
  • Lipsa unui sistem de colectare separată „din ușă în ușă” funcțional la nivel național
  • Întârzierea implementării sistemului de garanție-returnare, care ar suplini colectarea defectuoasă de la domiciliu, prin motivarea cetățenilor să aducă dozele goale la magazine.

Va îmbunătăți Sistemul Garanție – Depozit colectarea dozelor de aluminiu?

Într-un interviu acordat revistei ecologic, dl. Dragoș Doru a explicat: „noi suntem pentru introducerea unui sistem transparent, modern, astfel încât să colectăm cât mai mult din ambalajele puse pe piață. Dar trebuie spus că ambalajele acestea reprezintă aproximativ 10% din totalul deșeurilor municipale pe care le generează România: undeva pe la 600.000 tone față de peste 6 milioane tone anual. Iar dacă din cei 10% vom recupera în câțiva ani o țintă de 80-90%, vom rezolva doar o mică parte din problema deșeurilor, ceea ce pe termen lung nu ne ajută prea mult ca țară.

Când vorbim de SGR discutăm despre un efort uriaș, de un sistem care conține cam 6.000 de aparate în toată țara, dar numai în orașe, nu și în mediul rural. De asemenea, vorbim de aproximativ 8.000-9.000 de alte amplasamente unde se va face numărătoarea manuală a ambalajelor colectate. Va mai fi nevoie de o perioadă pentru alegerea administratorului, după care vor urma 60 de zile pentru semnarea a 15.000-16.000 de contracte cu retaileri, producători, cu centrele de numărare, cu prestatorii de servicii, totul în aceste 60 de zile, ceea ce mă face să cred că termenul este total nerealist. Nu mai vorbesc de nevoia armonizării unei sumedenii de legi, atât din domeniul mediului, cât și din cel fiscal. Eu cred că SGR va fi funcțional cu adevărat doar în câteva orașe, ceea ce nu înseamnă acoperire la nivel național.

Deşi CAN PACK susține introducerea SGR, este necesar un tratament echitabil pentru toate tipurile de ambalaje altfel riscăm să ne transformăm într-o țară a PET-urilor. Așa cum stau lucrurile acum, vom vedea la raft o taxă de 50 de bani pentru un ambalaj, indiferent de volum.”

Deci un PET de 2,5 litri va avea taxa de 50 de bani, la fel ca o sticlă sau o doză de aluminiu de 0,5 sau 0,33 litri. Evident că oamenii vor prefera să plătească acei 50 de bani pentru o cantitate mai mare de bere, apă sau suc decât 2,50 sau chiar 4 lei pentru aceeaşi cantitate de bere ambalată în doze de aluminiu, ceea ce va duce la o creștere a consumului de PET în România.

Iar această creștere nu este în conformitate cu politica de reducere a consumului de plastic la nivel european sau cu spiritul directivei privind plasticul de unică folosință.

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

Puteți citi și:

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

 

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Sursa foto: ecologic

Începând cu data de 1 octombrie 2022 Sistemul de Garanție – Returnare ar trebui să fie demarat, adică fiecare dintre noi ar trebui să poată să returneze o sticlă sau o doză de aluminiu, pentru băuturi, la un magazin din apropiere.  În realitate, însă, data lansării e o fata morgana, pe cale să se amâne din nou, conform ultimelor afirmații ale ministrului mediului.

Temerea că pornim cu stângul este deja laimotivul subiectului. Chiar este programată, săptămâna viitoare, o conferință de damage control, numită sugestiv “Cum evităm eșecul SGR?”. Vă puteți înscrie aici, eveniment pe pagina Green Report.

Citește mai mult

Sistemul garanție depozit – statistici în cele 10 țări europene în care se aplică

În prezent, sistemul de garanție-depozit (SGD) reglementat legal, sub diverse forme, operează în 10 țări europene: Croația, Danemarca, Estonia, Finlanda, Olanda, Islanda, Lituania, Germania, Norvegia și Suedia. Sistemul acoperă 133,1 milioane de persoane, ceea ce reprezintă 26% din populația Europei.

Să vedem în cifre cam cât returnează locuitorii din câteva dintre aceste țări:
În medie, fiecare finlandez returnează anual către Palpa – un consorțiu privat între industria băuturilor (50%) și industria de vânzare cu amănuntul (50%) – 234 de doze de aluminiu, 89 de sticle de plastic și 25 de sticle de sticlă. În total, 348 de ambalaje sunt returnate în sistem de fiecare locuitor din cei 5,51 de milioane.

Suedia, acum cu o populație de 10,23 de milioane, a implementat sistemul încă din 1984 și are o rată de reciclare de 84,9%. Fiecare persoană aduce înapoi în sistem 177 de ambalaje de doze de aluminiu și sticle de plastic, pe an.

Cei 1,3 milioane de locuitori au returnat în sistemul din Estonia, în perioada mai 2005 – ianuarie 2019, câte 201 ambalaje pe an, fiecare.

În sistemul depozit-garanție din Norvegia s-au întors, în 2017, 1,01 miliarde de ambalaje, fiecare locuitor contribuind cu câte 197 de ambalaje. Țara nordică cu 5,4 milioane de locuitori se laudă chiar că doar una din opt sticle găsite pe plajele sale chiar provine din Norvegia.

Lituania a introdus cel mai de curând sistemul de garanție, în anul 2016. În primii trei ani de funcționare, 1,5 miliarde de ambalaje de băuturi au fost recuperate, ceea ce înseamnă că fiecare locuitor a adus înapoi în sistem 185 de ambalaje pe an, deși cei 2,7 milioane de lituanieni abia se obișnuiau cu sistemul.

Peste 20 de miliarde de ambalaje de băuturi sunt vândute celor 80 de milioane de germani, în fiecare an, iar 96% dintre acestea revin în sistem. Astfel, fiecare locuitor contribuie cu 231 de ambalaje pe an.

Danemarca a atins un record în 2019: 92% din ambalajele de pe piață au fost colectate prin sistemul depozit-garanție, comparativ cu 89%, anul precedent. Fiecare danez din cei 5,8 milioane a ajutat cu 242 de ambalaje la acel procent.

Putem astfel concluziona că fiecare persoană din cele 111 milioane din țările analizate returnează în medie 230 de ambalaje pe an prin sistemul garanție-depozit, adică aproximativ 25 miliarde de ambalaje.

Astfel, ținând cont că, în 2020, populația totală a Uniunii Europene este de aproximativ 445 de milioane de persoane, 100 de miliarde de ambalaje s-ar întoarce în sistem pe an, dacă fiecare stat membru ar implementa SGD.

Într-un raționament similar, românii ar putea returna în jur de 3,5 miliarde de ambalaje pe an, în cazul în care ar avea la dispoziție un sistem logistic bine pus la punct, cu puncte de returnare uniform răspândite, aproape de cetățeni și ușor de accesat.

Foto: ATLAS Reverse Vending Machines

Sistemul garanție depozit – cine gestionează acest sistem în țările europene?

În demersul nostru de a ne uita la cum funcționează sistemele garanție – depozit din alte țări, pentru a găsi inspirație pentru cel din România, este important să vedem și cine gestionează aceste sisteme. Așadar:
Suedia a implementat sistemul încă din 1984 și are o rată de reciclare de 84,9% din totalul ambalajelor puse pe piață anual. Sistemul garanție-depozit este coordonat de Asociația Berarilor (50%), în parteneriat cu cele două asociații pentru comerțul cu produse alimentare – Asociația suedeză de comerț cu produse alimentare (25%) și Asociația magazinelor de produse alimentare (25%).
În Finlanda, sistemul depozit-garanție a fost introdus prima dată în 1952, cu ocazia Jocurilor Olimpice de vară, când Coca Cola a adus băutura în sticle de sticle. Țara are, în prezent, o rată de recuperare de 92%. Sistemul este administrat de Suomen Palautuspakkaus Oy/PALPA, un consorțiu privat între industria băuturilor (50%) și industria de vânzare cu amănuntul (50%).
Germania și-a câștigat reputația de campion mondial al reciclării, cu o cotă de colectare a ambalajelor din plastic pentru băuturi între 97-99% și 99% pentru dozele de aluminiu. Sistemul este descentralizat, operat de industrie și retaileri (50%- 50%).
Norvegia a început să aplice regulile privind returnarea ambalajelor din 1999 și a ajuns la o rată de recuperare de 97% la ambalajele din plastic. Responsabil pentru administrarea sistemului este Infinitum AS, un ONG fondat tot în 1999, de către companiile și organizațiile din industriile de băuturi și de comerț cu alimente.
Sistemul din Danemarca, implementat în 2002 și actualizat în anul 2007 – sub autoritatea Ministerului Mediului – reprimea 90% din ambalaje. Sistemul depozit-garanție este centralizat, gestionat de Dansk Return System – ONG privat, deținut de producători și importatori, cu drept exclusiv de a-l gestiona.
Estonia a introdus o garanție pentru ambalajele returnabile în 2005 și reușește să recupereze 87% dintre acestea. Sistemul este operat de Eesti Pandipakend OÜ, care este o organizație care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului (O.I.R.E.P.), care reprezintă Asociația Estoniană a Berarilor, Asociația Producătorilor de Băuturi Răcoritoare, Asociația Importatorilor de Băuturi Răcoritoare și Bere și Asociația Estoniană a Retailerilor.
Sistemul din Croația este administrat de o autoritate guvernamentală: Fondul de protecție a mediului și eficiență. În 2015, sistemul reprimea aproximativ 90% din ambalaje – target-ul este de 95% rată de colectare.
Lituania a introdus cel mai de curând sistemul de garanție, în anul 2016, operat sub autoritatea Ministerului Mediului. Operatorul este Užstato Sistemos Administratorius (USAD), autoritate guvernamentală. Încă din primul an de funcționare, sistemul reprimea 74% din ambalaje.
Indiferent dacă sistemul este în proprietatea statului, privat sau mixt, el își dovedește eficiența în recuperarea din piață a ambalajelor returnabile. Succesul său, măsurat în procentul de ambalaje returnate, este asigurat de implicarea cetățenilor și, de aceea, calitatea interacțiunii cu cetățeanul este factorul cheie.

Sistemul garanție depozit – Croația și Norvegia

Sistemul de garanție depozit din Croația este puțin diferit de cele despre care am scris deja (Olanda, Germania, Lituania, Estonia) – clienților nu le este percepută o garanție atunci când cumpără băuturi, însă primesc o recompensă atunci când returnează ambalajele goale. Pentru sticlele din sticlă, plastic sau PET de apă, băuturi răcoritoare, sucuri și nectaruri, bere, vinuri, lichioruri și lapte (sub 200 ml), consumatorii primesc o recompensă de 0,066 euro (30 de bani).

Înființat în 2006 și îmbunătățit în mai multe rânduri (2015, 2020), sistemul este centralizat – operatorul și administratorul sistemului este Fondul de Protecția și Eficiența Mediului, autoritate a Guvernului.

Producătorul sau importatorul suportă o serie de taxe atunci când plasează un ambalaj pe piață: o taxă pentru eliminarea deșeului, o taxă pentru returnare și una stimulativă. Garanțiile nerăscumpărate rămân la Fondul Guvernamental de Reciclare.

Colectarea este în cea mai mare parte manuală. Comercianții mai mari de 200 mp sunt obligați să primească înapoi ambalajele și să le sorteze după tipul de material (50 flacoane PET în pungi galbene; 100 din aluminiu și/sau oțel cutii în pungi de gri; 40 flacoane din sticlă în saci verzi). Dacă distribuitorul utilizează RVM (reverse vending machines), atunci pot fi folosiți saci mari pentru sticle PET (200) și cutii de conserve (800). Sistemul reprimea aproximativ 90% din ambalaje în anul 2015, iar targetul este de 95% rată de colectare.

Norvegia are o istorie îndelungată legată de returnarea ambalajelor: primele garanții au apărut în 1902, pentru sticlele de bere, și erau echivalentul a 30 de eurocenți. Apoi, în anii 1970 au început să fie utilizate aparatele pentru returnarea sticlelor (RVM) – dozele de aluminiu și metal au avut o garanție de 50 de eurocenți până la sfârșitul secolului XX. În 1999 a fost adoptată legislația pentru sistemul de depozit-garanție și a fost fondat un ONG – de către companiile și organizațiile din industria de băuturi și alimente – care este responsabil pentru sticlele de plastic de unică folosință și de doze.

Sistemul norvegian funcționează în așa fel încât acciza scade odată cu creșterea rentabilității, ceea ce înseamnă, de exemplu, că recuperarea, de către producător, a 90% din doze se traduce printr-o reducere de 90% la acciză. Acest lucru permite prețuri mai mici pentru băuturile acelui producător.

Norvegienii plătesc, în prezent, o garanție de 0,18 euro (87 de bani) pentru ambalajele din metal și plastic de cel mult 0,5 litri; 0,27 euro (1,31 lei) pentru cele mai mari de 0,50 de litri. Din septembrie 2018, garanția pentru ambalajele din sticlă a fost eliminată. În 2019, în Norvegia existau aproximativ 3.700 de aparate pentru recuperarea ambalajelor și 11.000 de puncte de colectare, în cadrul magazinelor mai mici.

Țara a ajuns la o rată de recuperare de 97% la ambalajele din plastic, iar 92% dintre acestea sunt de o calitate atât de bună, încât pot fi refolosite ca sticle pentru băuturi. În unele cazuri, sistemul a folosit aceleași materiale chiar și de 50 de ori.

În timp ce multe țări au mai avut contact cu sisteme de depozit garanție în trecut (și noi ne amintim foarte bine de garanția la sticle de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu), cazul Norvegiei ne arată ce rol important joacă neîntreruperea acestui obicei. Însă Croația vine totuși să sublinieze că sistemul funcționează chiar și fără o istorie îndelungată, iar rezultatele sunt unele remarcabile.

Sistemul Garanție Depozit: două exemple de succes

Estonia are o istorie destul de lungă legată de sistemul garanție-depozit: a fost adoptat în 2004 și implementat anul următor, sub autoritatea Ministerului Mediului. Sistemul este centralizat, operatorul și administratorul fiind Eesti Pandipakend OU, organizație pentru responsabilizarea producătorilor.Cu o garanție de 10 cenți, sistemul primește ambalaje de PET, aluminiu și sticlă, reutilizabile și de unică folosință. În 2006, colectarea se făcea preponderent manual: 80%. Din 2015, 94% din colectare se face automatizat (prin reverse vending machines) și doar 6% manual.

Comercianții care vând băuturi ambalate sunt obligați să preia ambalajele în incinta magazinelor. În cazul în care zona de vânzare cu amănuntul este de peste 200 de metri pătrați, preluarea ambalajelor este o necesitate. Însă, dacă suprafața este cuprinsă între 20-200 m2, comerciantul poate solicita eliberarea de obligația respectivă, care este analizată și decisă de către municipalitatea locală. Furnizorii sub 20 m2 nu sunt obligați să preia containerele pentru depozit.

În 2014, sistemul reprimea 82,5% din ambalaje, iar în 2018 erau colectate 85,6% din ambalajele de PET, 97,4% din aluminiu și 92,2% de sticlă. În total, de când a fost implementat sistemul în Estonia și până în februarie 2020, 4 miliarde de ambalaje au fost colectate și reciclate sau reutilizate.

În Lituania, aproape-vecina Estoniei, funcționa de mulți ani un sistem voluntar prin care comercianții cumpărau de la clienți sticlele de bere, ținând cont că 80% dintre sticlele de sticlă pentru bere erau reutilizabile. Astfel încât, atunci când au început discuțiile, în 2004, despre un sistem obligatoriu de garanție-depozit privind sticlele de sticlă, pentru bere, lituanienii erau deja obișnuiți cu conceptul.

Sistemul a fost implementat abia la sfârșitul lui 2006, din cauza lungilor negocieri privind taxa de manipulare. În 2014, parlamentul lituanian a adoptat o lege prin care a introdus și sistemul depozit-garanție pentru ambalajele de unică folosință pentru băuturi. Tot atunci a fost fondat un ONG – administratorul sistemului, format din industriile direct implicate: Asociația Berarilor Lituaniei, Asociația comercianților cu amănuntul lituanieni, Asociația lituaniană a producătorilor de apă minerală naturală.

La 1 februarie 2016, cele două sisteme garanție-depozit (pentru sticlele reutilizabile și pentru ambalajele de unică folosință) au devenit operaționale. Funcționează de atunci împreună, cu aceeași garanție, de 10 cenți. Încă din primul an, sistemul reprimea 74% din ambalaje. În 2018, cele aproape 1.000 de puncte automate de colectare și cele peste 1.700 de puncte manuale de colectare, plus 500 de puncte din HoReCa, au recuperat 91,5% din ambalajele de PET și 94% din ambalajele de aluminiu.

Într-un sondaj din 2018, 95% dintre consumatori au declarat că, de când a fost introdus sistemul depozit-garanție pentru ambalajele de unică folosință, cantitatea de gunoaie din parcuri, din lacuri și din alte locuri din natură, vizitate de oameni, a scăzut considerabil. În plus, 93% dintre consumatori au recunoscut că sistemul i-a încurajat să sorteze mai conștiincios și cu mai multă responsabilitate deșeurile.

Sistemul de garanție depozit – cea mai eficientă metodă de recuperare ambalaje

Sistemul de garanție-depozit (SGD) se dovedește a fi cea mai eficientă metodă pentru recuperarea ambalajelor de plastic (și nu numai) de pe piață și a împiedica astfel poluarea mediului. În acest moment, sistemul funcționează în 10 țări, toate cu rezultate remarcabile, chiar la scurt timp după aplicarea noilor reglementări.

Suedia a implementat sistemul încă din 1984 și are o rată de reciclare de 84,9% – 10% se pierde prin comerțul transfrontalier (Suedia/Norvegia), iar 3% este preluat prin alte sisteme de colectare plastic/metal.

Islanda a apelat la acest sistem pentru recuperarea ambalajelor încă din 1989 și reușește să trimită înapoi în circuit 87% dintre acestea.

În 1996, și Finlanda pune în aplicare sistemul de depozit-garanție și are, în prezent, o rată de recuperare de 92%.

Norvegia a început să aplice regulile privind returnarea ambalajelor din 1999 și a ajuns la o rată de recuperare de 97% la ambalajele din plastic. 92% dintre acestea sunt de o calitate atât de bună, încât pot fi refolosite ca sticle pentru băuturi. În unele cazuri, sistemul a folosit aceleași materiale chiar și de 50 de ori.

Sistemul din Danemarca, implementat în 2002 și actualizat în anul 2007 – sub autoritatea Ministerului Mediului – reprimea 90% din ambalaje și vizează 95% în anul 2020.

Germania și-a câștigat reputația de campion mondial al reciclării, după ce a început să aplice această lege în 2003, atingând o cotă de colectare a ambalajelor din plastic pentru băuturi între 97 și 99% și 99% pentru dozele de aluminiu.

Estonia a introdus o garanție pentru ambalajele returnabile în 2005 și reușește să recupereze 87% dintre acestea. În același an, implementa și Olanda SGD și a atins, în prezent, o rată de colectare de 95% a ambalajelor PET și unele de sticlă.

Un an mai târziu intra și Croația în rândul țărilor care au implementat sistemul de depozit-garanție. În 2015, sistemul reprimea aproximativ 90% din ambalaje – targetul este de 95% rată de colectare.

Lituania a introdus cel mai recent sistemul de garanție, în anul 2016, sub autoritatea Ministerului Mediului. Încă din primul an de funcționare, sistemul reprimea 74% din ambalaje, asumându-și un obiectiv de 90% până în 2025.

Graficul atașat ne arată că sistemul de garanție-depozit generează rate foarte bune de returnare a ambalajelor, încă din primii lui ani de funcționare.

În postările următoare de pe pagina Ecoteca vom vedea și alte exemple de cum funcționează sistemul garanție-depozit în țările europene (am scris deja despre Olanda și Germania), dar și care este valoarea garanției acolo unde a fost deja implementat sistemul.

Sistemul de garanție depozit – exemple din Europa

Olanda este una dintre țările de la care România ar putea lua exemplu, după ce a atins o rată de colectare de 95% a ambalajelor PET și unele de sticlă. Sistemul depozit-garanție a fost implementat în Regatul Țărilor de Jos în 2005 și presupune oprirea unei garanții pentru ambalajele din PET pentru băuturi (doar apă și băuturi răcoritoare mai mari de un litru), dar și pentru sticle și navete de bere.

Sticlele de plastic au o garanție de 25 de cenți care apare și pe bonul fiscal al clientului, iar garanția pentru sticlele de bere este de 10 cenți (este trecută chiar pe eticheta produsului). Garanția pentru navetele de bere este cuprinsă între 1,95 de euro și 5 euro. Sistemul din Olanda este mare parte automatizat (89%) și doar 11% este manual.

În luna aprilie, secretarul de stat al Managementului Infrastructurii și Apelor a anunțat că și ambalajele din sticlă mai mici de un litru, pentru băuturi, vor avea o garanție de 15 cenți, începând cu 1 iulie 2021, și că ia în calcul implementarea unui sistem garanție-depozit și pentru dozele de aluminiu.

Germania și-a câștigat reputația de campion mondial al reciclării, atingând o cotă de colectare a ambalajelor din plastic pentru băuturi între 97 și 99% și 99% pentru dozele de aluminiu. Legea, care a fost introdusă în 2003, prevede o garanție de 25 de cenți pentru ambalajele de unică folosință, în timp ce pentru cele reutilizabile (în special din sticlă) este de obicei între 8 și 15 cenți.

Ideea din spatele acestor prețuri diferite a fost să motiveze clienții să returneze ambalajele de unică folosință (care altfel ar fi ajuns în mediul înconjurător), dar și să le facă pe acestea mai puțin atractive, prin prețul mai mare.

În Germania, sistemul de colectare este 80% automatizat și 20% manual. Aproape în toate supermarketurile există aparate care colectează ambalajele pentru băuturi („reverse vending machines”), scanează și cântăresc sticlele și le verifică într-o listă a retailerului respectiv. Dacă ambalajul nu este pe această listă, aparatul refuză sticla. Dacă este, clientul primește un bon valoric prin care îi este returnată garanția.

Deși sistemul din Germania este dat ca exemplu în toată lumea, grupurile de mediu de acolo atrag atenția că acesta nu reprezintă o prea mare presiune pentru producători, nu îi motivează să-și reducă amprenta de carbon în ce privește ambalajele.

Producătorii de băuturi, de fapt, obțin chiar un profit de 1-3% din sticlele nereturnate, pentru care comercianții au reținut garanția, dar nu au fost nevoiți să o ramburseze. Potrivit unor estimări, de la introducerea sistemului garanție-depozit, producătorii de băuturi au obținut în jur de trei miliarde de euro din sticlele care au ajuns probabil la gunoi și nu au fost returnate în sistem.

Mai mult, deși scopul sistemului a fost și să încurajeze utilizarea ambalajelor prietenoase cu mediul, sticlele reutilizabile sunt astăzi folosite mai puțin de către producători: de la 80%, în 2003, la sub 50% în prezent.

Foto: https://ryansrecycling.com/