Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% - de ce se colectează atât de greu în România

Sursa foto: Pixabay

În media, în majoritatea studiilor, în articole, în dezbaterile legate de ambalaje și deșeuri se pune accent mai ales pe pe ambalajele din plastic. În schimb, ambalaje mult mai sustenabile ca hârtia, sticla, aluminiul, ambalajele reutilizabile nu prezintă atât de mult interes sau cel puțin nu sunt atât de prezente în discuțiile publice

Este oarecum normal fiindcă ambalajele de plastic sunt cele mai răspândite, vizibile, se găsesc aruncate peste tot și sunt cunoscute deja efectele lor negative.

Deocamdată,  ambalajele de aluminiu, un material care se reciclează la infinit fără a-și pierde proprietățile, nu sunt promovate suficient ca alternativă mult mai sustenabilă la produsele din plastic.

Conform OUG 196/2005, ținta pentru reciclarea aluminiului pentru perioada 2019-2022 este de 20%, urmând ca din anul 2023 să fie de 30%. Link aici.

În 2018, potrivit Eurostat – România a raportat o rată de reciclare de 22,8 % a ambalajelor din  aluminiu.

Este greu de verificat cât de corecte sunt aceste date în condițiile în care la nivel național nu există un sistem generalizat  de colectare „din ușă în ușă” care să implice toată populația în colectarea deșeurilor iar datele sunt raportate în mare parte doar de producătorii de ambalaje și mai puțin de către unitățile administrativ – teritoriale (care sunt responsabile de colectarea deșeurilor la nivelul populației).

Doza de Aluminiu, un ambalaj sustenabil?

Pe lângă faptul că se reciclează la infinit fără a-și pierde proprietățile, aluminiul:

  • Este ușor de manevrat, transportat, depozitat
  • O doză de aluminiu confecționată din aluminiu reciclat 100% are o amprentă de carbon mai redusă cu 96% comparativ cu o doză confecționată din materie virgină
  • Este mai ușor de reciclat comparativ cu alte ambalaje (de exemplu – plastic)

Rolul Can Pack România în producerea și reciclarea dozelor de aluminiu

Can Pack Recycling si Can Pack România fac parte parte din Can Pack Group – unul dintre cei mai importanți producători de ambalaje de aluminiu din Europa.

Can Pack România produce de 20 de ani aproximativ 80% din dozele de aluminiu care se regăsesc în magazinele din România. Can Pack Recycling colectează ambalaje din aluminiu din România și le exportă în străinătate, primind ulterior tabla de aluminiu reciclată care este utilizată pentru producerea de noi doze.

Capacitatea de prelucrare a Can Pack România este de 3 ori mai mare față de cât reușește să producă în România.

Compania a realizat numeroase investiții pentru extinderea capacității de producție; se estimează că în acest an cele 2 linii de producție ale fabricii din București vor produce 2 miliarde de doze de aluminiu.

În ceea ce privește situația din România, Dragoș Doru, director general al Can Pack Recycling, cel mai important colector de doze de aluminiu din Romania și membru în consiliul de administrație al Coaliției pentru Economia Circulară a declarat în cadrul unui interviu RFI România că se fac eforturi în permanență pentru reducerea materiei prime folosite pentru confecționarea dozelor de aluminiu și producerea acestora într-o manieră cât mai sustenabilă.

Acum câțiva ani de zile folia de aluminiu folosită pentru confecționarea dozelor de aluminiu era de 0,3 milimetri, acum a ajuns la 0,24 mm, reducere de 20%, iar  o doză fabricată conține în proporție peste 45% aluminiu reciclat. La nivel european, proporția tinde spre 65-70%.

S-a redus, deci, cantitatea de materie primă folosită pentru confecționarea dozelor dar în același timp au fost luate măsurile necesare pentru păstrarea proprietăților ambalajelor – rezistență la presiune, la temperatură, la lovituri etc.

Prin colectarea directă din marile magazine, timpul de reîntoarcere al unei doze – colectată și reciclată- în magazin s-a redus de la 98 de zile la 60 de zile.

Principalele probleme privind colectarea și reciclarea dozelor de aluminiu

  • Lipsa predictibilității legislative – schimbările legislative și instabilitatea politică afectează companiile de reciclare, care nu-și pot construi strategii de dezvoltare pentru perioade mai mari de 1-2 ani
  • Lipsa unui sistem de colectare separată „din ușă în ușă” funcțional la nivel național
  • Întârzierea implementării sistemului de garanție-returnare, care ar suplini colectarea defectuoasă de la domiciliu, prin motivarea cetățenilor să aducă dozele goale la magazine.

Va îmbunătăți Sistemul Garanție – Depozit colectarea dozelor de aluminiu?

Într-un interviu acordat revistei ecologic, dl. Dragoș Doru a explicat: „noi suntem pentru introducerea unui sistem transparent, modern, astfel încât să colectăm cât mai mult din ambalajele puse pe piață. Dar trebuie spus că ambalajele acestea reprezintă aproximativ 10% din totalul deșeurilor municipale pe care le generează România: undeva pe la 600.000 tone față de peste 6 milioane tone anual. Iar dacă din cei 10% vom recupera în câțiva ani o țintă de 80-90%, vom rezolva doar o mică parte din problema deșeurilor, ceea ce pe termen lung nu ne ajută prea mult ca țară.

Când vorbim de SGR discutăm despre un efort uriaș, de un sistem care conține cam 6.000 de aparate în toată țara, dar numai în orașe, nu și în mediul rural. De asemenea, vorbim de aproximativ 8.000-9.000 de alte amplasamente unde se va face numărătoarea manuală a ambalajelor colectate. Va mai fi nevoie de o perioadă pentru alegerea administratorului, după care vor urma 60 de zile pentru semnarea a 15.000-16.000 de contracte cu retaileri, producători, cu centrele de numărare, cu prestatorii de servicii, totul în aceste 60 de zile, ceea ce mă face să cred că termenul este total nerealist. Nu mai vorbesc de nevoia armonizării unei sumedenii de legi, atât din domeniul mediului, cât și din cel fiscal. Eu cred că SGR va fi funcțional cu adevărat doar în câteva orașe, ceea ce nu înseamnă acoperire la nivel național.

Deşi CAN PACK susține introducerea SGR, este necesar un tratament echitabil pentru toate tipurile de ambalaje altfel riscăm să ne transformăm într-o țară a PET-urilor. Așa cum stau lucrurile acum, vom vedea la raft o taxă de 50 de bani pentru un ambalaj, indiferent de volum.”

Deci un PET de 2,5 litri va avea taxa de 50 de bani, la fel ca o sticlă sau o doză de aluminiu de 0,5 sau 0,33 litri. Evident că oamenii vor prefera să plătească acei 50 de bani pentru o cantitate mai mare de bere, apă sau suc decât 2,50 sau chiar 4 lei pentru aceeaşi cantitate de bere ambalată în doze de aluminiu, ceea ce va duce la o creștere a consumului de PET în România.

Iar această creștere nu este în conformitate cu politica de reducere a consumului de plastic la nivel european sau cu spiritul directivei privind plasticul de unică folosință.

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

Puteți citi și:

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

 

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sursa foto: Pixabay

Acum 2 ani, la 20 august 2020 era publicată Legea nr. 181/2020 privind gestionarea deşeurilor nepericuloase compostabile.

Legea trebuia să intre in vigoare după 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial, iar în acest interval ar fi trebuit elaborate Normele tehnice privind activitatea de compostare şi digestie anaerobă, emise prin ordin comun de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Potrivit articolului 1, alin. (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2021, autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociaţiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora, trebuie să implementeze sistemul de colectare separată a deşeurilor biodegradabile, să extindă colectarea separată din uşă în uşă a biodeşeurilor în mediul urban, dublată de implementarea schemei „plăteşte pentru cât arunci” şi să încurajeze compostarea individuală în gospodăriile din mediul rural.

Totodată,  în articolul  2 (1) este precizat că „Este obligatorie colectarea separată a deşeurilor biodegradabile destinate compostării/digestiei anaerobe, inclusiv din uşă în uşă, denumită în continuare U-U, sau prin aport voluntar, denumită în continuare AP”.

Reglementarea se regăsește și în OUG 92/2021, articolul 33Autorităţile publice locale vor asigura până la 31 decembrie 2023 colectarea separată și reciclarea la sursă a biodeșeurilor sau colectarea separată a acestora fără a le amesteca cu alte tipuri de deșeuri.

Din nou o neconcordanță între două legi care impun aceeași obligație la date diferite. Credeți că vom îndeplini obiectivul măcar până în 2023?

Ce s-a schimbat după 2 ani de la publicare

Foarte puține autorități publice locale au implementat un sistem de colectare separată a deșeurilor biodegradabile „din ușă în ușă”, fie au distribuit compostoare pentru realizarea unei compostări individuale în zonele rurale (exemplu zone din județul Bihor, Arad, Argeș etc.)

Având în vedere că nu avem implementat la nivel național un sistem funcțional de colectare separată a deșeurilor municipale deși există obligativitatea colectării separate a deșeurilor pe minimum 4 fracții (hârtie, plastic, metal, sticlă) de 10 ani, era de așteptat că nu o să se întâmple o minune nici în cazul colectării deșeurilor biodegradabile.

Dar ne așteptam ca reprezentanții Ministerului Mediului și Agriculturii să depună un efort măcar pentru eleborarea normelor tehnice care ar fi impulsionat mulți actori privați din domeniu să construiască platforme de compostare sau instalații de producerea a biogazului și să găsească astfel soluții acolo unde autoritățile publice locale nu le oferă, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor deșeuri reciclabile care nu reușesc să fie recuperate prin sistemele publice de colectare.

După 2 ani reprezentanții Ministerelor știu doar să răspundă sec că normele tehnice sunt în curs de elaborare și vor fi făcute publice în curând.

În tot acest timp operatorii economici care dețin stații de compostare sau instalații de producere a biogazului se luptă să obțină certificări în statele vecine care au foarte bine reglementată gestionarea deșeurilor biodegradabile, să distribuie în piață materiile prime obținute și să supraviețuiască într-un sistem care nu este nici bine reglementat, nici susținut de stat.

Ce se întâmplă cu deșeurile biodegradabile în București

În apropierea Bucureștiului nu există nici o stație de compostare sau de producere a biogazului.

În lipsa unor astfel de facilități care ar fi trebuit implementate de autoritățile publice locale au apărut diverse proiecte dezvoltate Grupuri de inițiativă civică sau diverse asociații care au reușit să implementeze câteva puncte de colectare și compostare a deșeurilor biodegradabile generare de populație. Câteva dintre aceste inițiative:

  • Magazinul Zero Waste din București (sector 1) colectează deșeuri biodegradabile și le predă către Grădina MOLCOM – Moara Vlasiei, jud. Ilfov (sat aflat la 35 km de București)
  • Livada comunitară urbană este un proiect al grupului de inițiativă Acțiunea Comunitară Tineretului (sector 4) – zona de colectare și compostare se află în livada din spatele Casei Memoriale Tudor Arghezi, cunoscută ca „Mărțisor”
  • Urban Cultor – au amenajat o zonă de compostare pe strada Grigore Romniceanu, nr. 17-21 (sector 5) in cadrul proiectului Cotroceni, cartier circular 
  • Centrul pentru Compostare Comunitară Floreasca (strada Ludwing van Beethoven, sector 2) proiect pilot implementat pentru 30 de familii de către Food for Earth Bulgaria în parteneriat cu Urban Cultor.

Cei de la Livada Comunitară urbană au lansat și un concurs pentru București – 1 premiu pentru încă o comunitate implicată (bloc, școală, companie, instituție publică sau privată): o ministație de compostare resturi vegetale din bucătărie și din grădină. Găsiți formularul cu aplicația aici.

În sectorul 3 există Colțul de compostare din curtea școlii – o acțiune pilot a Primăriei Sectorului 3, finanțată în cadrul proiectului Resourceful Cities (Programul URBACT).

Deși apreciem inițiativa Primăriei sectorului 3 așteptăm o implicare reală în asigurarea unui sistem de colectare separată „din ușă în ușă” a deșeurilor reciclabile și compostabile atât la nivelul sectorului 3, la nivelul celorlalte sectoare și bineînțeles, la nivel național.

Alte inițiative comunitare de compostare

  • Baimarenii composteaza implementat de Fundația Comunitară Oradea, Banca pentru alimente Maramureș și Explorania – In jurul inițiativei s-au strâns 80 familii care colectează peste 300 kg de deșeuri vegetal din gospodării, în fiecare lună și le depozitează în cele 3 zone de compostare urbană
  • Compost in Cluj – grup de persoane fizice din Cluj care compostează individual sau colectiv în diverse zone din Cluj (în prezent grupul are 1100 de membri)

Având în vedere că deșeurile biodegradabile reprezintă aproximativ jumătate din cantitatea deșeurilor municipale generate de populație, implementarea unui sistem național de colectare al acestora ar contribui la obiectivul anual de reducere a cantităţilor de deşeuri municipale eliminate prin depozitare care este începând din anul 2022 de 60% (Reciclare – minimum 50%, Alte forme de valorificare – 10%) și ar ajuta unitățile administrativ teritoriale să nu mai plătească taxa de 50 lei pe tonă pentru deșeurile eliminate prin depozitare.

Articol scris in colaborare ECOTECAwww.ExpertDeseuri.ro

Costul ascuns al deșeurilor și consumerismul

Sursa foto: www.news20.ro

Sursa foto: www.news20.ro

În această perioadă a anului, suntem realmente copleșiți de abundența de reclame la produse de tot felul. Suntem asaltați cu oferte de Black Friday, sărbătorile de iarnă, la care am putea adăuga și programul național de înlocuire a echipamentelor electrice şi electronice uzate cu unele mai performante din punct de vedere energetic (”Rabla pentru Electrocasnice”, program care și-a epuizat bugetul alocat primei etape din acest sezon, de 14 milioane de lei, în doar 5 minute). Toate acestea par a fi ocazii de neratat pentru românii care vor să se înnoiască cu diverse bunuri pentru ei înșiși sau să ofere cadouri pentru cei apropiați. În plus, să nu uităm de tradițiile care cer să avem masa îmbelșugată de sărbători, deci, multă mâncare.

Numai că toate acestea vin la pachet cu un cost pe care îl ignorăm, pentru că nu îl asociem produselor cumpărate și nici nu îl plătim acum, ci în viitor. Este vorba despre costul real al produselor, care include, pe lângă prețul pe care îl plătim la achiziționarea produsului, și costul pe care-l vom plăti pentru a ne debarasa de aceste produse când nu vom mai avea nevoie de ele și vor deveni deșeuri.

Ceea ce majoritatea consumatorilor nu știu este că acest cost îl plătim tot noi, astfel:

  • Prin taxele de salubritate (facturate gospodăriilor individuale, asociațiilor de locatari/proprietari sau primăriei, în cazul în care aceasta plătește pentru deșeurile generate de cetățeni, din bugetul local);
  • Prin plata unor penalități din bugetului local (adică din banii noștri, ai comunității), pentru neatingerea țintelor de reducere a cantității deșeurilor depozitate anual la gropile de gunoi (iar în localitățile în care colectarea separată a deșeurilor este deficitară, aceste penalități ajung chiar și la 1_milion_de_lei_pe_an).

Nu mai vorbim de costul poluării asupra sănătății noastre, mai ales dacă aceste deșeuri le depozităm necorespunzător (spre exemplu, bateriile și acumulatorii conțin metale grele și substanțe toxice, iar aruncarea acestora în deșeurile menajere duce la contaminarea solului și a apei).

Urmărind comportamentul de consum al românilor, observăm o tendință de creștere, ceea ce se reflectă direct proporțional în evoluția cantităților de deșeuri generate.

De Black-friday-2021, cel mai mare magazin online din România a avut vânzări record (de 609 milioane de lei, cu un număr total de 2,2 milioane de produse vândute, în creștere față de anul trecut), iar cel mai mare magazin de fashion a vândut cu 66% mai multe produse comandate de clienți față de anul trecut.

Produsele electronice, articolele pentru casă, fashion și îngrijire personală sunt în topul preferințelor românilor în perioadele promoționale din timpul anului, dar și de sărbători.

Românii sunt, totodată, fani ai promoțiilor la produsele alimentare, iar magazinele folosesc mult aceste promoții și în perioada marilor sărbători din an. Însă excesul de alimente cumpărate sau preparate în gospodăriile românilor generează o cantitate semnificativă de deseuri_alimentare – 70 kg/persoană/an.

Dacă urmărim ceea ce se întâmplă cu toate aceste produse, alimentare sau nealimentare (inclusiv ambalajele lor) atunci când devin deșeuri, vom constata că în proporție covârșitoare (peste 70%) ele ajung la_gropile_de_gunoi. Asta în condițiile în care, potrivit Art. 8 alin. (5) din OG 2/2021 privind depozitarea deșeurilor: ”până în anul 2035, cantitatea totală, exprimată în tone, a deşeurilor municipale eliminate anual prin depozitare să fie redusă la 10% sau mai puţin din totalul deşeurilor municipale generate”. Reducerea cantităților de deșeuri ce ajung la groapă se face treptat; OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu stabilește obiective anuale de reducere a acestor cantități, iar pentru nerealizarea acestor ținte, unitățile administrativ-teritoriale plătesc penalități (50 lei/tonă).

Pe lângă un comportament de consum mai responsabil, am putea acorda o mai mare atenție colectării separate a deșeurilor pe cele 4 fracții reciclabile obligatorii prin lege (OUG 92/2021 privind regimul deșeurilor și Legea serviciului de salubritate a localităților nr. 101/2006). Colectarea separată corectă a deșeurilor este condiția esențială ca aceste deșeuri să fie reciclate sau valorificate într-un procent cât mai mare, în loc să ajungă la gropile de gunoi.

Conform statisticilor privind deșeurile aferente categoriilor de produse menționate mai sus, situația României nu este una bună:

  • Deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE): România reciclează doar_25%; ținta de colectare a acestor deșeuri (în vederea reciclării lor) este de 65% începând cu anul 2021.
  • Mai_putin_de_o_treime din deșeurile de plastic se reciclează (32,5%), majoritatea acestor deșeuri ajungând la valorificare cu recuperare de energie (incinerare) și la gropile de gunoi.
  • În România nu există nicio reglementare legală pentru deșeurile textile. Potrivit calendarului_de_implementare a directivelor europene, până în anul 2025, statele membre UE vor trebui să colecteze separat deșeurile textile, pentru a putea trimite la reciclare/valorificare o parte din deșeurile care în prezent sunt aruncate la gropile de gunoi. Situația deșeurilor textile nu este deloc bună nici la nivel european: consumul de articole de îmbrăcăminte (care generează mare parte din deșeurile textile) a crescut cu 40% în Europa începând cu anul 1996, iar 87%_din_aceste_deseuri ajung la gropile de gunoi sau, în cel mai ”fericit” caz, sunt incinerate.
  • În privința deșeurilor provenite din articolele pentru casă (decorațiuni, mobilier etc.), situația lor atunci când devin deșeuri depinde de tipul materialelor din care sunt fabricate produsele respective. Dacă aceste materiale fac parte din categoriile de deșeuri care se pot recicla (prima condiție fiind colectarea separată corectă), atunci există șanse ca ele să nu ajungă la groapă. Apoi mai contează și posibilitatea separării materialelor, în cazul în care produsele sunt fabricate din materiale compozite (materiale compuse, la rândul lor, din mai multe materiale diferite – polimeri, sticlă, fibre de carbon etc., scopul fiind creșterea durabilității și rezistenței produsului finit).

Cum putem contribui fiecare dintre noi la ameliorarea acestei perspective nesănătoase și costisitoare legate de soarta deșeurilor generate din produsele pe care le cumpărăm azi? Simplu: limitându-ne cumpărăturile la articolele necesare, eliminând cumpărăturile compulsive, folosind un produs până la deteriorarea lui (și nu înlocuirea lui doar după criterii estetice sau alte criterii ce nu au legătură cu funcționarea produsului), donând produsele pe care nu le mai folosim dar sunt încă funcționale și, în ultimă instanță, punând corect deșeurile generate în containerele de colectare separată. Adică aplicând ierarhia deșeurilor, care încurajează acele opțiuni care produc cel mai bun rezultat global în privința mediului și a sănătății populației (Art. 4 din OUG 92/2021).

Colectarea separată la domiciliu – rezistența la schimbare și posibile soluții

Sursa foto: ReLondon

Sursa foto: ReLondon

Cu toții ne-am obișnuit să găsim diverse motive pentru amânarea adoptării unor noi obiceiuri, chiar dacă ele sunt impuse de acte normative. Preferăm, în schimb, să găsim argumente pentru a justifica dificultatea aplicării sau să identificăm pe altcineva care ar trebui să facă primul pas. Rezistența la schimbare este o caracteristică a omului, explicată de psihologi prin lipsa unei motivații reale sau teama de a ieși din zona de confort.

Ce legătură are rezistența la schimbare cu colectarea separată a deșeurilor? Simplu: legislația ne impune să nu mai aruncăm toate deșeurile într-un singur coș (o singură fracție = deșeul menajer), ci pe 2, 4 sau chiar 5 fracții, colectarea separată fiind condiția de bază pentru a ne atinge țintele de reciclare asumate ca țară  la aderarea la UE. Or, iată că au trecut destul de mulți ani de la obligativitatea colectării separate a deșeurilor în companii (Legea 211/2011), în instituțiile de stat (Legea 132/2010) și la nivelul gospodăriilor populației (Legea 101/2006,  OUG 74/2018 și, mai nou, Legea 181/2020), iar țara noastră se află la un nivel extrem de redus al ratei reciclării (11,5% în 2019, potrivit Eurostat), românii aruncând majoritatea deșeurilor la gropile de gunoi (peste 70%). Prin asta, demonstrăm că opunem o mare rezistență la schimbare (alte țări reușind să se adapteze mult mai rapid la regulile colectării separate).

Ce putem face?

Putem să învățăm de la cei care au obținând rezultate rapide, prin măsuri adecvate (infrastructură și conștientizare) și, desigur, perseverență. Exemplul autorităților engleze aplicat unor blocuri de apartamente din cartierele Londrei poate fi o excelentă sursă de inspirație pentru cei care doresc cu adevărat implementarea colectării separate într-o comunitate – autorități locale, colectori/salubriști și cetățeni.

Resource London a realizat un material cu 12_studii_de_caz, pornind de la implementarea unui program de colectare separată la bloc, în care factori precum semnalistica cu impact emoțional, afișele pentru feedback-ul cetățenilor și pachetul pentru cetățeni (ghid reciclare, agendă, creion și un dispenser cu pungi reciclabile) au jucat un rol important, contribuind la creșterea ratei de colectare a deșeurilor reciclabile și la scăderea ratei de contaminare a acestora.

Principalele caracteristici ale programului sunt:

  • zone dedicate colectării separate a deșeurilor și containere curate și bine întreținute
  • o capacitate adecvată a containerelor dedicate reciclării (pornind de la o estimare de min. 60 l/gospodărie/săptămână), prevenind revărsarea deșeurilor în afara containerelor
  • un sistem de deschidere corespunzătoare a containerelor, suficient de mare ca să permită introducerea sacilor de deșeuri reciclabile, și sisteme de închidere adecvate
  • colectarea separată pe 6 fracții (hârtie, carton, sticlă, doze de aluminiu, sticle de plastic și materiale plastice rigide mixte)
  • semnalizare clară și vizibilă, cu etichete pe pubele și marcaje pe jos
  • amplasarea containerelor de reciclare într-o locație convenabilă pentru rezidenți
  • un pliant (ghid) anual de reciclare pentru rezidenți
  • afișe cu mesaje de reciclare amplasate într-un locație centrală (acolo unde este posibil)
  • informarea rezidenților despre ce ar trebui să facă cu deșeurile voluminoase.

Programul, derulat pe perioada a 2 ani, a implicat peste 1600 gospodării (apartamente) ale căror deșeuri au fost analizate, principalul rezultat fiind o creștere cu 26% a ratei reciclării și o scădere cu 24% a ratei de contaminare a deșeurilor reciclabile în numai 9 luni de la implementare.

Studiul (care poate fi descărcat de pe pagina Resource_London) oferă informații utile referitoare la feedback-ul cetățenilor (provocări, motivație) și privind modificarea ratelor de colectare și reciclare a deșeurilor, precum și a ratei de contaminare înainte și după aplicarea programului, având în vedere specificul fiecărui bloc arondat în program (categorii de vârstă, tip rezidenți – proprietari/chiriași, localizare și vechime imobil etc.).

Colectarea separată – cum poate fi implementată cu succes?

Localitatea cu cea mare rată de colectare separată din România este comuna Sălacea (3000 locuitori) din jud. Bihor. Dacă în anul 2017, ratele de colectare și reciclare a deșeurilor erau sub 1%, în prezent rata de colectare separată este de 75%. O performanță posibilă prin implementarea, începând cu anul 2018, a strategiei “Zero Waste pentru Comunități” după un model italian, care presupune colectarea separată din ușă în ușă, pe 5 tipuri de deșeuri.

Dealtfel, Sălacea este singura comunitate din România care și-a îndeplinit țintele de reducere a cantității de deșeuri depozitate la gropile de gunoi prevăzute în toate planurile de după aderarea la UE, ținte care dacă nu vor fi atinse până la sfârșitul anului de toate localitățile din țară, ne vor aduce infringement în acest domeniu, dar și amenzi de 200.000 euro pe zi (Zero_Waste_România).

O altă comună din jud. Bihor – Cociuba Mare (1250 familii) a introdus în 2019 colectarea_separată pe 5 fracții, cu rezultate remarcabile: în numai 1 an, cantitatea de deșeuri menajere a scăzut de 3 ori, comuna își atinge țintele de reciclare și nu plătește penalități.

Am dat 2 exemple de bună practică în colectarea separată din localități mai mici ale României, dar ar fi util să ne inspirăm și din modele din orașe europene.

Conform unui studiu despre sistemele de colectare_separată_din_capitalele_UE, capitala slovenă Ljubljana, cu peste 280.000 locuitori, a fost de 10 ori printre primii 3 top performeri la colectare separată, ceea ce s-a reflectat în nivelul foarte bun al ratei reciclării (cca. 50%). ”Ingredientul” cheie al acestei performanțe a fost introducerea colectării separate din ușă în ușă, în special a deșeurilor biodegradabile (de la bucătărie și din grădină), care au avut cea mai mare contribuție la creșterea imediată a ratelor de reciclare.

Ljubliana a fost declarată Capitala_Verde_a_Europei_în_2016.

***

Cum am putea sintetiza succesul unei bune colectări separate a deșeurilor?

Cel puțin prin câteva soluții care pot fi ușor aplicate de autoritățile locale și de cetățeni, prin bunăvoință și deschiderea spre o colaborare eficientă între primărie, operatorul de salubritate și poliția locală.

Ca primărie: stabilește cadrul și condițiile colectării separate locale (infrastructura), aplică legea și arată cetățenilor cum trebuie să facă (prin ghiduri, pliante și multe întâlniri de informare a cetățenilor).

Ca cetățean:

  • Caută exemple de bune practici din care să te inspiri
  • Începe și colectează separat deșeurile, chiar dacă în orașul sau sectorul tău salubristul colectează aceste deșeuri ”la grămadă” (când vom deveni o masa critică de cetățeni care le colectează separat, salubristul va putea prelua fracțiile în zile diferite – ex. luni hârtia, marți plasticul etc.)
  • Nu aștepta până înveți foarte bine cum să colectezi separat deșeurile: un milion de cetățeni care colectează separat imperfect au un impact pozitiv mult mai mare decât 100 cetățeni care fac asta la perfecțiune!

(va urma)

Colectarea separată a deșeurilor – de ce e importantă?

Primele semnale că deșeurile constituie o problemă pentru omenire au apărut în anii 1970. Metodele de tratare prin depozitare sau incinerare s-au dovedit nesatisfăcătoare, astfel că reciclarea materialelor care pot fi recuperate din deșeuri a devenit un subiect tot mai prezent pe agendele organismelor internaționale. Primele directive ale Comisiei Europene în problema deșeurilor datează din anul 1975, iar la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial.

Însă pentru a asigura un proces de reciclare eficient, este necesară o gestionare corespunzătoare a deșeurilor municipale, în primul rând prin colectarea separată la sursă, proces care scurtează timpul de sortare și tratare a deșeurilor și economisește bani publici.

În România, responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor municipale revine administrațiilor publice locale. Acestea, prin mijloace proprii sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un operator autorizat,  trebuie să asigure colectarea (inclusiv colectarea separată), transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea finală a acestor deșeuri.

De ce e important să facem colectare separată?

În primul rând, e important ca activitatea de colectare a deșeurilor să se facă pe bază de contract de salubrizare încheiat cu cetățenii și cu persoanele juridice. Chiar și în anul 2020, în România există localități în care salubrizarea nu este asigurată sau localități unde doar o parte din beneficiarii de salubrizare au contract. În lipsa unui contract, pentru cetățeni nu va exista nici motivația, nici coerciția de a colecta separat deșeurile, acestea urmând să ajungă, aproape întotdeauna, la groapa de gunoi, în apele râurilor sau abandonate pe câmp. Cu alte cuvinte, din start este exclusă premisa colectării separate pentru cei care nu au contract de salubritate.

Gradul mediu de salubrizare în România este  de 88,12% (INSSE și ANPM), în creștere în perioada 2013-2017, cu valori mai bune în mediul urban (96%) față de mediul rural (79%).

Un al 2-lea aspect este cel al calității deșeurilor colectate separat. Cum spuneam și în articolul anterior pe această temă, calitatea necorespunzătoare a deșeurilor colectate separat din România îi determină pe reciclatori să importe deșeuri reciclabile, în timp ce cea mai mare parte a deșeurilor reciclabile generate de români zac în gropile de gunoi, poluând mediul.

Și, în al 3-lea rând, să nu uităm că deșeurile constituie o importantă resursă financiară pentru bugetele primăriilor. Deșeurile colectate separat și sortate sunt apoi valorificate prin reciclare și compostare, sumele obținute din valorificare putând ajunge până la 1500 de lei pe tonă. Aceste sume intră în bugetul autorităților locale sub formă de venituri, contribuind, alături de taxele de salubritate încasate de la cetățeni și companii, la susținerea sistemului de colectare separată. Dacă aceste deșeuri nu se reciclează ci sunt trimise la groapa de gunoi, în loc să genereze venituri, generează cheltuieli (80 lei/tonă taxă de depozitare).

Exemplu de bună practică:

În orașul Târgu_Lăpuș, cu cca. 12.000 locuitori, rata colectării separate la sursă a avut o evoluție foarte bună încă de la implementare: 10% în 2010, 58,54% în 2013, iar în prezent peste 60%. Deșeurile sunt colectate pe 6 fracții: hârtie/carton, sticlă, metal, plastic, biodegradabile și „alte deșeuri” (solide, voluminoase sau haine).

Colectarea separată a adus beneficii financiare importante administrației locale:   „În loc să plătim 4.500 de lei pe zi, pentru transport și depozitare, acum plătim numai un transport pe lună”, declara primarul Mitru Leșe într-un articol din 2018.

Comparând ratele de colectare separată și reciclare ale orașelor Târgu Lăpuș (60%) și București (8%), ne putem imagina ce sume importante pierde Bucureștiul trimițând la gropile de gunoi, deja neîncăpătoare, resurse valoroase.

Dacă unele primării au conștientizat că, introducând din timp colectarea separată a deșeurilor în localitățile lor vor putea să-și atingă mai ușor țintele de reciclare (Târgu Lăpuș din 2010, Sf. Gheorghe din 2009, Zalău din 2008), majoritatea primăriilor au amânat acest lucru până la ultimul termen stabilit de reglementările legale. Potrivit OUG 74/2018, din 1 iulie 2019, în România este obligatorie colectarea separată a deșeurilor pe 4 fracții: plastic/metal, hârtie/carton, sticlă, deșeuri reziduale/amestecate/menajere, iar din 1 ianuarie 2021 va fi obligatorie colectarea separată a biodeșeurilor (conform Legii 181/2020).

(va urma)

Colectarea separată a deșeurilor – un instrument insuficient folosit

În România se vorbește tot mai des despre colectarea separată a deșeurilor și de reciclare, atât în presa de specialitate și site-urile de profil, cât și în diverse grupuri și asociații de profesioniști sau, pur și simplu, la nivelul cetățenilor, reacția unanimă fiind de nemulțumire că țara noastră se află (din nou) pe unul din ultimele locuri din Europa la rata de reciclare a deșeurilor municipale, rată determinată, în primul rând, de colectarea separată necorespunzătoare a deșeurilor.

În ciuda acestor preocupări, România pare nu numai că nu progresează la acest capitol, ci dimpotrivă: potrivit Eurostat, rata de reciclare a deșeurilor municipale a scăzut la 11,1% (în 2018) față de 14% (în 2017).

Și, totuși, de ce nu reușim să ne îmbunătățim performanța la colectarea separată și reciclarea deșeurilor?

Atunci când ne referim la colectarea separată, cei mai mulți dintre noi ne gândim automat la obligația autorităților locale de a ne asigura infrastructura necesară, acesta fiind una din principalele obiecțiuni pentru care nu colectăm separat deșeurile (”noi am vrea, dar nu avem unde”). Sau, dacă infrastructura există, atunci compania de salubritate le amestecă la ridicare (”degeaba le colectez eu separat, că ei le amestecă”). Și, nu în ultimul rând sunt invocați vecinii, care par a fi principalii vinovați pentru colectarea necorespunzătoare din bloc sau cartier (”ce folos că eu colectez corect deșeurile mele, dacă vecinii nu fac la fel?”).

Dacă toată lumea vrea să colecteze separat deșeurile și să contribuie la îmbunătățirea indicatorilor României (rata colectării separate, rata reciclării deșeurilor), iar acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că facem ceva greșit pe parcursul acestui proces. Pentru a afla unde greșim, ar fi util să înțelegem tot procesul, încă de la primii pași, adică de la colectarea separată la sursă (acasă sau la serviciu).

Ce este colectarea separată la sursă a deșeurilor și de ce este ea importantă?

Potrivit Legii privind regimul deșeurilor nr. 211/2011, prin colectare (deșeuri) se înțelege:

”Colectare – strângerea deșeurilor, inclusiv sortarea și stocarea preliminară a deșeurilor în vederea transportării la o instalație de tratare;

Colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu scopul de a facilita valorificarea sau tratarea specifică a acestora.”

Colectarea separată la sursă a diferitelor tipuri de deșeuri este primul pas spre un proces de reciclare de calitate. O colectare separată efectuată corect previne contaminarea mediului înconjurător cu substanțe periculoase și asigură un grad mai ridicat de utilizare a materialelor din care sunt compuse deșeurile, prin reciclare. În plus, eficientizează activitatea stațiilor de sortare la care ajung deșeurilor noastre și generează un randament mai bun în procesul de reciclare (prin calitatea mai bună a ”materiilor prime” care ajung la reciclatori, adică a deșeurilor noastre colectate separat în mod corect). Și, un aspect deloc de ignorat: în condițiile unor deșeuri colectate separat incorect, reciclatorii din România sunt nevoiți să apeleze la importul_de_deșeuri_reciclabile pentru a-și asigura cantitatea necesară funcționării capacităților de producție (reciclare).

”Colectare selectivă” sau  ”Colectare separată”?

Un amănunt aparent nesemnificativ este expresia pe care o folosim cu toții privind colectarea deșeurilor. Cu toții am auzit ambele variante, dar care este cea corectă? Potrivit DEXonline.ro:

”SELECTÍV, -Ă, selectivi, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice) Care are proprietatea de a efectua o alegere între mai multe elemente de același fel. 2. Care se efectuează prin selecție, care se bazează pe selecție. – Din fr. sélectif.

SEPARÁT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții; deosebit; care a fost despărțit sau izolat dintr-un complex.”

În reglementările legale mai vechi și chiar în unele materiale din literatura de specialitate din anii anteriori găsim exprimarea ”colectare selectivă”, preluată și folosită în prezent de marea majoritate a cetățenilor. Însă termenul care corespunde cel mai bine acțiunii de separare pe tipuri de deșeuri, astfel încât acestea să poată fi direcționate pe fluxuri diferite de transport, tratare, reciclare/valorificare, este cel de ”colectare separată”. Dealtfel, și în actele normative mai recente de la nivel european și din România regăsim această exprimare.

Colectarea separată în țările membre UE

La nivel european, țara cu cea mai bună rată de reciclare a deșeurilor municipale este Germania (cu 67%, conform Eurostat 2018), dar și alte state au performanțe foarte bune (Slovenia, Austria, Olanda), cu rate de reciclare peste 55%. Succesul acestor țări se bazează în primul rând pe funcționarea sistemului de colectare separată la sursă a deșeurilor. Dacă până în prezent acest sistem viza o gamă relativ restrânsă de deșeuri (hârtie, plastic, sticlă, metal și uleiuri uzate), printr-o serie de noi reglementări legale ce vor fi introduse în perioada imediat următoare la nivel european, și alte noi categorii de deșeuri vor intra sub incidența obligativității de a fi colectate separat (textilele, materialele periculoase și deșeurile organice).

Aceste modificări survin ca urmare a faptului că în anul 2018 statele membre și instituțiile UE au convenit asupra unui set cuprinzător de legi care vizează prevenirea generării deșeurilor în gospodării și stimularea reciclării. Noile legi sunt în consonanță cu patru directive ale UE, respectiv:

Directiva_cadru_2008_98_EC_privind_deșeurile

Directiva_1999_31_EC_privind_depozitarea_deșeurilor

Directiva_UE_2018_852_modif._Dir._amb._și_deșeurile_de_ambalaje_94_62_EC

Directiva_UE_2019_904_privind_utilizarea_plasticului_de_unică_folosință.

Statele membre UE au avut termen până în luna iulie 2020 să transpună aceste noi reglementări în legislația națională.

(va urma)

Foto: Pixabay