200808 ECT Poza postare SGD

Sistemul de garanție depozit – exemple din Europa

200808 ECT Poza postare SGD

Olanda este una dintre țările de la care România ar putea lua exemplu, după ce a atins o rată de colectare de 95% a ambalajelor PET și unele de sticlă. Sistemul depozit-garanție a fost implementat în Regatul Țărilor de Jos în 2005 și presupune oprirea unei garanții pentru ambalajele din PET pentru băuturi (doar apă și băuturi răcoritoare mai mari de un litru), dar și pentru sticle și navete de bere.

Sticlele de plastic au o garanție de 25 de cenți care apare și pe bonul fiscal al clientului, iar garanția pentru sticlele de bere este de 10 cenți (este trecută chiar pe eticheta produsului). Garanția pentru navetele de bere este cuprinsă între 1,95 de euro și 5 euro. Sistemul din Olanda este mare parte automatizat (89%) și doar 11% este manual.

În luna aprilie, secretarul de stat al Managementului Infrastructurii și Apelor a anunțat că și ambalajele din sticlă mai mici de un litru, pentru băuturi, vor avea o garanție de 15 cenți, începând cu 1 iulie 2021, și că ia în calcul implementarea unui sistem garanție-depozit și pentru dozele de aluminiu.

Germania și-a câștigat reputația de campion mondial al reciclării, atingând o cotă de colectare a ambalajelor din plastic pentru băuturi între 97 și 99% și 99% pentru dozele de aluminiu. Legea, care a fost introdusă în 2003, prevede o garanție de 25 de cenți pentru ambalajele de unică folosință, în timp ce pentru cele reutilizabile (în special din sticlă) este de obicei între 8 și 15 cenți.

Ideea din spatele acestor prețuri diferite a fost să motiveze clienții să returneze ambalajele de unică folosință (care altfel ar fi ajuns în mediul înconjurător), dar și să le facă pe acestea mai puțin atractive, prin prețul mai mare.

În Germania, sistemul de colectare este 80% automatizat și 20% manual. Aproape în toate supermarketurile există aparate care colectează ambalajele pentru băuturi („reverse vending machines”), scanează și cântăresc sticlele și le verifică într-o listă a retailerului respectiv. Dacă ambalajul nu este pe această listă, aparatul refuză sticla. Dacă este, clientul primește un bon valoric prin care îi este returnată garanția.

Deși sistemul din Germania este dat ca exemplu în toată lumea, grupurile de mediu de acolo atrag atenția că acesta nu reprezintă o prea mare presiune pentru producători, nu îi motivează să-și reducă amprenta de carbon în ce privește ambalajele.

Producătorii de băuturi, de fapt, obțin chiar un profit de 1-3% din sticlele nereturnate, pentru care comercianții au reținut garanția, dar nu au fost nevoiți să o ramburseze. Potrivit unor estimări, de la introducerea sistemului garanție-depozit, producătorii de băuturi au obținut în jur de trei miliarde de euro din sticlele care au ajuns probabil la gunoi și nu au fost returnate în sistem.

Mai mult, deși scopul sistemului a fost și să încurajeze utilizarea ambalajelor prietenoase cu mediul, sticlele reutilizabile sunt astăzi folosite mai puțin de către producători: de la 80%, în 2003, la sub 50% în prezent.

Foto: https://ryansrecycling.com/