Valoare adăugată și verde
Sursa foto: Confederația Patronală Concordia
Creșterea economică a României din ultimele două decenii a fost, într-adevăr, spectaculoasă. Din ea a beneficiat toată lumea, atât companii cât și cetățeni. Afacerile s-au dezvoltat, oamenii au câștigat mai bine. Am redus semnificativ ecartul de dezvoltare în raport cu Vestul Europei și am ajuns în poziția de țară dezvoltată, admițând însă că nu ne-am rezolvat toate problemele sociale, la fel cum nici protecția mediului nu a fost o prioritate în măsura în care nu aveam o directivă de implementat. Istoria și analiza Valoare Adăugată în economia românească lansată săptămâna trecută de Concordia arată însă că în măsură ce ne apropiem de medie, inerția ne lasă și trebuie să adoptăm politici de creștere susținute ca să păstrăm ritmul de creștere și să rezolvăm și alte probleme societale. Practic, competitorii noștri pe piața globală (incluzând aici și piața internă, mai ales în contextul unei Piețe Unice în UE) au devenit țările dezvoltate, nu mai putem miza pe costul scăzut al forței de muncă și nici pe resurse primare ieftine. La asta se adaugă și viteza cu care piețele se schimbăm odată cu accelerarea digitalizării și a tranziției verzi care pot aduce și eficiență și competitivitatea suplimentare.
Ce legătură au aceste aspecte cu economia verde? Cadrul concurențial în care concurăm este determinat de schimbările climatice, atât din puncte de vedere al riscurilor (adaptare, lanțuri de aprovizionare, costuri cu reglementarea și efectiv scăderea competitivității), cât și al oportunităților (eficiența utilizării resurselor). Pe lângă dezvoltarea economică în sine, trebuie să o facem în contextul de neutralitate climatică la orizont 2050; să producem cel puțin la fel, dar mai bine și cu emisii mai puține, aceasta este provocarea (și raportul Băncii Mondiale despre care am scris aici ne arăta că matematic este posibil). Dar unde sunt oportunitățile? Circularitatea și productivitatea scăzută a resurselor.
România înregistrează a treia cea mai mică productivitate a resurselor, situându-se în 2022 la 38,4% din media UE și a înregistrat în 2021 o scădere a utilizării circulare a materialelor de la 1,7 la 1,4%, indicator oricum în urmă față de media UE, de 11,7%. Cifrele sunt identice și pentru 2022. Față de anul 2000, productivitatea resurselor în România a stagnat. Amprenta materială a economiei românești – reprezentând consumul de materii prime – era în 2020 a doua cea mai mare din UE, de 2,22 ori mai mare decât media UE. Intensitatea de emisii în sectorul de producție din România este de 3 ori peste media UE și consumul de energie arată că deși are unul dintre cele mai mici consumuri de energie electrică din UE, a înregistrat în 2021 a treia cea mai mare creștere din UE față de media anilor 2017-2019 în ceea ce privește consumul primar de energie. Indicatorii arată o tranziție șubredă a economiei care se poate croniciza, iar viteza cu care se mișcă alte economii este considerabil mai mare (a se vedea, de exemplu, o rată a utilizării circulare a materialelor dublă față de media UE, în Olanda).
La fel cum s-a întâmplat cu decalajele economice, și decalajele de utilizare a resurselor și reducerea emisiilor pot fi recuperate, doar că viteza de schimbare este mai mare și problemele sunt mai complicate. Soluții uniforme și general valabile nu există, de aceea și Concordia își propune să abordeze soluțiile sectorial, cu analize calitative.
În succesul demersului de tranziție a economiei la economia verde și cu o valoare adăugată mai mare stă succesul fiecărei companii; cu cât mai multe înțeleg încotro merge lumea, cu atât sunt șanse mai mari să își regândească afacerile pe modele mai verzi, să investească în tehnologie și inovație, să dezvolte colaborări trans-sectoriale sau pe lanțurile de aprovizionare, să ceară Guvernului măsuri de sprijin și politici care să le ajute să se dezvolte în această direcție.
Autor: Adelina Dabu
