Reducerea risipei nu înseamnă doar să cumpărăm mai puțin sau să aruncăm mai puțin. Contează și cât timp păstrăm resursele în economie, dacă avem unde să colectăm separat și cine răspunde atunci când sistemele nu funcționează. Despre aceste lucruri a vorbit Raul Pop, expert asociat ECOTECA, la dezbaterea „Antirisipa: soluții pentru economisire”, organizată marți, 29 septembrie, de G4Media.
„Tot ceea ce aruncăm ne costă bani”
Economia circulară pornește de la folosirea unei resurse cât mai mult timp înainte ca aceasta să devină deșeu. Un echipament electric poate fi reparat, un obiect poate fi reutilizat, iar materialele pot fi recuperate și introduse din nou în economie.
„Economia circulară nu este altceva decât o manieră prin care resursa, odată extrasă, rămâne în funcțiune și creează valoare economică cât mai mult timp, în cât mai multe cicluri”, a explicat Raul Pop.
Dincolo de impactul asupra mediului, risipa are și un cost direct. Produsele și ambalajele care sunt aruncate au fost deja plătite de consumator, iar după ce devin deșeuri apar alte costuri pentru colectare, transport, sortare, reciclare sau eliminare.
„Un lucru interesant și poate insuficient spus este faptul că tot ceea ce aruncăm ne costă bani”, a mai spus acesta.
Raul Pop a atras atenția și asupra costurilor suportate de România atunci când obiectivele de reciclare nu sunt atinse. Potrivit acestuia, România plătește deja anual peste 200 de milioane de euro către bugetul Uniunii Europene pentru deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate, iar de anul viitor suma ar urma să depășească 300 de milioane de euro în cazul echipamentelor electrice care nu sunt reciclate.
„Ăștia sunt bani care pleacă din bugetul unei țări care se plânge că n-are bani și care s-ar putea evita făcând lucrurile care oricum sunt în lege, și anume să colectăm și să reciclăm ambalajele, echipamentele electrice și așa mai departe”, a spus reprezentantul ECOTECA.
În același timp, o parte dintre materialele care sunt deja reutilizate în economie pot rămâne în afara statisticilor dacă aceste fluxuri nu sunt măsurate și raportate. Raul Pop a dat exemplul cărămizilor recuperate dintr-o construcție și folosite în alta sau al materialelor rezultate din lucrări de infrastructură care pot fi reintegrate în noile proiecte.
Cine răspunde atunci când colectarea separată nu funcționează
În cazul Sistemului de Garanție-Returnare, relația este simplă pentru consumator. Garanția este plătită la cumpărarea produsului și recuperată atunci când ambalajul este returnat.
În cazul celorlalte deșeuri, situația depinde însă și de modul în care autoritățile locale și operatorii de salubritate organizează colectarea.
„Un comportament performant din punct de vedere al mediului depinde foarte tare de capacitatea noastră de a identifica cine este responsabil”, a explicat expertul în managementul deșeurilor și economie circulară.
Dacă nu există recipiente suficiente sau un serviciu funcțional de colectare separată, responsabilitatea nu poate fi transferată integral către cetățean. În schimb, atunci când infrastructura există, dar în recipientele pentru reciclabile sunt puse alte tipuri de deșeuri, responsabilitatea revine celui care le folosește incorect.
„Putem întotdeauna să aruncăm vina dintr-o parte în alta. Dar realitatea este că sistemul ăsta funcționează dacă toate rotițele lui își fac treaba care le revine”, a spus Raul Pop.
Colectarea corectă de la început influențează și cantitatea de material care mai poate fi recuperată ulterior. Odată amestecate sau contaminate, reciclabilele devin mai dificil de sortat și valorificat.
RetuRO: Comportamentul de returnare diferă între generații
Potrivit observațiilor prezentate de Anca Marinescu, Corporate Affairs & Communication Manager RetuRO, persoanele de peste 60 de ani sunt cele mai consecvente în returnarea ambalajelor, urmate de categoria de peste 40 de ani.
„Cei mai disciplinați în a aduce ambalajele înapoi sunt cei peste 60 de ani”, a spus Anca Marinescu.
În schimb, interesul declarat al generației Z pentru problemele de mediu nu se transformă întotdeauna într-un comportament la fel de constant de returnare. La vârste mai mici, copiii sunt foarte receptivi la informațiile despre colectarea separată și ajung frecvent să ducă aceste mesaje și acasă. O parte dintre aceste obiceiuri tind însă să se piardă în adolescență.
Pentru adolescenți și tineri, comunicarea despre mediu trebuie, la rândul ei, adaptată. Apartenența la comunități, persoanele cu care au afinități și modul în care este formulat mesajul pot conta mai mult decât formele clasice de informare.
Nu este suficient să le spunem copiilor ce trebuie să facă
Educația de mediu nu poate fi separată de infrastructura pe care copiii o găsesc în școală, acasă sau în comunitate. Raul Pop a atras atenția că nu putem pune rezolvarea problemelor actuale exclusiv în seama generațiilor viitoare.
Dacă unui copil i se explică la școală de ce trebuie să colecteze separat, dar chiar în școala respectivă nu există un sistem de colectare separată, mesajul teoretic intră în contradicție cu realitatea pe care copilul o vede.
Aceeași problemă apare atunci când elevilor li se vorbește despre reducerea consumului de energie, dar clădirea în care învață nu permite controlul separat al iluminatului sau al încălzirii pentru fiecare sală.
„Dacă îi educăm la rece și nu le dăm un exemplu din partea adulților, educația asta se pierde, pentru că vor tinde să se adapteze la contextul lor, la anturajul lor”, a explicat Raul Pop.
Tinerii se raportează diferit și la obiectele pe care le folosesc
Un alt exemplu discutat în cadrul panelului a venit din piața telefoanelor reutilizate. Tinerii cu vârste aproximativ între 20 și 35 de ani sunt mai deschiși să vândă telefonul pe care nu îl mai folosesc și să cumpere, la rândul lor, un dispozitiv utilizat. La categoriile de vârstă mai ridicate apare mai frecvent tendința de a păstra vechile telefoane în casă chiar dacă acestea nu mai sunt utilizate.
Diferența arată că reutilizarea nu depinde doar de infrastructură sau de posibilitatea tehnică de a da unui produs o nouă utilizare. Contează și relația pe care fiecare generație o are cu obiectele pe care le deține.
Și modul în care tinerii răspund proiectelor de mediu poate fi diferit de așteptările generațiilor adulte. Într-o competiție pentru studenți dedicată soluțiilor de colectare și reciclare a echipamentelor electrice, înscrierile au venit foarte târziu, însă aproximativ 60 de studenți au participat și au prezentat proiecte bine pregătite. Exemplul arată că lipsa unui răspuns imediat prin canalele clasice de comunicare nu înseamnă automat lipsă de interes sau implicare.
Infrastructura și serviciile publice se pot schimba când cetățenii le solicită
„După părerea mea, soluția ar fi să cerem. Adică, în calitate de cetățeni, să cerem niște sisteme funcționale”, a spus Raul Pop.
Dacă într-un cartier nu există colectare separată funcțională, cetățenii pot cere autorității locale să asigure serviciul. Dacă solicitarea vine de la mai mulți vecini sau de la o comunitate, problema devine mai vizibilă.
Reprezentantul ECOTECA a vorbit în acest context despre nevoia unui „spirit civic informat”. Alegerile individuale rămân importante — ce cumpărăm, cât cumpărăm, dacă reparăm, reutilizăm sau colectăm separat — dar cetățeanul poate cere și celor care administrează serviciile publice sau companiilor să îmbunătățească sistemele pe care le folosim.
„Nu trebuie să te organizezi într-o mare asociație. Poți să faci lucrurile astea cu niște oameni de la tine de pe scară, de pe stradă, și chiar funcționează”, a spus expertul asociat ECOTECA.
Mai puțină risipă nu înseamnă mai puțin confort
Reducerea risipei este asociată uneori cu ideea unor restricții suplimentare pentru consumatori. Raul Pop consideră însă că există încă suficient spațiu pentru eficientizarea sistemelor fără ca oamenii să renunțe la confort.
Reducerea pierderilor din rețelele de apă, existența colectării separate în școli sau posibilitatea de a controla separat temperatura într-o sală de clasă sunt exemple de măsuri care reduc consumul inutil fără să afecteze calitatea vieții.
„Nu cred în niciun fel că suntem în situația în care să ne restrângem calitatea vieții dacă facem mai puțină risipă”, a spus Raul Pop.
În paralel, presiunea va crește pentru găsirea unor soluții și pentru alte categorii de deșeuri, de la textile și materiale rezultate din construcții până la deșeuri voluminoase. Pentru cetățean, schimbarea devine vizibilă atunci când există efectiv un loc unde poate duce un obiect pe care nu îl mai folosește, în loc să îl păstreze la nesfârșit sau să îl arunce împreună cu deșeurile obișnuite.
Citește și:
În așteptarea Circular Economy Act – scalarea inovării
Ordonanța nr. 6/2021, un nou pas spre o economie circulară (I)
