Ca parte a strategiei „De la fermă la consumator”, Comisia Europeană a lansat în consultare publică o propunere pentru un cadru legislativ pentru sisteme alimentare durabile (sustainable food system framework, SFSF).

Această inițiativă își propune să facă sistemul alimentar al UE sustenabil și să integreze sustenabilitatea în toate politicile legate de alimentație.
Cadrul va stabili principii și obiective generale, împreună cu cerințele și responsabilitățile tuturor actorilor din sistemul alimentar al UE. Mai precis, va stabili norme privind:
- etichetarea durabilă a produselor alimentare;
- criterii minime pentru achizițiile publice durabile de alimente;
- guvernanță și monitorizare.
Consultarea urmărește să primească contribuții din partea cetățenilor și a unei game largi de stakeholderi publici și privați din UE și din țări terțe. Chestionarul este accesibil în toate limbile oficiale ale UE. Sunt prevăzute, de asemenea, activități de consultare suplimentare, inclusiv sondaje specifice și ateliere de lucru cu experți, consultarea grupurilor de experți/sectoriale relevante ale părților interesate și ale statelor membre și consultări specifice cu alte instituții ale UE.
Puteți accesa propunerea legislativă aici și chestionarul aici.
Strategia „Farm to Fork” („De la fermă la consumator”)
Amintim că strategia „De la fermă la consumator”, publicată în 2020 și aflată în centrul Pactului verde european, urmărește să facă sistemele alimentare echitabile, sănătoase și prietenoase cu mediul.
Sistemele alimentare nu pot fi rezistente la crize precum pandemia de COVID-19 dacă nu sunt durabile. Trebuie să ne reproiectăm sistemele alimentare, care în prezent reprezintă aproape o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră, consumă cantități mari de resurse naturale, duc la pierderea biodiversității și au un impact negativ asupra sănătății (atât din cauza subnutriției, cât și a supranutriției) și nu permit o rentabilitate economică și mijloace de trai echitabile pentru toți actorii, în special pentru producătorii primari.
Strategia „Farm to Fork” își propune să accelereze tranziția către un sistem alimentar durabil, care ar trebui:
- să aibă un impact neutru sau pozitiv asupra mediului;
- să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la impactul acestora;
- să contribuie la inversarea pierderii biodiversităţii;
- să asigure securitatea alimentară, nutriția și sănătatea publică, garantând că toată lumea are acces la alimente suficiente, sigure, hrănitoare și durabile;
- să mențină accesibilitatea alimentelor, generând în același timp profituri economice mai echitabile, încurajând competitivitatea sectorului de aprovizionare al UE și promovând comerțul echitabil.
Principalele obiective ale strategiei pentru 2030:
Deși agricultura UE este singurul sector agricol major din lume care și-a redus emisiile de gaze cu efect de seră (cu 20% față de 1990), ea este în continuare responsabilă pentru aproximativ 10% din emisiile de gaze cu efect de seră (din care 70% se datorează animalelor). Împreună cu producția, prelucrarea, ambalarea și transportul, sectorul alimentar este unul dintre principalii factori ai schimbărilor climatice.

Strategia stabilește atât inițiative de reglementare, cât și inițiative fără caracter de reglementare, cu politicile comune în domeniul agriculturii și pescuitului ca instrumente-cheie pentru a sprijini o tranziție justă.
Făcând un bilanț al învățămintelor din pandemia de COVID-19, Comisia va dezvolta, de asemenea, un plan de urgență pentru asigurarea aprovizionării cu alimente și a securității alimentare. UE va sprijini tranziția globală către sisteme agroalimentare durabile prin politicile sale comerciale și prin instrumentele de cooperare internațională.
Puteți consulta strategia aici.
Risipa alimentară în România
Risipa alimentară reprezintă 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră. Altfel spus, risipind alimente emitem aproape de două ori mai multe gaze cu efect de seră decât toate mașinile conduse în SUA și Europa.
Statistica realizată de WWF este inclusă și în ultimul Raport privind starea mediului emis de Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM), cel pentru anul 2020 (pagina 554).
Din păcate, nici de această dată nu au fost incluse în raport date relevante despre stadiul risipei alimentare în România.
Deși există Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, modificată prin Legea 131/2020, iar în 2019 au fost adoptate și Normele metodologice de aplicare a legii (prin HG 51/2019, modificată prin HG 1025/2020), în continuare stăm prost nu doar la capitolul „raportare și colectare de date” privind risipa alimentară, ci și în ceea ce privește măsurile implementate în cadrul industriei pentru a reduce acest fenomen.
În prezent, o nouă propunere de modificare a Legii 217/2016 a fost înregistrată la Senat pentru dezbatere la sfârșitul lunii mai și așteaptă avizul Consiliului Concurenței.
Principalele modificări aduse de noua propunere
Pe lângă măsurile concrete de prevenire și reducere a risipei, care existau în mare parte în vechea lege, noua propunere impune ca Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR):
- să creeze, până la data de 1 ianuarie 2025, o platformă națională pentru raportarea datelor privind risipa alimentară de către operatorii economici;
- să publice anual pe site-ul propriu date relevante cu privire la progresele făcute pentru prevenirea şi diminuarea risipei alimentare;
- împreună cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), să realizeze campanii de informare şi conştientizare pentru a preveni şi reduce risipa alimentară, inclusiv în ceea ce priveşte impactul social şi de mediu al risipei alimentare;
- împreună cu Ministerul Mediului, în consultare cu ANSVSA, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor, să realizeze strategia naţională pentru prevenirea şi reducerea risipei alimentare, care trebuie actualizată cel puțin o dată la cinci ani.
Modificările propuse sunt în principiu binevenite, deși reprezentanții industriei afirmă de ani buni că nu sunt suficiente. O acțiune importantă care trebuie luată în seamă este o mai bună monitorizare a acestui fenomen, pentru a se asigura că organizațiile iau măsurile impuse pe întreg ciclul de producție și distribuție.
Din păcate, cu sau fără această propunere adoptată, acțiunile industriei pentru reducerea risipei sunt reduse.
Inițiative venite în principal din sectorul neguvernamental, ca Somaro, magazinul social, Food Waste Combat, Banca de Alimente (dezvoltată de Crucea Roșie Română), sau de la start-up-uri (de exemplu, bonapp.eco) reprezintă exemple de bună practică pentru reducerea risipei alimentare, inițiative care au găsit soluții chiar și atunci când acest fenomen nu era reglementat și care ar trebui luate în considerare de fiecare dată când este modificată legea risipei alimentare sau când sunt dezvoltate la nivel național strategii/politici pentru combaterea ei.
Puteți consulta proiectul de lege aici.
Articol scris în colaborare ECOTECA și www.ExpertDeseuri.ro.
- Reutilizarea ambalajelor vs. prevenirea ambalajelor: de ce trebuie tratate diferit aceste concepte
- Pactul Verde și noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard
- Cum obligă principiul european „Do no significant harm” (DNSH) organizațiile să devină sustenabile
- Planul Comisiei Europene de monitorizare a progresului către economia circulară se află în revizuire. Ce a raportat România
- Directiva-cadru privind deșeurile va fi revizuită: propunerea se află în dezbatere publică
- Directiva 2009/125/CE privind ecodesign-ul va fi revizuită: propunerea se află în dezbatere publică
- Raport Confederația Patronală Concordia: „Economia circulară în businessul românesc”
- Eurostat: unde au fost exportate deșeurile UE în 2021?