Lumea rămâne în urmă cu obiectivele de dezvoltare durabilă

Autor: Cosmin Zaharia

La mai bine de 10 ani de la adoptarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, lumea rămâne în urmă în atingerea obiectivelor asumate, potrivit The Sustainable Development Goals Report 2025, publicat de Organizația Națiunilor Unite. Raportul arată că doar 35% dintre țintele globale sunt pe drumul cel bun sau înregistrează progrese moderate. Aproape jumătate avansează prea lent, iar 18% sunt în regres față de nivelul de referință din 2015. Concluzia principală este că ritmul actual nu este suficient pentru atingerea angajamentelor asumate prin Agenda 2030.

Documentul arată că, în ultimul deceniu, au existat și progrese reale în unele domenii. Peste jumătate din populația lumii beneficiază în prezent de cel puțin o formă de protecție socială, accesul la electricitate a ajuns la 92% în 2023, iar utilizarea internetului a crescut la 68% în 2024, față de 40% în 2015. În aceeași perioadă, 110 milioane de copii și tineri au intrat în sistemul educațional, iar decalajele de gen din educație au continuat să se reducă.

Progrese punctuale, blocaje majore

ONU avertizează însă că aceste evoluții nu schimbă tabloul general. Conflictele, criza climatică, tensiunile geopolitice și șocurile economice continuă să frâneze progresul global. Raportul notează că peste 800 de milioane de oameni trăiesc în sărăcie extremă, că nivelul dioxidului de carbon este cel mai ridicat din ultimii peste două milioane de ani și că 2024 a fost cel mai cald an înregistrat vreodată. În același timp, peste 120 de milioane de persoane au fost forțate să își părăsească locuințele, de peste două ori mai multe decât în 2015.

Presiunea financiară accentuează aceste întârzieri. Țările cu venituri mici și medii au ajuns la costuri record de 1,4 trilioane de dolari pentru plata datoriei, în timp ce deficitul anual de finanțare pentru dezvoltare este estimat la 4 trilioane de dolari. În aceste condiții, multe state au tot mai puțin spațiu pentru investiții în sănătate, educație, infrastructură și protecție socială, adică exact în domeniile de care depinde recuperarea decalajelor.

Sărăcia și foametea rămân departe de a fi rezolvate

Datele din raport arată că, în 2025, aproximativ 808 milioane de oameni vor trăi în sărăcie extremă, adică 9,9% din populația globală. În ritmul actual, doar una din cinci țări este pe traiectoria care ar permite reducerea la jumătate a sărăciei naționale până în 2030. Deși protecția socială a crescut la nivel global, 3,8 miliarde de oameni rămân în afara oricărei forme de acoperire.

Nici situația din zona securității alimentare nu indică o redresare suficientă. În 2024, 8,2% din populația globală s-a confruntat cu foamete, iar aproximativ 2,3 miliarde de oameni au fost afectați de insecuritate alimentară moderată sau severă. Raportul subliniază că, deși există unele îmbunătățiri față de anii anteriori, nivelurile rămân peste cele de dinaintea pandemiei, iar presiunile asupra sistemelor alimentare continuă să fie ridicate în mai multe regiuni.

Fără date mai bune, răspunsul statelor rămâne limitat

Raportul insistă și asupra unei probleme mai puțin vizibile, dar esențiale pentru politicile publice. Datele și sistemele statistice rămân subfinanțate, deși ele stau la baza monitorizării progresului și a corectării intervențiilor. Față de începutul perioadei de monitorizare, disponibilitatea datelor s-a îmbunătățit, iar toți cei 234 de indicatori au acum metodologii stabilite la nivel internațional. Totuși, persistă goluri importante, mai ales în domenii precum egalitatea de gen, orașele durabile, clima și instituțiile.

Raportul arată și cât de fragilă rămâne finanțarea pentru statistică. Sprijinul internațional pentru date a crescut în perioada 2015–2022, dar rămâne concentrat în jurul unui număr redus de finanțatori, iar întreruperile din 2025 au afectat deja colectarea unor date esențiale pentru monitorizarea mai multor indicatori SDG. Asta înseamnă că, fără investiții mai stabile în infrastructura de date, capacitatea statelor de a identifica rapid problemele și de a corecta direcția rămâne limitată.

Ca și concluzii, raportul ONU arată că obiectivele de dezvoltare durabilă nu au dispărut de pe agendă, dar sunt departe de ritmul necesar. Mesajul central este că următorii ani vor depinde de investiții mai mari, politici mai coerente, capacitate instituțională mai bună și cooperare internațională reală. Fără aceste condiții, diferența dntre angajamente și rezultate va continua să crească.

Citește și:

Tranziția către o finanțare durabilă în UE – practici din primele 6 luni