În articolele anterioare, vă spuneam de ce este importantă compostarea deșeurilor și cât este de utilizată această metodă în România. În plus, am văzut cât de profitabile sunt afacerile dezvoltate pe această metodă.
Mai departe, vom parcurge câteva aspecte esențiale legate de acest proces.
Cum este definită compostarea?
Compostarea reprezintă procesul de descompunere și transformare a substanțelor organice solide de către microorganisme (în principal bacterii și fungi) într-un material stabil, care poate fi valorificat (în funcție de caracteristici) în agricultură, în locul îngrășămintelor chimice sau în lucrări de îmbunătățiri funciare (ameliorarea solului).
Categorii de deșeuri compostabile
Principalele categorii de deșeuri care pot fi compostate sunt:
- deșeurile provenite din grădini și parcuri;
- fracția biodegradabilă din deșeurile menajere și asimilabile (resturi de fructe și legume, coji de ouă și alte resturi alimentare);
- deșeurile provenite din piețe și complexe alimentare;
- resturile biodegradabile din industria alimentară;
- nămolul rezultat din stațiile de epurare orășenești (respectiv, cele care nu sunt poluate cu metale grele sau alți agenți chimici nepermiși);
- deșeurile provenite din complexele zootehnice.
Metode de compostare
Compostarea se poate face în cadrul gospodăriilor, în grămadă deschisă, în lăzi de compost speciale din plastic sau în alte recipiente. În cazul fermelor și stațiilor de compostare, compostarea se poate realiza pe platforme special amenajate, materialul pentru compostat fiind dispus în rânduri lungi (brazde) și întors periodic (folosind echipamente speciale de remaniere a brazdelor), în sisteme de grămezi statice aerate folosind conducte perforate sau în containere speciale.
Etapele compostării
Procesul de compostare presupune două etape: tratarea mecanică și descompunerea (fermentarea). În cazul tratării mecanice deșeurile sunt mărunțite, omogenizate și pregătite pentru tratarea biologică/fermentare. Etapa de fermentare cuprinde trei faze principale:
- prima fază, stadiul de fermentare mezofilă, la temperaturi cuprinse între 25 și 40 grade Celsius;
- a doua fază, stadiul termofil, constă într-o degradare aerobă intensă. Materia organică se descompune la temperaturi de 50 până la 70 °C, sub acțiunea bacteriilor. Datorită temperaturilor înalte, materialul se pasteurizează, microbii sunt distruși precum și semințele de buruieni;
- a treia fază, constituie stadiul de maturizare, în care temperaturile se stabilizează (35-45 °C) și se continuă unele fermentații, convertind materialul degradat în humus; ultimul obiectiv este de a produce un material stabil.
Durata fermentării este de minimum 3 luni în sezonul cald și 4-5 luni în sezonul rece. În acest timp se practică remanieri din 30 în 30 de zile. Remanierea se execută manual sau în cazul unor cantități mari de compost, cu ajutorul unor utilaje specializate.
Condiții optime pentru un compost de calitate
O compostare bună constă în asigurarea unor condiții ambientale adecvate pentru viața microbiană. Organismele responsabile de compostare au nevoie de trei elemente pentru a trăi:
- „hrană echilibrată”, compusă dintr-un amestec de ingrediente bogate în carbon (brune-dure-uscate, cum sunt paiele, crengile copacilor, rumegușul) și de ingrediente bogate în azot (verzi-moi-umede cum sunt buruienile, frunzele, resturile de fructe și legume). Este important ca în procesul de compostare să fie utilizate atât deșeuri uscate cât și deșeuri verzi, pentru obținerea unui compost de calitate superioară;
- umiditate, prezentă îndeosebi în ingredientele azotate, sau provenită din apa adăugată separat; umiditatea asigură un mediu propice înmulțirii bacteriilor aerobe și accelerează procesul de compostare;
- aer, a cărui circulație este favorizată de ingredientele carbonate dure. Microbii implicați în procesul de compostare sunt aerobi, au nevoie de aer pentru a se dezvolta și descompune deșeurile.
În lipsa unei aerisiri corespunzătoare a amestecului se formează compostul putrezit (anaerob), un îngrășământ organic de slabă calitate și periculos pentru mediu. Acesta generează mirosuri neplăcute și gaz metan, în timp ce levigatul rezultat în urma putrezirii se scurge în sol și ajunge ulterior în pânza freatică.
Din păcate, în țara noastră, cele mai multe gospodării din mediul rural realizează compostarea anaerobă folosind în principal dejecțiile animaliere, „mari” generatoare de gaz metan.
În schimb, compostul format aerob nu generează gaz metan; carbonul din deșeurile biodegradabile se regăsește în humus iar levigatul se recirculă, o parte a lui integrându-se în compost iar cea mai mare parte se transformă în vapori de apă (datorită temperaturilor ridicate din procesul de compostare); în acest fel pânza freatică este protejată.
Pentru obținerea unui compost de calitate bună este important ca amestecul de deșeuri să fie în permanență aerisit și omogenizat, fie manual, fie mecanizat.
În timp ce în țara noastră, cea mai răspândită metodă de compostare este cea de tip „grămadă deschisă”, realizată manual, în gospodării, în străinătate este utilizată preponderent compostarea mecanizată, pe platformă, în șiruri și grămezi. Puteți urmări procesul de compostare mecanizată în materialul de mai jos.
