Cu numai câteva zile înainte ca prevederile PPWR să devină aplicabile, Comisia Europeană a actualizat ghidul de aplicare a regulamentului, structurat sub formă de întrebări și răspunsuri. Ghidul abordează aspecte cu impact direct asupra companiilor, printre care declarația de conformitate, trasabilitatea, gestionarea stocurilor, răspunderea extinsă a producătorului și sistemele de garanție-returnare.
Ce se aplică imediat la 12 august
Prima schimbare este una de responsabilitate. Producătorii, importatorii și distribuitorii trebuie să se asigure că ambalajele pe care le introduc sau le pun la dispoziție pe piață respectă cerințele PPWR deja aplicabile. În același timp, furnizorii de materiale și ambalaje trebuie să ofere informațiile și documentele fără de care conformitatea nu poate fi demonstrată.
Primele obligații vizează substanțele chimice din ambalaje
Încă din prima zi se aplică obligația generală de a reduce la minimum prezența substanțelor chimice care pot afecta sănătatea sau mediul, denumite în PPWR „substanțe care prezintă motive de îngrijorare”. Tot atunci devin aplicabile limitele pentru plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent, iar ambalajele care intră în contact cu alimentele trebuie să respecte pragurile stabilite pentru PFAS.
Clarificările Comisiei arată că verificarea se face pentru întregul ambalaj, inclusiv cerneluri, lacuri, adezivi și celelalte componente. În cazul PFAS, limitele se aplică atât substanțelor adăugate intenționat, cât și celor prezente fără să fi fost adăugate intenționat.
Pentru producători, o declarație generică primită de la furnizor nu este suficientă. Datele trebuie să permită evaluarea ambalajului final și să susțină documentația tehnică. Dacă informațiile din lanțul de aprovizionare lipsesc sau sunt incomplete, conformitatea nu poate fi considerată demonstrată.
Declarația de conformitate devine document operațional
Atunci când o cerință nu are în regulament o dată ulterioară, evaluarea conformității trebuie făcută până la 12 august 2026. Potrivit ghidului oficial de aplicare, producătorul trebuie să lege ambalajul de evaluarea conformității, declarația UE și dosarul tehnic. Documentația se păstrează cinci ani pentru ambalajele de unică folosință și zece ani pentru cele reutilizabile.
Comisia precizează că evaluarea și declarația se întocmesc pentru unitatea de ambalaj. Un recipient, capacul și eticheta sa pot fi acoperite de o singură evaluare, cu informații relevante despre fiecare componentă. În schimb, paleții, foliile, benzile și alte tipuri distincte de ambalaje de transport au nevoie de evaluări separate.
Trasabilitatea nu presupune neapărat un cod unic pe fiecare obiect. Un tip, un lot, un număr de serie sau un element echivalent poate fi suficient dacă permite legătura cu documentația. Ambalajul trebuie să indice și numele și datele de contact ale producătorului, iar importatorul trebuie să își declare propriile date. Când dimensiunea sau natura ambalajului nu permit marcarea directă, informațiile pot fi furnizate într-un document însoțitor.
Stocurile nu trebuie distruse
Unul dintre răspunsurile cu impact comercial imediat privește ambalajele aflate deja în depozite. FAQ-ul Comisiei spune că ambalajele produse înainte de 12 august 2026, dar încă neintroduse pe piață, nu trebuie distruse, refabricate sau reetichetate. Pentru identificare și datele producătorului poate fi folosit un document însoțitor. Dacă informația tehnică lipsește, producătorul trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a o recupera sau reconstrui.
Ambalajele introduse pe piață înainte de 12 august pot rămâne în circulație. Această regulă de tranziție nu trebuie însă confundată cu o scutire generală pentru orice stoc. Cerințele de fond aplicabile la data introducerii pe piață trebuie analizate separat, în special în cazul substanțelor de preocupare și al ambalajelor pentru contact alimentar.
Controlul începe cu măsuri corective
Comisia cere autorităților să evite perturbarea fluxurilor comerciale. Dacă este identificată o neconformitate, operatorul trebuie mai întâi avertizat și trebuie să primească posibilitatea de a o corecta într-un termen rezonabil. Interzicerea, retragerea sau rechemarea ambalajelor devin opțiuni atunci când problema persistă. Această abordare explicată în documentul din august nu este o perioadă de grație, ci o ordine a intervenției.
Răspunderea extinsă a producătorului, clarificată
Răspunderea extinsă a producătorului, cunoscută ca EPR, este una dintre zonele în care PPWR încearcă să reducă diferențele administrative dintre state. Regulamentul armonizează criteriile care stabilesc cine este producătorul responsabil, elementele de înregistrare, frecvența raportării și modul în care vor fi modulate contribuțiile în funcție de performanța de reciclabilitate.
Noul capitol de clarificări dedicat EPR confirmă că microîntreprinderile nu au o scutire generală. Producătorii care pun pe piața unui stat membru mai puțin de zece tone de ambalaje pe an vor avea cerințe de raportare mai reduse. Există și o excepție punctuală atunci când un producător microîntreprindere cumpără materialele de ambalare de la un furnizor stabilit în același stat membru.
Pentru grupurile care vând în mai multe țări, schimbarea importantă este că rolul EPR se stabilește în funcție de tipul ambalajului, tehnica de vânzare și statul în care ambalajul este pus pentru prima dată la dispoziție. O companie poate avea astfel obligații diferite pentru ambalaje de vânzare, de transport, de serviciu sau pentru livrări directe către consumatori.
Armonizarea nu va fi completă în prima zi. Statele membre trebuie să își adapteze registrele, iar prima raportare după noile reguli armonizate este prevăzută până la 1 iunie 2030 pentru anul anterior. Până atunci, sistemele naționale continuă să funcționeze, dar companiile ar trebui să își verifice din timp rolurile, mandatele și calitatea datelor raportate.
SGR intră în ținta europeană pentru 2029
Pentru România, PPWR nu pornește un sistem de garanție-returnare de la zero. SGR administrat de RetuRO funcționează deja pentru ambalaje primare nereutilizabile de băuturi din plastic, metal și sticlă. Regulamentul european adaugă însă o țintă comună și un set de reguli care vor influența evoluția sistemului.
Până la 1 ianuarie 2029, fiecare stat membru trebuie să asigure colectarea separată a cel puțin 90 la sută din sticlele de plastic de unică folosință și a recipientelor metalice pentru băuturi vizate de PPWR. Cele două ținte se calculează separat. Comisia explică rolul sistemelor de garanție-returnare ca instrument principal pentru colectare de calitate și reducerea abandonării deșeurilor.
Sistemele naționale existente nu sunt înlocuite automat la 12 august 2026. Ele vor trebui însă urmărite în raport cu obiectivul european și cu cerințele minime din PPWR. Dacă un sistem pentru ambalaje de unică folosință are aranjamente organizatorice, tehnice și financiare comparabile cu cele ale unei organizații de răspundere a producătorilor, regulamentul permite ca acesta să înregistreze și să raporteze în numele producătorilor participanți.
Pentru producătorii de băuturi, legătura dintre SGR și EPR va deveni astfel mai importantă. Datele despre cantitățile puse pe piață, colectate și reciclate trebuie să poată fi reconciliate, iar responsabilitatea juridică a producătorului nu dispare prin participarea la sistem.
Ce urmează după primul val de obligații
După obligațiile imediate privind substanțele de preocupare, documentația și trasabilitatea, următorul reper apropiat este 12 februarie 2027. Până atunci, Comisia trebuie să stabilească metodologia de calcul și raportare pentru colectarea separată, iar operatorii HoReCa care vând băuturi sau alimente la pachet trebuie să permită folosirea recipientelor aduse de consumatori.
Etichetarea armonizată a ambalajelor este programată de la 12 august 2028 sau la 24 de luni după actele de punere în aplicare necesare, dacă această dată este ulterioară. Pentru ambalajele incluse într-un sistem de garanție-returnare se aplică reguli distincte, tocmai pentru ca marcajele sistemului să rămână clare pentru consumatori.
La 1 ianuarie 2029 apare ținta de colectare separată de 90% pentru recipientele de băuturi din plastic și metal. Din 2030 intră în scenă cele mai ample schimbări tehnice și comerciale, între care criteriile de proiectare pentru reciclare, pragurile de conținut reciclat în plastic, limita de spațiu gol, obiectivele de reutilizare și restricțiile pentru anumite ambalaje de unică folosință. Datele pot depinde de adoptarea actelor delegate sau de punere în aplicare prevăzute de regulament.
Citește și:
Recipientele din plastic de mari și mici dimensiuni: reglementări europene și naționale
