Raul Pop, co-fondator Coaliția pentru Economia Circulară (CERC): Urgențe și oportunități privind economia circulară

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca

Raul Pop, Manager Programe Ecoteca și membru co-fondator Coaliția pentru Economia Circulară, a atras atenția  în cadrul Forumului de Mediu, editia a VI-a, (organizat de Grupul editorial Universul Juridic, în parteneriat cu Universitatea Ecologica din Bucuresti, Organizația ECOTIC și Asociatia Romana de Mediu – 1998) asupra unor categorii de deșeuri care nu se regăsesc atât de des pe agenda publică dar au un impact semnificativ comparativ cu alte categorii de deșeuri:

Deșeurile industriale prin comparație cu deșeurile municipale sunt de 33 de ori mai multe; din total deșeuri 3% sunt deșeuri municipale, 97% sunt deșeuri industriale. Dar vorbim foarte mult despre deșeuri municipale fiindcă se văd și le înțelege publicul și dacă le înțelege publicul, pare să fie singurul obiectiv de discutat dintr-o perspectivă guvernamentală, politică (..) și mai sunt și alte categorii de deșeuri aflate în aceeași situație: deșeurile de construcții, biodeșeurile, deșeurile pe fluxuri speciale cum sunt cele din agricultură, deșeurile voluminoase, risipa alimentară s.a.m.d.”

 

OIREP-uri vs. UAT-uri

Pe lângă managementul defectuos al deșeurilor municipale, fapt cunoscut și dezbătut de ani de zile, Raul Pop a amintit și despre blocajul de prețuri între reglementarea relațiilor comerciale între OIREP-uri și primării. „Există o obișnuință de a te aștepta ca autoritatea centrală să vină să reglementeze ceva, probabil se va întâmpla la un moment dat ca să deblocheze piața, dar pot să vă spun anticipativ că va fi o reglementare proastă și nici nu are cum să fie altfel fiindcă ea trebuie să surprindă în reglementare o varietate și o complexitate de realități din teren într-o continuă mișcare: Una e să facă o reglementare care să se potrivească astăzi pentru decontările între UAT Sector 2 București și 3 OIREP-uri și alta e să facă aceeași reglementare care să fie valabilă și peste 2 luni între UAT-ul Costinești și alte 3 OIREP-uri.”

 

Sistemul garanție – returnare (SGR)

Raul Pop: „Am convingerea că sistemul garanție returnare va funcționa, este un sistem de monopol reglementat, este un sistem care limitează drastic opțiunile reale ale consumatorului și din fericire, îi nimerește preferințele (…) la Brașov un sistem pilot a arătat că în câteva luni a colectat aproape un milion de bucăți de ambalaje … într-un singur oraș cu doar 3 puncte amplasate în diferite zone ale orașului”.

 

Investitițiile din Planul Național de Redresare și Reziliență – PNRR

Pe lângă implementarea SGR, Raul Pop a amintit despre finanțările în valoare de 1.3 miliarde EUR care vor fi acordate prin intermediul PNNR și care pot avea o contribuție semnificativă la îmbunătățirea managementului deșeurilor la nivel național.

Amintim doar 2 măsuri foarte importante pentru gestionarea deșeurilor municipale:

  • 565 puncte de colectare cu aport voluntar care vor colecta deșeurile municipale care nu sunt ridicate frecvent de la ușa cetățeanului, deșeuri ocazionale pentru care nu există momentan multe soluții de reciclare și valorificare: deșeuri voluminoase, resturi de mobilier, deșeuri din materiale de construcții și demolări, deșeuri de echipamente electrice și electronice mari, produse chimice (consumabile auto, resturi de detergenți etc), deșeuri biodegradabile etc
  • 15 centre integrate de colectare care vor fi amenajate în marile aglomerări urbane care vor avea și o componentă de reparare.

Este posibil ca linia de finanțare pentru aceste puncte de colectare să fie lansată în lunile iunie –iulie ale acestui an. Eligibile sunt toate Unitățile Administrativ – Teritoriale (UAT-uri), acestea nu sunt condiționate de dimensiune sau de aderența la ADI-uri (Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară).

Strategia României privind economia circulară ar trebui finalizată până în septembrie 2022

România are un draft de strategie de economie circulară, departe de a fi de ce avem nevoie din punct de vedere al aplicabilității ei. Este în curs de revizuire și are un termen extrem de strâns. Ea ar trebui adoptată prin hotărâre de Guvern până în septembrie 2022. S-a contractat deja internațional consorțiul de consultanți care va realiza strategia, urmează să fie organizate consultările cu cei mai relevanți actori. Raul Pop a salutat faptul că responsabil pentru dezvoltarea strategiei va fi Ministerul Economiei (după ce inițial strategia a fost pasată între Ministerul Mediului și Departamentul de Dezvoltare Durabilă din cadrul Secretariatului General al Guvernului), care este mult mai bine echipat din punct de vedere al competențelor pentru a facilita ca mecanismele propuse să devină funcționale respectând atât principiile economice cât și componentele de mediu.

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

Termenul de 1 octombrie 2022 pentru demararea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) pare tot mai nerealist – De ce? Au explicat reprezentații RetuRO în cadrul Forumului de Mediu

Gheorghe Loloiu, RLG România – Care sunt riscurile implementării Sistemului Garanție-Returnare (SGR) și cum pot fi evitate

Raport Confederația Patronală Concordia – „Economia circulară în bussinessul românesc. Mic ghid de bune practici pentru o creștere durabilă

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Pactul Verde și Noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard și cum poate Europa să-și consolideze independența față de resurse

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Bună practică – Sistemul Garanție-Returnare (SGR) în Lituania – cum funcționează la 6 ani de la implementare

Și Bulgaria va introduce Sistemul Garanție-Returnare (SGR) – În ce stadiu se află acum

Oportunitate de finanțare pentru ONG-urile de mediu – proiectul de Ordin de Ministru se află în dezbatere publică

Sursa foto: pixabay

Ministerul Mediului a publicat ieri un proiect de ordin de ministru pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului vizând educația și conștientizarea publicului privind protecția mediului.

Scopul Programului îl reprezintă finanţarea nerambursabilă din Fondul pentru mediu a proiectelor de conștientizare și se adresează organizațiilor neguvernamentale.

Criterii de eligibilitate a solicitanţilor

Este considerat eligibil solicitantul, precum și partenerii acestuia, care îndeplinesc următoarele condiţii la momentul depunerii dosarului de finanţare:

a) este persoană juridică română;

b) acţionează în nume propriu;

c) nu se află în procedură de dizolvare/lichidare/radiere/insolvenţă/faliment;

d) nu este înregistrat cu fapte sancţionate de legislaţia fiscală, potrivit certificatului de cazier fiscal;

e) nu este înregistrat cu obligaţii de plată a taxelor, impozitelor, amenzilor şi contribuţiilor către bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului pentru mediu, conform prevederilor legale în vigoare;

f) nu este condamnat pentru infracțiuni împotriva mediului, prin hotărâre judecătorească definitivă;

g) nu a beneficiat de finanţare nerambursabilă din altă sursă pentru acelaşi proiect

h) realizează proiectul în parteneriat cu una dintre entitățile: unități administrativ – teritoriale, inclusiv subdiviziuni administrativ – teritoriale ale acestora și/sau unități și instituții de învățământ de stat care participă la derularea proiectului

Sunt eligibile proiectele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) au ca scop educația și/sau conștientizarea publicului privind protecția mediului;

b) minimum 70% din grupul țintă al proiectului vizează tineri cu vârsta între 6 – 18 ani;

c) vizează probleme de mediu din următoarele domenii:

  1. poluarea aerului;
  2. poluarea apelor;
  3. defrișarea pădurilor;
  4. poluarea cauzată de deșeuri (plastic, metal, substanțe chimice, deșeuri de echipamente electrice și electronice, etc.) și modalități de prevenire a efectelor asupra mediului;
  5. circuitul de gestionare a deșeurilor/reutilizarea/ reciclarea/colectarea selectivă a deșeurilor; compostarea deșeurilor biodegradabile; eliminarea deșeurilor;
  6. exploatarea necontrolată a resurselor pământului și epuizarea resurselor naturale;
  7. beneficiile utilizării de resurse naturale regenerabile / importanța energiei verzi;
  8. protecția ariilor naturale / parcurilor naturale;
  9. agricultura intensivă și repercusiunile acesteia asupra mediului;
  10. industrializarea excesivă și repercusiunile acesteia asupra mediului;
  11. protecția florei și faunei;
  12. schimbări climatice/dezastre naturale/eroziunea solului/inundații/secetă/încălzire globală;
  13. efectele gazelor cu efect de seră asupra mediului;
  14. drepturile și obligațiile de mediu care revin cetățenilor și insituțiilor publice locale.

Durata de implementare a proiectului este de maximum 18 luni de la data încheierii contractului de finanțare.

Observațiile persoanelor fizice şi juridice pot fi transmise în termen de 10 zile de la data postării pe site, iar persoana de contact din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (Administrația Fondului pentru Mediu) pentru primirea opiniilor, comentariilor și observațiilor este  Adrian Ștefănescu, adresă de e-mail: adrian.stefanescu@afm.ro

Puteți consulta proiectul de Ordin de Ministru și ghidul de finanțare aici.

 

 

Termenul de 1 octombrie 2022 pentru demararea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) pare tot mai nerealist – De ce? Au explicat reprezentații RetuRO în cadrul Forumului de Mediu

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RetuRO)

Prezenți în cadrul Forumului de Mediu, editia a VI-a, (organizat de Grupul editorial Universul Juridic, în parteneriat cu Universitatea Ecologica din Bucuresti, Organizația ECOTIC și Asociatia Romana de Mediu – 1998), reprezentanții RetuRO SA au anunțat că nu s-a finalizat procedura de desemnare oficială a administratorului SGR. În momentul de față compania pe acțiuni se află în etapa de integrare a Statului în acționariatul RetuRO, urmând ca ulterior să fie adoptată Hotărârea de Guvern care atestă licențierea oficială a administratorului.

Amintim că Societatea RetuRO Sistem Garanție Returnare S.A. s-a constituit conform cadrului legal ca administrator al sistemului și a depus dosarul de acreditare în termenul stabilit (4 martie a.c.).

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RetuRO)

Sursa foto: captura Ecoteca

Av. Dr. Maria Maxim – Președintele Asociației Retailerilor pentru Mediu a amintit că până la desemnarea oficială a administratorului SGR mai sunt necesari niște pași  care nu au fost prevăzuți în HG nr. 1074/2021 privind stabilirea sistemului de garanție – returnare pentru ambalaje.

Majoritatea membrilor din Asociația Retailerilor au început analiza proiectelor de investiții iar o parte dintre ei au achiziționat şi pus deja în funcțiune aparate de tip RVM (Reverse Vending Machine).

Implementarea acestor aparate nu este atât de simplă cum pare deoarece, pe lângă procedura de achiziție, presupune și obținerea avizelor și autorizațiilor necesare (de exemplu avize ISU, branşare suplimentară etc.)

Aspecte importante semnalate de dna Maxim:

  • Necesitatea amplasării aparatelor în afara spațiului de vânzare ceea ce determină o investiție suplimentară,
  • Spargerea ambalajelor de sticlă în momentul colectării, de nedorit dar deocamdată necesară pentru a evita fraudarea sistemului și eficientizarea costurilor de colectare si transport,
  • Acoperirea costurile operaționale ale comercianților,
  • Tarife de administrare care vor face obiectul unor ordine emise de minister,
  • Din perspectiva comercianților dar și a producătorilor, pentru simbolurile SGR aplicate pe etichetă trebuie să existe o perioadă suficientă de tranziție (stoc de tranziție) – pentru a evita sincopele în lanțul de aprovizionare sau risipa de produse în stare bună care nu mai pot fi comercializate fiindca nu sunt purtătoare ale marcajelor corespunzătoare care le încadrează în sistemul SGR (identificatorul SGR și un cod de bare național).

Din HG 1074/2021 reiese că din momentul în care SGR este demarat produsele care nu sunt marcate cu aceste simboluri nu vor mai putea fi comercializate.

Dacă această perioadă de tranziție nu va fi stabilită, o eventuală distrugere a unor produse aflate în stare bună dar care nu mai pot fi comercializate din cauza etichetării ar provoca pagube uriașe pentru comercianți și producători.

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RetuRO)

Sursa foto: captură Ecoteca

Julia Leferman, Director General al Asociației Berarii României pentru Mediu, a declarat în cadrul Forumului de Mediu:

„Sistemul Garanție Returnare nu are un cadru legislativ complet până în acest moment iar obiectivul nostru este ca acesta să fie finalizat și în vigoare o dată cu acordarea licenței oficiale pentru administratorul SGR – RetuRO; sunt necesare modificări suplimentare în legislația primară și cea fiscală:

  • Adoptarea unui pachet legislativ care să permită ca SGR să fie integrat în sistemul de colectare a deșeurilor împreună cu sistemul actual de colectare care functionează după principiul EPR – răspunderii extinse a producătorilor – prin intermediul OIREP-urilor
  • Este necesar să fie elaborată și adoptată o metodologie nouă de raportare – SGR vine cu un sistem de raportare diferit la nivel de unități de ambalaje (nu se va raporta în tone de material așa cum se procedează în prezent pentru restul tipurilor de deșeuri).
  • În continuare sunt necesare clarificări fiscale, mai ales cum va fi tratată din punct de vedere fiscal valoarea garanției (în mod normal garanția nu ar trebui să fie purtătoare de TVA, model adoptat și în celelalte state care au implementat SGR).

Există prevederi legislative pentru ambalajele reutilizabile pentru care există o garanție și se află în circuitul economic, dar pentru a include și ambalajele în regim SGR care sunt de unică folosință a fost solicitată Ministerului Mediului și Ministerului Finanțelor o prevedere clară că această garanție nu va include TVA.

Dna Leferman a mai amintit că timp de 3 ani au fost făcute numeroase analize și studii de fezabilitate de către industrie pentru a găsi cele mai bune soluții de implementare a sistemului, ținând cont mai ales, de unele aspecte specifice doar României, care nu se regăsesc în alte SGR-uri implementate în străinătate (spre exemplu particularități privind anumite zone geografice, privind modul de distribuție al populației în mediile urban și rural).

Sursa foto: captură Ecoteca

Alice Nichita – Președinte al Asociației Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate: 

„Campania de comunicare a acestui sistem este esențială. (…) Studiile pe care le-am făcut în rândurile consumatorilor arată că oamenii așteaptă cu nerăbdare acest sistem, să poată să aibă posibilitatea să returneze ambalajele și să se implice în acest sistem.”

Ce trebuie să știe consumatorii

Pentru a fi returnate, ambalajele vor trebui să fie:

  • curate,
  • să nu fie turtite și
  • să aibă eticheta intactă si simbolurile SGR vizibile pentru a face diferența între ambalajele incluse în SGR și cele introduse pe piață înainte de demararea sistemului (pentru a putea fi detectate de aparatele de colectare sau de casa de marcat acolo unde se va returna ambalajul). Vor beneficia de rambursarea garanției  doar ambalajele comercializate în România după data lansării oficiale a SGR.

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RetuRO)

De ce termenul de 1 octombrie 2022 pentru demararea SGR nu poate fi realist

Alice Nichita a amintit încă o dată, toate eforturile care vor fi necesare pentru pregătirea, implementarea și administrarea sistemului:

  • Infrastructura logistică foarte complexă: construcții, producție, echipamente, centre de numărare, toată infrastructura de transport pentru preluarea ambalajelor (de la magazine la centrele de sortare şi numărare iar apoi la fabricile de reciclare)
  • Obținerea finanțărilor pentru implementarea investițiilor
  • Dezvoltarea tuturor procedurilor administrative
  • Angajarea personalului care va implementa sistemul
  • Înregistrarea producătorilor și semnarea contractelor cu aceștia (100 000 de contracte care trebuie semnate în 90 de zile de la acordarea licenței de administrare)
  • Dezvoltarea sistemului IT care va trebui să gestioneze în timp real o bază de date impresionantă și să asigure protecția acestor date.

Când va fi demarat sistemul în România?

Alice Nechita: Am construit un calendar în funcție de toate etapele menționate și acest orizont de 18 luni ține de momentul acreditării (mențiune – termenul de 18 luni a fost propus de luni bune de reprezentanții industriei) (…), preconizăm undeva la finalul anului 2023. (un termen ambițios de altfel, având în vedere termenele foarte strânse pentru pregătirea și implementarea sistemului).

Sursa foto: Forumul de Mediu – editia a VI-a, captura Ecoteca (prezentare oferită de RetuRO)

Va influența garanția unică modul de consum al consumatorilor?

Sursa foto: ecologic

Dragoș Doru, director general al Can Pack Recycling, cel mai important colector de doze de aluminiu din Romania, avertiza într-un interviu acordat revistei ecologic:

„Deşi CAN PACK susține introducerea SGR, este necesar un tratament echitabil pentru toate tipurile de ambalaje altfel riscăm să ne transformăm într-o țară a PET-urilor. Așa cum stau lucrurile acum, vom vedea la raft o taxă de 50 de bani pentru un ambalaj, indiferent de volum.

Deci un PET de 2,5 litri va avea taxa de 50 de bani, la fel ca o sticlă sau o doză de aluminiu de 0,5 sau 0,33 litri. Evident că oamenii vor prefera să plătească acei 50 de bani pentru o cantitate mai mare de bere, apă sau suc decât 2,50 sau chiar 4 lei pentru aceeaşi cantitate de bere ambalată în doze de aluminiu, ceea ce va duce la o creștere a consumului de PET în România.

Iar această creștere nu este în conformitate cu politica de reducere a consumului de plastic la nivel european sau cu spiritul directivei privind plasticul de unică folosință”.

Julia Leferman a explicat în cadrul Forumului de Mediu: „Am făcut un studiu de percepție la nivel de consumator să vedem dacă o garanție unică influențează obiceiul de consum și nu creează o migrație a consumului de la ambalajul mic la ambalajul mare sau chiar și între tipuri de ambalaje diferite iar pentru momentul actual nu am sesizat să existe un astfel de risc.(…)  

Garanția unică este accesibilă pentru consumator și încurajează consumatorul să susțină sistemul (…) există sisteme în piață care au pornit cu garanții diferite pe tipuri de ambalaj și au ajuns la o garanție unică (cel mai recent exemplu, Estonia), noi susținem o valoare de garanție unică ceea ce nu exclude ca pe parcursul implementării sistemulului, la 2-3 ani după ce acesta va deveni funcțional și vom putea să analizăm ce implicații a avut, inclusiv pe zona aceasta, să poată fi avută în vedere și o altă abordare, inclusiv valoarea garanției. Ştim din experiența altor state că nu merge niciodată în jos dar ea poate crește dacă se dovedește că valoarea de 50 de bani nu încurajează suficient românii să returneze aceste ambalaje.”

 

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Bună practică – Sistemul Garanție-Returnare (SGR) în Lituania – cum funcționează la 6 ani de la implementare

Și Bulgaria va introduce Sistemul Garanție-Returnare (SGR) – În ce stadiu se află acum

 

 

Și Bulgaria va introduce Sistemul Garanție-Returnare (SGR) – În ce stadiu se află acum

Sursa foto: captură Ecoteca – PRIA Environment Bulgaria Conference

Prezent la o conferință privind pregătirea introducerii SGR în Bulgaria, Borislav Sandov – Viceprim-ministru pentru Politici Climatice și Ministrul Mediului și Apelor a prezentat pe scurt, principalele probleme cu care se confruntă Bugaria în ceea ce privește managementul deșeurilor și ce măsuri s-au luat până acum pentru implementarea Sistemului Garanție-Returnare.

Provocări în gestionarea deșeurilor similare cu cele ale României

  • taxa de depozitare foarte mică (creștere amânată până în 2022),
  • foarte multe depozite de deșeuri neconforme nu sunt încă închise – este deschisă și o procedură de infringement în acest sens
  • scheme EPR disfuncționale
  • lipsa unui sistem electronic de raportare a deșeurilor
  • țintele de reciclare pentru anul 2020 nu au fost atinse
  • sistemul PAYT – plătești pentru cât arunci- nu a fost introdus
  • o parte din directivele europene nu au fost transpuse în legislația națională

Cu toate acestea, potrivit Eurostat, Bulgaria a reciclat 61,2 % din ambalajele puse pe piață în 2019. Oare au și ei aceleași probleme privind raportarea datelor ca noi?

Ce proiecte sunt derulate pentru îmbunătățirea managementului deșeurilor

  • Finațarea unor stații de sortare și tratare în apropierea depozitelor de deșeuri în vederea recuperării deșeurilor organice și reciclabile
  • Sprijinirea inițiativelor industriei de ambalaje pentru reducerea și reciclarea deșeurilor de ambalaje: măsuri pentru încurajararea producerii de produse 100% reciclabile, creșterea gradului de reciclare, încurajarea producătorilor pentru optimizarea proceselor de design și transport în vederea reducerii deșeurilor de ambalaje

Care e stadiul SGR

Ministrul Mediului  a declarat că în momentul de față, au loc negocieri cu toți stakeholderii importanți și sunt analizate mai multe sisteme de garanție – returnare implementate cu succes la nivel european.

Obiective până la sfârșitul anului 2022:

  • Alegerea unui sistem de garanție european care poate fi cel mai bine adaptat la realitatea națională
  • Adoptarea legislației necesare pentru implementarea SGR
  • Revizuirea strategiei de economie circulară conform noilor directive europene

Alte țări europene care vor introduce SGR în curând

Sursa foto: captură Ecoteca – conferința Pria – prezentare – Ermis Panagiotopoulos, Sustainability Director – Natural Minerals Water Europe

 

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

Bună practică – Sistemul Garanție-Returnare (SGR) în Lituania – cum funcționează la 6 ani de la implementare

În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Deșeurile electronice (DEEE) – ce măsuri sunt necesare pentru o gestionare mai bună în România

Sursa foto: Ecoteca – platformă colectare DEEE din România

În 2015 era transpusă în România cu un an întârziere, Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice – Directiva 19/2012 prin OUG 5/2015.

La 7 ani de la adoptarea OUG 5/2015 încă mai sunt numeroase nereguli privind gestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE).

Cum sunt colectate și reciclate DEEE-urile în România

În continuare sunt foarte puține puncte de colectare DEEE implementate de autoritățile publice locale. Campanii de colectare se organizează sporadic și doar în anumite zone. Unele firme de salubrizare asigură la cerere colectarea deșeurilor electronice de la domiciliu dar acest serviciu nu este foarte cunoscut la nivelul populației și, desigur, nu există nicăieri date disponibile pentru a vedea ce cantități se colectează.

Un aspect importantpopulația nu este suficient informată cu privire la substanțele periculoase pe care le conțin deșeurile electronice, la riscurile de mediu și de sănătate publică la care suntem supuși în momentul în care deșeurile electronice sunt aruncate împreună cu deșeurile menajere.

Majoritatea retailerilor de produse electronice și electrocasnice au organizat puncte de colectare în incinta magazinelor pentru deșeurile de baterii, becuri și corpuri de iluminat, electronice mari și mici. O parte dintre ei oferă și posibilitatea returnării anumitor deșeuri electronice prin programul buy-back sau în timpul campaniilor „Rabla pentru electrocasnice”.

Totodată, aceștia organizează sporadic campanii de colectare în parteneriat cu ONG-uri sau asociații colective de transfer de responsabilitate a producătorilor în instituții de învățământ sau campanii de colectare la domiciliu.

Printre puținele inițiative de recondiționare și donare a echipamentelor electrice către instituțiile de învățământ și persoane defavorizate se numără Asociația Ateliere fără Frontiere, ETIC PC.

Deșeurile colectate în cadrul magazinelor/campaniilor ajung în general fie la fabricile de reciclare Green WEEE din Buzău (înființată în 2009) și din Câmpia Turzii – deschisă în 2017 (care au o capacitate de tratare DEEE de 100 000 tone/an), fie sunt exportate către fabricile de reciclare din străinătate.

În decembrie 2021, reprezentanții companiei au anunțat că urmează să construiască a treia fabrică de reciclare DEEE în Buzău iar capacitatea sa to­­tală de reciclare va crește cu 30%.

Așa cum e cazul și altor categorii de deșeuri generate în țara noastră, instalațiile de reciclare sunt implementate respectând standardele europene însă, infrastructura de colectare este insuficientă și nu acoperă capacitatea de reciclare.

Punctele de colectare organizate de retaileri nu sunt suficiente, sunt necesare mai multe puncte publice de colectare care ar trebui asigurate de autoritățile publice locale în parteneriat cu firmele de salubrizare și alți colectori care asigură colectarea deșeurilor generate de populație; în lipsa acestor puncte de colectare, mare parte din deșeurile electronice sunt aruncate împreună cu deșeurile menajere; deșeurile de dimensiuni mici ajung în depozitele de deșeuri, altele ajung prin intermediul colectorilor informali fie la centrele de colectare fier vechi unde o parte din componente sunt distruse pentru recuperarea fierului, fie sunt arse ilegal iar resturile nemetalice sunt abandonate în natură (provocând pagube semnificative mediului înconjurător, sănătății populației și nu în ultimul rând, prejudicii economice, pierzându-se componente valoroase care nu mai pot fi recuperate în urma incinerării).

 Cum poate fi îmbunătățit sistemul de gestionare a deșeurilor electronice

Conform art. 115 alin. 7 din Constituția României, Parlamentul trebuia să aprobe OUG  5/2015 prin lege. Cu toate acestea, Proiectul de Lege pentru aprobarea OUG 5/2015 (PL-x nr. 451/2015) se află în dezbatere, de mai bine de 7 ani, aflându-se în acest moment în camera decizională, cea a Deputaților.

Reprezentanții producătorilor de echipamente electrice și electronice (EEE) și asociațiile colective pentru implementarea răspunderii producătorului solicită de ani buni adoptarea legii și adaptarea ei la reglementările europene și realitățile din piață.

Ce solicită pe scurt, producătorii și asociațiile colective (Coaliția Pro DEEE):

  • înființarea punctelor de colectare separată cu aport voluntar care au fost prevăzute de actele normative – acestea ar contribui semnificativ la atingerea țintelor de colectare;
  • măsuri de control pentru evaluarea implementării obligațiilor de colectare ale unităților administrativ-teritoriale (UAT);
  • înființarea unui Clearing House, o organizație centrală, privată, declarată de interes public, care să asigure împărțirea responsabilităților între organizațiile de transfer de responsabilitate, obiectiv asumat de către țara noastră prin Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, ce trebuia atins încă din anul 2018.
  • transparentizarea procesului, de la colectare la reciclare/valorificare, prin măsuri precum: prevenirea tratării necorespunzătoare prin stabilirea și aplicarea de obligații mai stricte, precum obligativitatea prezentării actelor de proveniență de la colectori autorizați, implementarea măsurilor de trasabilitate a DEEE, efectuarea și evidențierea, într-o manieră compatibilă cu libera concurență, a unui calcul transparent al costurilor gestionării DEEE, așa-numitul „timbru verde”.

În 2020, ECOTIC şi Coaliţia pentru Economie Circulară (CERC) au făcut paşi temeinici în promovarea reparării și reutilizării echipamentelor electrice şi electronice prin susţinerea şi sprijinirea tehnică a Organismului Naţional de Standardizare din România (ASRO) în vederea transpunerii în limba română a standardului internaţional de reparare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice – EN 50614: 2020. Acest standard se aplică proceselor referitoare la pregătirea pentru reutilizare a echipamentelor electrice şi electronice (EEE) uzate şi oferă un cadru care să garanteze consumatorilor calitatea şi siguranţa EEE recondiţionate.

Ținte de colectare versus statistici

Cu o rată anuală de creștere de 2%, deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) se numără printre fluxurile de deșeuri cu cea mai rapidă creștere, după ce au urcat la 12 milioane de tone în 2020, la nivel european, conform estimărilor.

Acest flux de deșeuri conține un amestec complex de materiale, inclusiv cu conținut periculos, care necesită un management specific pentru a evita daune majore asupra mediului și sănătății. De asemenea, deșeurile electrice conțin materii prime de mare valoare, unele chiar critice. Câteva dintre ele pot fi văzute aici:

Sursa foto: elements

De exemplu, aproximativ 10% din aurul din întreaga lume este folosit pentru a produce electronice moderne.

Aruncarea materialelor din DEEE se traduce, de asemenea, în pierderi financiare semnificative pentru economia europeană. Se estimează că veniturile totale potențiale din reciclarea DEEE în UE s-ar putea ridica la 2,15–3,67 miliarde EUR (2020).

Pentru a îmbunătăți reutilizarea și reciclarea DEEE, Uniunea Europeană a stabilit o rată minimă de colectare de 65% (Directiva 19/2012 UE DEEE) și a prezentat idei de sisteme de preluare/vânzare second hand la nivelul UE, cuplate cu eliminarea substanțelor periculoase utilizate în echipamentele electronice, prevăzută în Planul de acţiune pentru Economia Circulară. În plus, Directiva 125/2009 privind proiectarea ecologică (eco-design) impune o mai bună reparabilitate și durabilitate a articolelor electronice.

Ținta de colectare europeană stabilită la 45% pentru anul de referință 2016 a crescut la 65% din media EEE puse pe piață în ultimii 3 ani începând cu anul de referință 2019. Însă, conform derogării prevăzute la articolul 7 punctul 3 din directiva DEEE, România a decis să amâne atingerea obiectivului de colectare până la 14 august 2021.

Astfel, în România ținta de colectare separată a DEEE, calculată ca procent din media cantității de echipamente electronice și electrocasnice (EEE) puse pe piață în cei 3 ani anteriori a crescut de la 45% (în 2020, cu o țintă națională de 118,330 tone, din care s-au colectat 92 mii tone, adică cca 35%), la 65% (în 2021, cu o țintă de colectare de aproximativ 195 mii tone de DEEE, din care s-au colectat conform datelor preliminare menționate la începutul lui decembrie într-o conferință GreenReport aproximativ 100 mii tone, adică cca 33%). Cu alte cuvinte, în 2021 ținta de colectare existentă la nivel național s-a îndeplinit numai pe jumătate.

Sursa foto: ANPM/Green-report

Din 2011 până în 2018, cantitatea de EEE introdusă pe piața din UE a evoluat de la 7,6 milioane de tone, în 2011, la 8,7 milioane de tone, în 2018. Conform statisticilor oficiale (Eurostat), în 2019 România avea cea mai slabă rată de colectare a DEEE din Europa, respectiv 3,3 kg/ locuitor, penultima fiind Cipru cu 3,8 kg/locuitor, iar media UE era de 10 kg/locuitor. La polul opus se află țări precum Norvegia, cu 19,2 kg colectate pe locuitor sau Suedia cu 15,1kg/locuitor.

În 2019, trei state membre au atins obiectivul de 65 % stabilit pentru colectarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (Bulgaria, Croația, Polonia). 18 dintre statele membre UE au depășit rata de colectare de 45 %, aplicabilă până în anul de referință 2018.

Pentru România, ținta de colectare a fost de aproape 105 mii tone în 2019 și de aproximativ 118 mii tone în 2020. Gradul total de atingere al țintei, în 2019, a fost de 82,5% (la o țintă de colectare DEEE de 45% din media EEE puse pe piață în ultimii 3 ani).

Media anilor 2019-2020-2021 a fost de aproximativ 300 mii tone EEE, ceea ce presupune că în anul 2022 România ar trebui să colecteze aproximativ 195 mii tone de DEEE.

Conform datelor publicate de ANPM, în 2019 s-a atins un grad de colectare  a DEEE de 37.6%, cu 10% mai ridicat decât cel publicat de către Eurostat, de 27.3%.

In continuare apar diferențe semnificative (în acez caz e vorba de 10 procente) între raportarea internă și raportarea către Uniunea Europeană fapt ce ridică un semn de întrebare asupra gradului de acuratețe a datelor.

Bune practici europene privind gestionarea deșeurilor electronice – prevenire, reutilizare, reparare, reciclare- sustenabilitate

De la produse mult mai prietenoase cu mediul ca Fairphonetelefonul mobil circular, căștile Gerrard Street, la campanii/programe desfășurate de autoritățile publice în parteneriat cu organizațiile private, pentru colectare în vederea reciclării sau pentru suținerea unor programe extensive de reparare și reutilizare, în Europa sunt implementate numeroase bune practici de gestionare a DEEE care pot fi adoptate și în țara noastră.

=> programe de reutilizare DEEE

Reutilizarea DEEE este mai ecologică decât reciclarea, economisind 1,14 tone de CO2 pe tonă, comparativ cu 0,85 tone și are un potențial semnificativ de creare de locuri de muncă. Pregătirea pentru reutilizarea DEEE creează între 60 și 140 de locuri de muncă la 1.000 de tone. Mai multe informații și date de la întreprinderile sociale care creează locuri de muncă în sectorul utilizării găsiți aici.

  • Franța: cota de 5% din taxa EPR (Răspunderea Extinsă a producătorului) asigurată de stat pentru organizațiile care implementează programe de reutilizare DEEE.
  • Valonia (Belgia): 2% din DEEE sunt pregătite pentru reutilizare începând cu ianuarie 2020, acoperind șase categorii de DEEE
  • proiectul 2Life implementat de RREUSE (o rețea internațională non-profit care sprijină dezvoltarea întreprinderilor sociale în economia circulară – formată din 31 de membri din 29 de țări) cu sprijinul Interreg Europe a testat și implementat câteva bune practici:
    • Donarea de obiecte în condiții bune care nu mai sunt necesare proprietarilor pentru a fi vândute în magazine second hand, realizând contractarea temporară a persoanelor în risc de excludere (regiunea Asturias din Spania)
    • RapacinOnline: reutilizarea calculatoarelor de către elevii cu puține resurse (Gijon, Spania) – Proiectul constă în crearea unei rețele formată din administrația publică, companii municipale, școli, organizații nonprofit și familii. Cetățenii care au echipamente informatice în stare bună de funcționare, dar care au fost înlocuite cu alte echipamente mai moderne și mai actuale, le pot dona la anumite puncte de colectare, de unde sunt preluate, recondiționate și donate mai departe către elevii defavorizați.          Un astfel de proiect similar este desfășurat în București de Asociația Ateliere fără frontiere, diferența față de proiectul din Spania constă în faptul că autoritățile noastre publice locale nu sunt interesate să se implice în dezvoltarea și extinderea acestui proiect și în alte orașe din țară.
    • Macerata Trashware (orașul Macerata, Italia): recuperarea computerelor vechi – Conform legii italiene, echipamentul informatic după cinci ani de la cumpărare are valoare de inventar zero. Administrațiile de stat trebuie să încerce să le vândă, însă dacă nu se găsește un cumpărător, acestea pot fi donate școlilor sau asociațiilor care le solicită.

=> Campanii de conștientizare pentru repararea DEEE-urilor

E-waste Race (Olanda) este o competiție între școli, unde copiii obțin puncte pentru colectarea și repararea micilor dispozitive electrice în centrele de tip „Repair Cafe” și pentru desfășurarea de campanii  pe această temă în cartierele lor. Inițiativa a colectat și trimis spre reciclare peste două milioane de dispozitive din 2014, cu o medie de 14.000 kg pe cursă.

În această campanie elevii nu sunt încurajați doar să repare obiectele ci și să devină niște mici „manageri de campanii”, să găsească soluții potrivite specificului cartierelor în care locuiesc pentru promovarea campaniei și creșterea gradului de colectare

=> Green Public Procurement (Malta)

Introducerea criteriilor de achiziții verzi în gestionarea DEEE în Malta s-a bazat pe rezultatele unui studiu LCA și au avut ca scop asigurarea managementului durabil al DEEE, reducerea emisiilor legate de colectarea deșeurilor și îmbunătățirea performanței de mediu a întregului lanț DEEE. Includerea criteriilor ecologice în licitații a condus la reducerea emisiilor de transport și la creșterea gradului de colectare a DEEE.

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

Bună practică – Sistemul Garanție-Returnare (SGR) în Lituania – cum funcționează la 6 ani de la implementare

În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Situația deșeurilor de construcții în România – Cum sunt gestionate și ce poate fi îmbunătățit

Proiect de Ordin aflat în dezbatere publică pentru aprobarea Normelor metodologice privind controlul transferurilor de deşeuri

Guvernul a adoptat OUG 38/2022 care modifică Legea salubrizării și OUG 92/2021 – legea „cadru” a deșeurilor. Ce „actori” din domeniu sunt vizați de noile modificări

Pactul Verde și Noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard și cum poate Europa să-și consolideze independența față de resurse

Situația deșeurilor textile în România: în ce stadiu suntem și ce mai e de făcut. Ce măsuri pot lua consumatorii.

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Situația deșeurilor de construcții în România – Cum sunt gestionate și ce poate fi îmbunătățit

Sursa foto: Ecoteca

Potrivit Eurostat, rata de recuperare a deșeurilor din construcții în România (pregătite pentru reutilizare, reciclate sau din care au fost recuperate unele materiale) a fost de 74% în 2018.

Statistica pare incredibilă sau cel puțin discutabilă, în condițiile în care:

  • foarte mulți constructori nu raportează nici măcar deșeurile din construcții generate şi evident cu atât mai puțin cele valorificate,
  • nu este implementat la nivel național un sistem unitar de colectare separată a acestor deșeuri (cu mici excepții locale),
  • majoritatea deșeurilor de construcții sunt transportate la depozitele de deșeuri pentru deșeuri municipale sau mai rău, sunt abandonate ilegal pe câmpuri pentru a evita plata costurilor şi taxelor pentru depozitarea lor,
  • stațiile de concasare și tratare existente la nivel național sunt insuficiente (avem foarte puține exemple de bune practici în acest sector în Bihor, Alba, Hunedoara, Buzău- Vernești, etc)

Măsurile europene versus realitatea românească

Deșeurile din construcții și demolări (CDW) reprezintă mai mult de o treime din toate deșeurile generate în UE. Conțin o mare varietate de materiale precum beton, cărămizi, lemn, sticlă, metale și plastic. Includ toate deșeurile produse din construcția și demolarea clădirilor și infrastructurii, precum și planificarea și întreținerea drumurilor.

Dacă avem în vedere volumul, deșeurile din construcții și demolări (C&D) reprezintă cel mai mare flux de deșeuri din UE.

În conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile, deșeurile din construcții și demolări reprezintă un flux de deșeuri prioritar pentru Comisia Europeană. Aceasta stabilește următoarele obiective:

  • până în 2020, pregătirea pentru reutilizare, reciclare și recuperarea altor materiale a deșeurilor nepericuloase din construcții și demolări (cu excepția materialelor naturale definite în categoria 17 05 04 din lista deșeurilor) trebuia să ajungă la minimum 70% cu greutate
  • să promoveze demolările selective pentru a permite îndepărtarea și manipularea în siguranță a substanțelor periculoase și pentru a facilita reutilizarea și reciclarea de înaltă calitate prin îndepărtarea selectivă a materialelor și stabilirea de sisteme de sortare
  • prevenirea generării de deșeuri

În vederea atingerii acestor obiective, Comisia Europeană a elaborat mai multe documente și instrumente care să vină în sprijinul statelor membre:

Cu toate aceste instrumente oferite de Uniunea Europeană și eforturi depuse încă din anul 2008 pentru realizarea unui cadru legislativ complex care să stimuleze recuperarea și valorificarea deșeurilor de construcții, în România acest sector nu este încă suficient reglementat, de ținta de 70% pentru anul 2020 nici nu are rost să mai discutăm.

Principalele reglementări legate de acest sector se găsesc în OUG 92/2021:

  • Art 17 (4) – Titularul autorizaţiei de construire/desfiinţare are obligaţia de a avea un plan de gestionare a deşeurilor din activităţi de construire şi/sau desfiinţare, după caz, prin care se instituie sisteme de sortare pentru deşeurile provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţare, cel puţin pentru lemn, materiale minerale – beton, cărămidă, gresie şi ceramică, piatră, metal, sticlă, plastic şi ghipspentru reciclarea/reutilizarea lor pe amplasament, în măsura în care este fezabil din punct de vedere economic, nu afectează mediul înconjurător şi siguranţa în construcţii 
  • Articolul 17 (7) – constructorii au obligația să gestioneze deșeurile din construcții și desființări, astfel încât să atingă un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială, inclusiv operațiuni de rambleiere care utilizează deșeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa deșeurilor nepericuloase provenite din activități de construcție și desființări.
  • Articolul 13 (6) Operatorii economici generatori de deșeuri iau măsuri pentru:                                                                                              b) reducerea generării de deșeuri în cadrul proceselor legate de producția industrială, extracția mineralelor, fabricare, construcții și desființări, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile.

Pe lângă lacunele legislative, Cosmin Teodoru, Director General al Direcției Deșeuri, Situri Contaminate și Substanțe Chimice Periculoase din cadrul Ministerului Mediului  a amintit în cadrul unei conferințe de profil și alte probleme în gestionarea deșeurilor de construcții:

  • lipsa de implicare a autorităților publice locale (atât primării cât și consilii județene) în gestionarea acestor deșeuri și asigurarea infrastructurii necesare de colectare și tratare; din discuție nu puteau lipsi Sistemele de Management Integrat al Deșeurilor – SMID implementate de autoritățile publice locale (cu dificultățile majore pe care le cunoaștem de ani buni) care nu au avut în vedere (cu mici excepții) și gestionarea acestor tipuri de deșeuri
  • lipsa evidenței cantităților generate și valorificate
  • problema agrementelor tehnice – în lipsa emiterii acestor agremente tehnice de către o instituție de stat majoritatea constructorilor refuză să primească materialele din deșeurile de construcții și nu se pot folosi aceste deșeuri nici măcar ca umplutură pentru construcția drumurilor
  • lipsa unor măsuri impuse de stat pentru stimularea folosirii unui procent de materiale reciclate în cadrul construcțiilor (chiar dacă ar fi publicate normele tehnice, în momentul de față agregatele naturale sunt mult mai ieftine decât materialele recuperate din deșeurile de construcții și nu există interes pentru utilizarea lor)

Ce măsuri urmează în viitorul apropiat pentru a îmbunătăți gestionarea deșeurilor de construcții

Ultima încercare de a transpune un act normativ care să conțină și normele tehnice a fost în 2019, draftul a avut în vedere prevederile din actele germane și austriace.

Dl Teodoru a anunțat în cadrul aceleiași conferințe că luna aceasta vor fi reluate dezbaterile pentru aprobarea draftului de lege și a invitat actorii interesați din domeniu să participe la grupurile de lucru.

Este necesară emiterea unui ghid de finanțare pentru construirea celor 15 centre regionale de colectare a deșeurilor de construcții prevăzute în PNNR dar și pentru cele 565 de platforme de colectare prin aport voluntar care pot conține si zone de depozitare deșeuri de construcții și vor primi și ele deșeurile de construcții de la persoane fizice.

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Proiect de Ordin aflat în dezbatere publică pentru aprobarea Normelor metodologice privind controlul transferurilor de deşeuri

Guvernul a adoptat OUG 38/2022 care modifică Legea salubrizării și OUG 92/2021 – legea „cadru” a deșeurilor. Ce „actori” din domeniu sunt vizați de noile modificări

Pactul Verde și Noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard și cum poate Europa să-și consolideze independența față de resurse

Situația deșeurilor textile în România: în ce stadiu suntem și ce mai e de făcut. Ce măsuri pot lua consumatorii.

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

 

 

 

Guvernul a adoptat OUG 38/2022 care modifică Legea salubrizării și OUG 92/2021 – legea „cadru” a deșeurilor. Ce „actori” din domeniu sunt vizați de noile modificări

Sursa foto: pexels.com

Guvernul a adoptat miercuri, 6 aprilie, OUG 38/2022 care introduce noi măsuri pentru eficientizarea gestionării deşeurilor, reducerea arderilor și depozitărilor ilegale și modifică astfel, 4 acte normative.

1. Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2021

Noua OUG modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2021 astfel:

Abandonarea deșeurilor va fi sancționată cu amenzi mai mari – de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru persoanele fizice şi de la 50.000 lei la 70.000 lei, pentru persoanele juridice (articolul 62 alineatul (1), litera b)).

Acestea rămân în vigoare și pentru incendierea deșeurilor așa cum era stipulat în articolul 62, lit. b.

Incendierea, îngroparea deșeurilor și eliminarea acestora în afara spațiilor autorizate devin infracțiuni și se pedepsesc cu  închisoare de la 3 la 5 ani sau cu amendă (art 66, alin (1), literele e), f), g)).

 

2.Legea nr. 99/2014 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006

În vederea reducerii fenomenelor de abandonare și depozitare ilegală a deșeurilor, autorităţile deliberative ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot prelua competenţele unităţii administrativ-teritoriale a municipiului Bucureşti de organizare a sistemului de gestionare a deșeurilor. (articolul IV, alineatul (2).

La articolul IV, după alineatul (2), se introduc două alineate noi, alin. (3) și alin. (4) cu următorul cuprins:

3) Competențele autorităţilor deliberative ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prevăzute la art. 4, alin.(2), se preiau prin hotărâre a consiliului local și se notifică Consiliului General al Municipiului București în termen de 15 zile de la data adoptării acestora.

(4) – Preluarea competențelor conform alin. (3), se aplică pe o perioadă determinată, stipulată în hotărârea consiliului local, fără a depăși termenul din Planul de Gestionare al Deșeurilor din Municipiul București, aprobat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr.260/01.09.2021.

 

3.Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului

Dacă înainte miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă puteau fi incendiate cu acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi cu informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, noua lege interzice înlătură această posibilitate, astfel incendierea acestor tipuri de vegetație devine strict interzisă (articolul 94 alineatul (1), litera n).

Astfel, arderea miriștilor, turbăriilor, litierelor pădurii, stufului, tufărişurilor sau vegetaţiei ierboase devin contravenții și se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice.

În același timp rămâne în vigoare art. 98. – (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală: a) arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice;

Totodată, ca urmare a modificării articolului 94, alin. 1, la articolul 96 alineatul (1), punctul 9 se abrogă.

(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:

9.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă.                                                                                                                                                                                

4. Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local

La articolul 2 alineatul (1), În sensul prezentei legi, sunt declarate de utilitate publică următoarele lucrări:

după litera t) se introduce o nouă literă, lit. ț), cu următorul cuprins:

„ț) lucrările realizate în cadrul sistemelor de gestionare a deșeurilor efectuate de stat și unitățile administrativ-teritoriale și care vor rămâne în proprietatea acestora.”

(3) În aplicarea prevederilor prezentei legi, expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de:

„b1) Unitățile administrativ-teritoriale prin autoritățile administrației publice locale, pentru lucrările realizate în cadrul sistemelor de gestionare a deșeurilor efectuate de stat și unitățile administrativ-teritoriale prevăzute la alin.(1) lit.ț)”.

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

Pactul Verde și Noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard și cum poate Europa să-și consolideze independența față de resurse

Situația deșeurilor textile în România: în ce stadiu suntem și ce mai e de făcut. Ce măsuri pot lua consumatorii.

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Situația deșeurilor textile în România: în ce stadiu suntem și ce mai e de făcut. Ce măsuri pot lua consumatorii.

Haine arse într-un depozit din regiunea Alicante, Costa Blanca, Spania. Sursa foto: Shutterstock (Ernest Rose)

Industria textilă este una din cele mai mari consumatoare de resurse la nivel mondial. Numai pentru producerea unui tricou de bumbac sau a unei perechi de blugi se irosesc nu mai puţin de 2.700 litri de apă.

În ultimii ani, industria modei și îmbrăcămintei s-a confruntat cu o atenție sporită în ceea ce privește problemele de mediu și condițiile de muncă, aceste probleme fiind intensificate recent și de criza pandemică COVID-19.

Criza a obligat majoritatea industriilor să găsească noi soluții pentru adaptarea la situația actuală; industria textilă nu face excepție de la acest demers, dimpotrivă, este probabil una dintre cele mai afectate industrii, mai ales dacă avem în vedere schimbările în comportamentul consumatorilor, consumatorii preferând shopping-ul online mult mai des decât înainte de pandemie.

Cu shopping-ul online vin si probleme logistice care de obicei nu sunt familiare consumatorului, spre exemplu o rată mărită de returnări către brand sau retailer. Aceste retururi, depinzând de cantitatea și prețul inițial al produsului pot fi sau nu puse în circulație din nou, facilitând astfel un mult mai mare grad de risipă a articolelor care au fost încercate și scoase din ambalajul original.

Luisa Balaban, consultant in sustenabilitate în cadrul WRAP și eco-designer. Sursa foto: linkedin.com

Potrivit Luisei Balaban, consultant în sustenabilitate în cadrul WRAP (organizație nonprofit, înregistrată în Marea Britanie care colaborează cu organizații, indivizi și comunități în implementarea măsurilor de economie circulară, ajutându-le să reducă deșeurile, să dezvolte produse durabile și să utilizeze resursele într-un mod eficient) și eco-designer: „Consumatorii ar trebui să ia în considerare impactul asupra mediului al îmbrăcămintei pe care o poartă. Să ne gândim la tot procesul, de la fibra brută din care este făcută o piesă vestimentară până la procesele pe care le-a suferit pentru a ajunge la etapa finală,  fie că este vorba de croire, albire, vopsire sau imprimare până la distribuție/transport.”

Se estimează că industria modei generează 10% din emisiile de gaze cu efect de seră de la nivel mondial – mai mult decât toate zborurile internaționale și transporturile maritime la un loc. De asemenea, aceeași industrie generează 20% din apa reziduală poluantă la nivel modial potrivit Băncii Mondiale.

Fiind una dintre cele mai poluante industrii, presiunea publică asupra sectorului textil a crescut semnificativ în ultimii ani; în acest context, tot mai multe branduri textile caută soluții pentru a reduce poluarea și consumul de resurse și a îndeplini astfel, atât cerințele legale cât și așteptările consumatorilor privind sustenabilitatea și trasabilitatea.

Una din cercetările Luisei Balaban analizează utilizările durabile ale microalgelor și ale altor pigmenți naturali tradiționali precum foile de ceapă, turmericul și cojile reziduale de avocado, modul în care acestea pot fi utilizate în industria textilă și nu numai. Potrivit Departamentului de Comerț din SUA, Administrația Națională a Oceanelor și Atmosferei, aproximativ 50% din oxigenul de pe Pământ este produs și menținut de microalge.

La nivel global, mai puțin de 1% din haine sunt reciclate ca îmbrăcăminte, parțial din cauza faptului ca tehnologia de reciclare și separare a fibrelor de proveniență naturală sau parțial naturală (vâscoză, bumbac,) și a celor de proveniență chimică (precum polyesterul și elastanul) este în stadiu incipient. O companie care dezvoltă procese de reciclare și separare a fibrelor este Worn Again Technologies, dar acest proces este încă în stadiul de cercetare și dezvoltare, cu mari șanse de succes în implementarea unei economii circulare.

 

Măsuri propuse de Comisia Europeană pentru reducerea și reciclarea deșeurilor textile

Eticheta ecologica UE. Sursa foto: http://ec.europa.eu/

În temeiul Directivei privind deșeurile aprobată de Parlamentul European în 2018, țările din UE vor avea obligația ca până în 2025 să introducă colectarea separată a deșeurilor textile. Noua strategie a Comisiei conține și măsuri care susțin procesele de producție și materialele circulare, contribuie la reducerea substanțelor chimice periculoase și îi ajută pe consumatori să aleagă materiale textile sustenabile.

Totodată să nu uităm că există o etichetă ecologică a UE, pe care producătorii care respectă criteriile ecologice o pot aplica pe produsele lor, aceasta fiind garanția pentru uzul limitat de substanțe periculoase și o poluare redusă a apelor și a aerului.

 

Care e situația deșeurilor textile în România

În România aspectele legate de deșeurile textile sunt reglementate prin OUG 92/2021, care impune următoarele măsuri pentru gestionarea deșeurilor textile:

  • Art. 13 (2): măsuri pentru prevenirea generării deşeurilor; (…) încurajează reutilizarea produselor şi instituirea de scheme care promovează activităţile de reparare şi reutilizare pentru textile.
  • Art. 17 (3): producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligația să implementeze colectarea separată până la data de 1 ianuarie 2025 pentru textile.
  • Art. 60 (1) (h): autorităţile administraţiei publice locale asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deşeu şi dezvoltă în mod corespunzător centrele înfiinţate, pentru a oferi populaţiei posibilitatea de a se debarasa, fără plată, de deşeuri de textile
  • în Anexa nr. 1 la punctul 13, deşeuri municipale sunt definite ca deşeuri amestecate inclusiv textilele.

Din păcate, în România deșeurile textile nu prezintă un interes semnificativ pentru autoritățile publice locale și pentru producătorii din industrie.

În lipsa unor reglementări clare și a unor investiții în reciclare majoritatea deșeurilor textile ajung fie la depozitele de deșeuri, fie sunt valorificate energetic prin incinerare în fabricile de ciment.

Dacă înainte de 1989, majoritatea fabricilor de textile găseau soluții cel puțin pentru deșeurile rezultate din producția proprie (spre exemplu erau tocate și folosite ca umplutură pentru saltele și alte obiecte), o dată cu extinderea fibrelor sintetice (ex. polyester), foarte puține deșeuri textile ajung să fie reciclate. La nivel național mai sunt doar câteva fabrici care aleg să transforme deșeurile de bumbac în lavete și umplutură pentru diverse industrii.

MINET SA este singurul reciclator autorizat de deşeuri textile din România. Investiţiile tehnologice din ultima perioadă în acest sector le permite să recicleze o arie foarte mare şi diversificată de deşeuri textile, concentrându-și activitatea pe deşeuri postindustriale (recuperate de la colectori autorizaţi sau generatori, pe care le transformă în fibre reciclate prin destrămare mecanică).

Cezar Bulacu, directorul de cercetare şi dezvoltare al societăţii MINET SA punctează foarte bine principalele probleme din sectorul reciclării deșeurilor textile: „Nu există în România organizaţii de transfer de responsabilitate (OTR) pentru industria textilă” (care să-i determine pe producători să găsească soluții pentru recuperarea și reciclarea deșeurilor textile). (…)

Din motive tehnice şi economice, în prezent deşeurile textile nu sunt utilizate suficient de bine pentru a justifica instalaţii industriale la scară medie sau mare pentru a prelucra această materie primă. Colectarea separată obligatorie la textile necesită soluţii eficiente din punct de vedere economic, care pot fi reproduse în întreaga Europă pentru ca autorităţile să gestioneze colectarea şi să ofere astfel afacerii o valoare semnificativă. (…)

O altă problemă tehnică cu care ne confruntăm în ultima perioadă este partea de testare şi analizare a materialelor textile pe care le producem. Materialele noastre interacţionează cu foarte multe domenii şi din păcate testele cerute de clienţii noştri – fie că vorbim de parte chimică, mecanică sau fizică – se pot realiza numai în străinătate. Cred că un centru ştiinţific pentru textilele tehnice este ceea ce lipseşte poate cel mai mult acestei industrii. Iar aceasta este cu siguranţă una dintre problemele întregii industrii din România.”

Ca să încheiem într-o notă pozitivă, din fericire, în ceea ce privește îmbrăcămintea, apar tot mai multe inițiative de colectare a hainelor folosite de populație și donarea lor către categoriile defavorizate.

Astfel de inițiative demarate de diverse asociații neguvernamentale, au fost preluate și de unele branduri de îmbrăcăminte iar în unele cazuri s-au creat parteneriate și cu autorități publice locale. Găsiți câteva exemple de bune practici aici.

Totodată, hainele second hand au început să fie tot mai populare și în țara noastră. Până vom vedea niște măsuri clare venite din partea producătorilor și autorităților publice locale pentru prevenirea, reducerea și reciclarea deșeurilor textile, singura soluție care ne rămâne este schimbarea la nivel de individ: să încercăm să cumpărăm responsabil, haine realizate din fibre naturale, produse local sau haine second hand, să nu mai cumpărăm „din impuls” ci doar când avem nevoie, să donăm hainele pe care nu le mai folosim sau să încercăm să le găsim o altă întrebuințare (ex. lavete pentru curățenie, așternut pentru animale etc.).

Cel mai sustenabil tricou sau articol vestimentar, este cel pe care nu l-ai cumpărat” este „lozinca” reprezentanților industriei textile care au înțeles că domeniul nu mai poate funcționa ca până acum și trebuie luate măsuri concrete pentru a deveni sustenabil.

„Dacă nu se poate adopta această soluție care poate părea utopică pentru unii, variantele la îndemână sunt utilizarea de produse second-hand sau schimbul de produse cu prieteni, rude etc”. (Luisa Balaban, consultant in sustenabilitate în cadrul WRAP și eco designer).

 

Puteți citi și:

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Sursa foto: www.sustainalytics.com

Principiul Do no significant harm /DNSH („Nu provoca un rău semnificativ” – „Nu dăuna semnificativ mediului”) este un principiu european, pefect aliniat Taxonomiei europene privind investițiile sustenabile (mai multe detalii aici), la care companiile și finanțatorii se vor raporta din ce în ce mai des – probabil, de acum, întotdeauna – în toate deciziile de investiții, pentru simplul motiv că trebuie să respectăm în activitatea economică mediul înconjurător. Foarte simplist vorbind. În practică, este extrem de complicat, iar pentru România, țară în care mediul este reglementat, dar cu lacune în implementare, este și mai delicat subiectul. De ce?

Pentru ca DNSH se aplică pentru proiectele finanțate din fondurile europene, ceea ce presupune faptul că, în eventualitatea unui audit, dacă principiul nu este respectat, contribuția UE va fi restituită de către beneficiar. Subiectul este atât de important și complicat încât pentru domeniul agriculturii sunt așteptate norme suplimentare.

Câteva elemente cheie:

În primul rând, evident, avem un Regulament European în acest sens de la mijlocul anului trecut, (REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2021/2139 AL COMISIEI) care vine în completarea Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare a unei propuneri de proiect pentru a determina:

  • condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și
  • pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu: consevarea biodiversității, combaterea poluării etc.

În forma sa inițială, Regulamentul (UE) 2020/852 instituie deja cadrul general pentru a determina dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului și, în consecință, care sunt criteriile tehnice de examinare pentru a determina în ce condiții o activitate economică contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice, evitarea producerii de emisii de gaze cu efect de seră, absorbția de gaze cu efect de seră și/sau stocarea pe termen lung a carbonului. Sintetizând, un investitor este încurajat să prioritizeze acele activități și sectoare economice care au cel mai mare potențial de a atinge aceste obiective.

Criteriile tehnice de examinare, așa cum sunt ele listate în cel de-al doilea Regulament (2021/2139) se referă la silvicultură, activitățile de protecție și refacere a mediului, industria prelucrătoare, energie, furnizarea apei, lucrările de canalizare, activitățile de gestionare a deșeurilor și de depoluare, transporturi, activități de construcție și activitățile imobiliare conexe, informarea și comunicarea, activitățile specializate, științifice și tehnice. Aceste criterii tehnice vor fi dezvoltate în cererile de finanțare și se vor referi la: adaptarea la schimbările climatice, utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine, tranziția către economia circulară, prevenirea și controlul poluării, protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

Din Regulament am extras două exemple practice:

1.criteriile tehnice privind utilizarea durabilă a resurselor de apă, pentru construcția de clădiri noi sau reabilitarea celor vechi, vor urmări ca principali indicatori:

    • robinetele pentru lavoare și robinetele de bucătărie au un debit total maxim de apă de 6 litri/min;
    • dușurile au un debit total maxim de apă de 8 litri/min;
    • WC-urile, inclusiv seturile WC, vasele și rezervoarele cu mecanism de tras apa, au un debit total al jetului de apă de maxim 6 litri și un debit mediu al jetului de apă de maxim 3,5 litri;
    • pisoarele utilizează maximum 2 litri/vas/oră. Pisoarele cu sistem de tras apa au un debit total al jetului de apă de maxim 1 litru.

2.criteriile tehnice privind de economia circulară pentru reabilitarea clădirilor existente, vor urmări ca cel puțin 70 % (în greutate) din deșeurile nepericuloase provenite din construcții și demolări (cu excepția materialelor geologice naturale) și generate pe șantierul de construcții să fie pregătite pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare a materialelor, inclusiv operațiuni de rambleiaj care utilizează deșeuri pentru a înlocui alte materiale, în conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu Protocolul UE de gestionare a deșeurilor din construcții și demolări.

Rămâne o întrebare deschisă modul în care investitorii vor implementa în România principiul DNSH. Chiar dacă aparent sumele disponibile pentru finanțări europene sunt semnificative, noile criterii care trebuie respectate și evaluate vor adăuga un plus de complexitate scrierii proiectelor de finanțare, începând cu MFF 2021-2027. Și da, chiar și investițiile finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) trebuie să respecte întocmai ambele Regulamente.

Iar apoi, după semnarea contractelor, vor trebui și implementate!

Articol scris in colaborare ECOTECAwww.ExpertDeseuri.ro

Puteți citi și:

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sursa foto: Pixabay

Acum 2 ani, la 20 august 2020 era publicată Legea nr. 181/2020 privind gestionarea deşeurilor nepericuloase compostabile.

Legea trebuia să intre in vigoare după 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial, iar în acest interval ar fi trebuit elaborate Normele tehnice privind activitatea de compostare şi digestie anaerobă, emise prin ordin comun de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Potrivit articolului 1, alin. (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2021, autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociaţiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora, trebuie să implementeze sistemul de colectare separată a deşeurilor biodegradabile, să extindă colectarea separată din uşă în uşă a biodeşeurilor în mediul urban, dublată de implementarea schemei „plăteşte pentru cât arunci” şi să încurajeze compostarea individuală în gospodăriile din mediul rural.

Totodată,  în articolul  2 (1) este precizat că „Este obligatorie colectarea separată a deşeurilor biodegradabile destinate compostării/digestiei anaerobe, inclusiv din uşă în uşă, denumită în continuare U-U, sau prin aport voluntar, denumită în continuare AP”.

Reglementarea se regăsește și în OUG 92/2021, articolul 33Autorităţile publice locale vor asigura până la 31 decembrie 2023 colectarea separată și reciclarea la sursă a biodeșeurilor sau colectarea separată a acestora fără a le amesteca cu alte tipuri de deșeuri.

Din nou o neconcordanță între două legi care impun aceeași obligație la date diferite. Credeți că vom îndeplini obiectivul măcar până în 2023?

Ce s-a schimbat după 2 ani de la publicare

Foarte puține autorități publice locale au implementat un sistem de colectare separată a deșeurilor biodegradabile „din ușă în ușă”, fie au distribuit compostoare pentru realizarea unei compostări individuale în zonele rurale (exemplu zone din județul Bihor, Arad, Argeș etc.)

Având în vedere că nu avem implementat la nivel național un sistem funcțional de colectare separată a deșeurilor municipale deși există obligativitatea colectării separate a deșeurilor pe minimum 4 fracții (hârtie, plastic, metal, sticlă) de 10 ani, era de așteptat că nu o să se întâmple o minune nici în cazul colectării deșeurilor biodegradabile.

Dar ne așteptam ca reprezentanții Ministerului Mediului și Agriculturii să depună un efort măcar pentru eleborarea normelor tehnice care ar fi impulsionat mulți actori privați din domeniu să construiască platforme de compostare sau instalații de producerea a biogazului și să găsească astfel soluții acolo unde autoritățile publice locale nu le oferă, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor deșeuri reciclabile care nu reușesc să fie recuperate prin sistemele publice de colectare.

După 2 ani reprezentanții Ministerelor știu doar să răspundă sec că normele tehnice sunt în curs de elaborare și vor fi făcute publice în curând.

În tot acest timp operatorii economici care dețin stații de compostare sau instalații de producere a biogazului se luptă să obțină certificări în statele vecine care au foarte bine reglementată gestionarea deșeurilor biodegradabile, să distribuie în piață materiile prime obținute și să supraviețuiască într-un sistem care nu este nici bine reglementat, nici susținut de stat.

Ce se întâmplă cu deșeurile biodegradabile în București

În apropierea Bucureștiului nu există nici o stație de compostare sau de producere a biogazului.

În lipsa unor astfel de facilități care ar fi trebuit implementate de autoritățile publice locale au apărut diverse proiecte dezvoltate Grupuri de inițiativă civică sau diverse asociații care au reușit să implementeze câteva puncte de colectare și compostare a deșeurilor biodegradabile generare de populație. Câteva dintre aceste inițiative:

  • Magazinul Zero Waste din București (sector 1) colectează deșeuri biodegradabile și le predă către Grădina MOLCOM – Moara Vlasiei, jud. Ilfov (sat aflat la 35 km de București)
  • Livada comunitară urbană este un proiect al grupului de inițiativă Acțiunea Comunitară Tineretului (sector 4) – zona de colectare și compostare se află în livada din spatele Casei Memoriale Tudor Arghezi, cunoscută ca „Mărțisor”
  • Urban Cultor – au amenajat o zonă de compostare pe strada Grigore Romniceanu, nr. 17-21 (sector 5) in cadrul proiectului Cotroceni, cartier circular 
  • Centrul pentru Compostare Comunitară Floreasca (strada Ludwing van Beethoven, sector 2) proiect pilot implementat pentru 30 de familii de către Food for Earth Bulgaria în parteneriat cu Urban Cultor.

Cei de la Livada Comunitară urbană au lansat și un concurs pentru București – 1 premiu pentru încă o comunitate implicată (bloc, școală, companie, instituție publică sau privată): o ministație de compostare resturi vegetale din bucătărie și din grădină. Găsiți formularul cu aplicația aici.

În sectorul 3 există Colțul de compostare din curtea școlii – o acțiune pilot a Primăriei Sectorului 3, finanțată în cadrul proiectului Resourceful Cities (Programul URBACT).

Deși apreciem inițiativa Primăriei sectorului 3 așteptăm o implicare reală în asigurarea unui sistem de colectare separată „din ușă în ușă” a deșeurilor reciclabile și compostabile atât la nivelul sectorului 3, la nivelul celorlalte sectoare și bineînțeles, la nivel național.

Alte inițiative comunitare de compostare

  • Baimarenii composteaza implementat de Fundația Comunitară Oradea, Banca pentru alimente Maramureș și Explorania – In jurul inițiativei s-au strâns 80 familii care colectează peste 300 kg de deșeuri vegetal din gospodării, în fiecare lună și le depozitează în cele 3 zone de compostare urbană
  • Compost in Cluj – grup de persoane fizice din Cluj care compostează individual sau colectiv în diverse zone din Cluj (în prezent grupul are 1100 de membri)

Având în vedere că deșeurile biodegradabile reprezintă aproximativ jumătate din cantitatea deșeurilor municipale generate de populație, implementarea unui sistem național de colectare al acestora ar contribui la obiectivul anual de reducere a cantităţilor de deşeuri municipale eliminate prin depozitare care este începând din anul 2022 de 60% (Reciclare – minimum 50%, Alte forme de valorificare – 10%) și ar ajuta unitățile administrativ teritoriale să nu mai plătească taxa de 50 lei pe tonă pentru deșeurile eliminate prin depozitare.

Articol scris in colaborare ECOTECAwww.ExpertDeseuri.ro

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

Sursa foto: Administrația Fondului pentru Mediu

Administrația Fondului pentru Mediu a publicat calendarul programelor de finanțare pentru anul 2022.

Per total, bugetul alocat pentru aceste programe este semnificativ mai mare față de anii anteriori (6.800 mil. lei în 2022 față de 646 mil. lei, bugetul anului 2020, de exemplu, așa cum rezultă din Raportul privind Starea Mediului în România în 2020).

Citește mai mult

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Statie de sortare deșeuri municipale amestecate aflată în apropierea Bucureștiului

La data de 29 decembrie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanța de Urgență (OUG) numărul 136 pentru modificarea anexei nr. 6 (privind obiectivele de reducere a cantităților de deșeuri municipale eliminate prin depozitare) la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu. Explicitarea unui cadou pentru primării: în anul 2021 nu au avut obiective și, deci, nici penalități.

Citește mai mult