Pe 25 septembrie 2015, statele membre ONU adoptau Agenda 2030 și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD). Unul dintre cele 17 obiective urmărește schimbarea modului în care producem și consumăm, inclusiv reducerea deșeurilor și folosirea mai eficientă a resurselor. Într-un articol publicat anterior de ECOTECA, am prezentat concluziile raportului ONU din 2025. Numai 35% dintre țintele globale erau pe drumul cel bun sau înregistrau progrese moderate. Cum arată însă progresul Uniunii Europene într-un domeniu concret, cel al materialelor recuperate din deșeuri?
Potrivit raportului Eurostat din 2026 privind obiectivele de dezvoltare durabilă, materialele provenite din reciclare reprezentau 12,2% din totalul celor utilizate în UE în 2024. ODD 12 stabilit la nivel european pentru 2030 este de 24%.
ODD 12 și utilizarea materialelor reciclate în UE
Între 2009 și 2024, rata de utilizare circulară a materialelor a crescut de la 10,4% la 12,2%, adică cu 1,8 puncte procentuale în 15 ani. Pentru a atinge obiectivul din 2030, UE ar trebui să câștige încă 11,8 puncte procentuale față de nivelul din 2024. Eurostat arată că ritmul actual de creștere nu este suficient.
În același timp, analiza Eurostat dedicată consumului și producției responsabile indică o scădere cu 7,1% a amprentei materiale a UE între 2019 și 2024. Aceasta măsoară resursele extrase, inclusiv în afara Uniunii, pentru a produce bunurile și serviciile consumate de europeni. În 2024, amprenta materială era de 13,7 tone pe locuitor, peste media globală.
Scăderea consumului de resurse și creșterea utilizării materialelor reciclate sunt evoluții diferite. Datele arată un progres în prima direcție, în timp ce a doua avansează prea lent pentru ținta stabilită.
De ce reciclarea nu este suficientă
În 2022, UE a reciclat 56% dintre deșeuri, dacă excludem principalele deșeuri minerale. De ce materialele provenite din reciclare acopereau doar 12,2% din cele folosite în economie în 2024? Cele două procente se referă la ani diferiți și măsoară lucruri diferite. Rata reciclării privește deșeurile tratate, în timp ce rata de utilizare circulară compară materialele recuperate cu toate materialele folosite în economie.
O parte considerabilă a resurselor este încorporată în clădiri și infrastructură. Aceste materiale pot rămâne în uz zeci de ani înainte să fie disponibile pentru reciclare. Combustibilii sunt consumați pentru producerea energiei și nu pot fi recuperați în același fel. Eurostat arată și că unele materiale reciclate nu îndeplinesc cerințele pentru fabricarea unor produse noi sau nu găsesc suficientă cerere pe piață.
Diferențele apar și între categoriile de materiale. În 2024, la nivelul UE, rata de utilizare circulară era de 23% pentru minereurile metalice, 14% pentru mineralele nemetalice, categorie care include sticla, și 10% pentru biomasă, care include hârtia și lemnul. În cazul materialelor energetice fosile, categorie care include și materia primă folosită pentru producerea plasticului, rata era de 4%. Aceste cifre arată ponderea materialelor provenite din reciclare în fiecare categorie, nu rata de reciclare a deșeurilor respective.
România și celelalte state membre
În 2024, materialele provenite din reciclare reprezentau 32,7% din cele utilizate în Olanda, 22,7% în Belgia și 21,6% în Italia. La celălalt capăt al clasamentului, Finlanda și Irlanda aveau câte 2%, iar România înregistra 1,3%, cea mai mică valoare din UE.
Eurostat precizează că diferențele dintre țări nu depind numai de cantitatea de deșeuri reciclate. Contează și cât de multe materiale consumă fiecare economie și ce tipuri de resurse folosește.
La 11 ani de la adoptarea Agendei 2030, datele arată că recuperarea deșeurilor este doar o parte a problemei. Pentru a reduce folosirea materiilor prime noi, materialele reciclate trebuie să poată reveni în producție și să existe cerere pentru ele.
