Incercari de dialog

Va spuneam ca in noiembrie am  depus si a doua scrisoare privind situatia dezastruoasa a deseurilor in Romania, din partea a 43 de ONG-uri de mediu si a Coalitiei pentru Mediu din Romania. Asadar vreo 115 ONG-uri au spus ca situatia e dureroasa. Ministerul nu e de aceeasi parere. Sau, cel putin, nu ne-a impartasit-o si noua; nu am primit nici un raspuns.

In paralel se discuta Strategia Nationala privind Gestiunea Deseurilor. Puteti gasi cea mai recenta versiune a ei aici. Si la asta, impreuna cu Coalitia pentru Mediu, am intervenit cu o pozitie oficiala in care am spus, in esenta, ca nu e altceva decat o compunere plina de generalitati si ambiguitati. Eh, de data asta Ministerul ne-a raspuns. Iata raspunsul aici. Pe scurt, se poate reformula cam asa: „Da, Strategia Nationala e un joc de glezne, dar o sa scoatem Planul National…si sa vedeti voi atunci masuri concrete!”

Nu se precizeaza cand si care anume vor fi aspectele care se vor clarifica cu acea minunata ocazie.

Intre timp, noi suntem tot acolo, la concurenta cu Bulgaria… Ia priviti aici ultimul studiu al Agentiei Europene de Mediu, sau descarcati-l de aici. Si, daca vreti sa gasiti Romania, uitati-va pe grafice la indicatorii cei mai slabi. Despre cauzele reale, vom reveni – din nou si din nou – cu referiri concrete.

Si nu e pentru ca nu avem o noua strategie. E pentru ca avem doar asta! Si – proasta sau mirobolanta – eficacitatea implementarii ei se vede, zi de zi. Iat-o, mai jos (de exemplu).

gunoi

via www.ecomagazin.ro

Amenzi deseuri; obligatii si interdictii legate de deseuri

UPDATE amenzi deseuri:

S-a lansat prima aplicatie online de automatizare a raportarilor aferente administrarii deseurilor. Adio amenzi deseuri! Gasiti mai multe detalii pe www.RaportareDeseuri.ro. De ce e nevoie de ea, vedeti mai jos… Sau pe pagina dedicata de pe Facebook.

Dragilor, ca tot v-am scris cam ce se mai vede prin „legile deseurilor” in Romania, ma gandeam ca v-ar fi utila si o mica lista (gen rezumat). Iata ce anume zice legea ca e voie si ce nu e voie sa facem cu gunoaiele astea (in calitatea noastra de generatori)….

Pe scurt, „detinatorul de deseuri” (adica, conform legii, „producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora”) are obligatia de a:

  • clasifica, tine evidenta si raporta cantitativ deseurile predate spre valorificare sau eliminare (L.211/2011, art.49); amenda – 15.000-30.000 RON.
  • colecta separat cel putin deseurile din hartie, metal, plastic si sticla (L.211/2011, art. 14.1); amenda – 20.000-40.000 RON.
  • preda separat deseurile din baterii si acumulatori, in vederea reciclarii (HG.1132/2008, art. 7.18);  amenda – 5.000-7.500 RON.
  • desemna o persoana (angajat sau tert) care sa urmareasca circuitul deseurilor (L.211/2011, art. 22.3); amenda –  15.000 – 30.000 RON.
  • colecta separat,  stoca si preda, in vederea reciclarii, uleiurile uzate (HG. 235/2007, art. 5.1); amenda – 7.500 – 10.000 RON.

In plus, detinatorului de deseuri nu-i sunt permise:

  • abandonarea deseurilor (L.411/2011, art. 19.3); amenda – 20.000-40.000 RON.
  • eliminarea deseurilor din baterii amestecate cu cele menajere (HG.1132/2008, art. 10.1); amenda – 25.000-30.000 RON.
  • eliminarea deseurilor electrice prin depozitare finala (HG. 1037/2010, art. 5.2);   amenda – 5.000-10.000 RON
Amenzi deseuri

Amenzi pentru deseuri? Da, si inca ce amenzi!

Din pacate, dupa cum se vede, aceste obligatii legale sunt “imprastiate” in mai multe acte normative. Asadar, de cele mai multe ori, sunt dificil de urmarit si de aplicat. Ce sa mai vorbim de evitarea unor amenzi pentru deseuri! Pe de alta parte, penalizarile pentru incalcarea acestor prevederi sunt semnificative.

Sau, mai simplu: cine nu recicleaza – plateste! Speram sa nu fie cazul, dar  trebuie inceput de undeva, nu?

A, sa va spun si despre „producator„. Conform terminologiei tehnice de deseuri, producator nu inseamna [numai] fabricant. Este oricine „pune pe piata” produse care se vor transforma in deseuri reglementate. Asadar chiar daca le aduce prin import sau prin transfer intra-comunitar (adica din UE). Vorbim despre ambalaje (hartie-carton, plastic, sticla, metal, lemn) dar si despre echipamente electrice si electronice, baterii si acumulatori, uleuri minerale sau anvelope.

Obligatiile „producatorilor” sunt de a colecta si valorifica (prin reciclare sau altfel) o anumita pondere din cantitatea pusa pe piata in anul respectiv. Adica, pentru hartie-carton, obiectivul este de 60% si pentru fiecare kg de deseu care ar fi trebuit valorificat si nu a fost valorificat se plateste o contribuite la Fondul de Mediu de 2 lei/kg. Mai multe detalii, gasiti in regulamentul de functionare al AFM (OUG 196/2005, cu completarile ulterioare), pe care o gasiti aici.

Spor la reciclat, asadar!  :)

Criteriul abordarii administrarii deseurilor conform ierarhiei deseurilor

Spuneam ca parcurgem evaluarea pe care Comisia Europeana a facut-o, la nivelul cel 27 de state membre, in iulie 2012. Sa incepem cu prima sectiune, aceea a respectarii ierarhiei deseurilor de catre statul membru. Adica, asta:
 
Waste hierarchy

Waste hierarchy

 Cu alte cuvinte, orice sistem de management al deseurilor (si cu atat mai mult unul strategic, national) trebuie construit acordand prioritate, in ordine:
 
1. prevenirii aparitiei deseurilor,
2. minimizarii cantitatii de deseuri generate,
3. reutilizarii obiectelor,
4.reciclarii deseurilor,
5. valorificarii energetice,
6. depozitarii finale (in/pe sol).
 
Romania, de facto, a inceput de la coada. Este normal: atata vreme cat reglementarile deseurilor au venit pe fondul existentei unor depozite de deseuri deja in functiune, aceasta problema trebuia administrata.
 
Cu toate acestea, incepand cu anul 2000, cand ne pregateam sa aderam la UE, Romania ar fi trebuit sa-si organizeze noua legislatie, aliniata Europei, in ordinea prioritatilor de mai sus. Din pacate, a ratat sansa asta si acum are de recuperat un decalaj imens, accelerat si de decizia strategica – proasta! – de-a finanta aproape exclusiv depozitarea de deseuri. Uite, de-aia nu avem colectare selectiva si 98.7% din deseurile municipale pleaca la groapa de gunoi.
 
Asa zice statistica europeana, in baza informatiilor centralizate si raportate de Agentia Nationala de Protectia Mediului. Adica, din 6.29 mil tone de deseuri administrate, 6.21 sunt depozitate in gropile de gunoi. Adica… 98,7%. Sunt datele noastre, EUROSTAT-ul doar ni le raporteaza inapoi. Suntem pe ultimul loc in UE27, ne batem cu Bulgaria.

Criteriile UE de performanta in politicile de deseuri

EU puzzle

Azi incepem o serie de analize punctuale, plecand de la un cadru de referinta definit de Comisia Europeana. Punctul de pornire e un raport-analiza din iulie 2012, pe care il puteti gasi integral aici: 120807_EU_Waste_Screening_report.

Inainte de-a intelege detaliile tehnice, trebuie sa stim ca punctul de plecare sunt cele doua Directive Europene importante: Directiva Cadru Deseuri si Directiva privind depozitarea deseurilor.

In baza obligatiilor detaliate in aceste Directive, s-au formulat 18 criterii, examinate in fiecare stat membru pentru a fi identificate discrepantele necesar a fi rezolvate.   Pentru fiecare criteriu s-au acordat note de la 0 la 2 (sau rosu, galben, verde), iar in baza scorurilor obtinute statele membre au fost grupate in 3 categorii.

Categoria 1 include – dupa cum era de asteptat –  state ca Austria, Belgia, Danemarca, Germania, etc, categoria 2 include, de exemplu, Spania, Ungaria, Finlanda, Portugalia, etc, in timp ce ultima categorie – tot nesurprinzator – include Romania, Bulgaria, Cipru, Cehia, Grecia, Italia, Malta.

O sa luam criteriile pe rand. Ele ne dau, sintetic, o lista de asteptari pe care Comisia Europeana o exprima explicit la adresa Romaniei si a celorlalte state membre. Revenim, deci!

Scrisoarea a II-a catre Ministerul Mediului . Nu, nu e de Eminescu! Si, da, este tot despre administrarea dezastruoasa a deseurilor in Romania

img advocacyIn 27 noiembrie am depus Scrisoarea deschisa nr. 2 privind administrarea necorespunzatoare a deseurilor in Romania la registratura Ministerului Mediului, sub numarul 79408/27.11.2012. De data aceasta, Scrisoarea Deschisa este asumata – in ordinea cronologica a cosemnarii – de Asociatia Ecoteca, alte 42 de ONG-uri partenere si Coalitia pentru Mediu din Romania (constand in 72 de ONG-uri de mediu). Unele organizatii membre a Coalitiei pentru Mediu se regasesc si in calitate de co-semnatari individuali, asadar numarul total de semnatari unici este undeva pe la 100. Multumim tuturor pentru sprijin in abordarea aceastei probleme importante.

Din argumentarea raspunsului primit de la Ministerul Mediului, la prima noastra scrisoare deschisa,  reiese ca situatia deseurilor din Romania este bine reglementata ba, mai mult, este si bine administrata. Practic, raspunsul Ministerului Mediului este ca “totul e in regula”, in ciuda repetatelor semnale de alarma si avertismente transmise pe diferite cai de sectorul ONG si chiar de Comisia Europeana.

Asadar, am solicitat de aceasta data furnizarea unor date oficiale de interes public, invocand Legea 544/2001 privind liberul accesul la informatiile de interes public. Toate datele solicitate sunt de natura sa scoata in evidenta discrepantele intre diversele raportari utilizate de Agentia Nationala de Protectia Mediului, de Administratia Fondului pentru Mediu si obligatiile legale cantitative pe care Romania si le-a asumat prin aderarea la Uniunea Europeana si transpunerea Directivelor Europene.

In plus, am subliniat din nou necesitatea catorva masuri legislative concrete necesar a fi adoptate URGENT pentru a opri hemoragia curenta de materii prime secundare catre gropile de gunoi. Aceste masuri se afla detaliate in Scrisoarea deschisa atasata.

Multumim tuturor celor care ne sustin si ne dorim sa revenim cu vesti mai imbucuratoare, cat mai curand.

UPDATE (3 dec 12): Celor aproximativ 100 de co-semnatari li s-a alaturat si Asociatia EcoAssist. Multumim!

Sa ne furam singuri caciula! Din nou despre tintele de colectare-reciclare a deseurilor

Pai sa vedem:

ElectricWaste– la deseuri din echipamente electrice, tintele de colectare sunt de 4 kg/cap de locuitor. Atat. Orice defalcare sau responsabilizare individuala – in baza careia se pot da amenzi – lipseste. De 7 ani (!) de cand exista obligativitatea europeana de 4 kg, Ministerul Mediului nu a reusit sa stabileasca cat din cele 4 kg sunt frigidere, cat sunt becuri, masini de spalat, etc. In concluzie, nu are pe cine amenda si, deci, nimanui nu-i pasa decat declarativ.

BatteriesWaste– la baterii exista tinte, exprimate procentual din cat pune fiecare brand pe piata. Atata ca, in cazul asta, Ministerul Mediului – in intelepciunea sa incontestabila – a hotarat ca neindeplinirea tintelor se pedepseste cu … obligativitatea producatorului de-a se afilia intr-o asociatie colectiva de profil. Deci…tot nimic! Nu-mi fac tinta, nu-i nimic: intru intr-o asociatie colectiva care fie nu are tinte fie nu-i pasa de ele si la un moment dat, intr-un an doi, se inchide. Dar, pana una alta, am scapat de batai de cap (si costuri).

OilWaste– uleiurile uzate au tinte, tot procentuale, insa nu exista reglementari care sa permita producatorilor sa formeze asociatii colective prin care sa construiasca un sistem de colectare national. Deci nici aici nu se intampla nimic, in fapt.

Toate normativele relevante le gasiti aici.

Dar noi „ne indreptam spre o societate a reciclarii”. Ar fi ironic, daca nu ar fi tragic.

Sa lamurim cum e cu tintele de reciclare a electronicelor

Recent, am avut o discutie de genul:

ewaste pic2„- Producatorii de electrice si electronice nu au tinte de reciclare in Romania!
– Ba au!
– Ba n-au!
– Ba au, ca este in lege (NB: HG 1037/2010).
– Ba este pe naiba, ca HG-ul o lasa in aer!
…
Ba nu, ba da, ba nu, ba da”

 

Pai sa o lamurim, zic (normele respective le gasiti aici):

HG 1037/02.11.2010 zice la art. 5.13 si 5.14 ca producatorii de echipamente trebuie sa colecteze si recicleze o cantitate de deseuri electrice care se va calcula conform unui alt ordin, care va fi emis in 90 de zile. Deci….nimic, deocamdata!

Ordinul de ministru repectiv (OM 2264/14.09.2011; da, stiu, nu-s 90 de zile, sunt vreo 300, dar astea sunt detalii in Romania…) zice, dup-aia, ca tintele se calculeaza dupa formula:

4 Kg/cap de locuitor X nr de locuitori (adica vreo 80-84 mii tone)
––––––––––––––––––––––––––––––      ….. (si se exprima procentual)
media vanzarilor de echipamente in ultimii doi ani (in tone)
 

Conform articolului 2.3 (tot din OM 2264), ANPM publica pana la data de 15 mai a fiecarui an cuantumul tintei de colectare. E logic, pentru ca ANPM este singura entitate care, prin „Registrul Producatorilor”, tine evidenta vanzarilor de echipamente (in teminologia specifica „puse pe piata”).

Problema este ca ANPM nu a publicat NICIODATA  tintele de colectare. Asadar, de facto, producatorii de echipamente electrice si electronice nu au si nu au avut niciodata tinte de colectare.

QED. Hai sa ne mai „aburim” un pic!

Scrisoare Deschisa Ministrului Mediului

In urma cu cateva saptamani, impreuna cu alte ONG-uri interesate de o schimbare in ceea ce priveste administrarea deseurilor, am demarat un dialog pentru o pozitie comuna, oficiala, catre Ministerul Mediului. Aceasta pozitie s-a concretizat intr-o SCRISOARE DESCHISA, semnata de 30 de ONG-uri. O gasiti aici, impreuna cu lista ONG-urilor semnatare. Daca vreti sa va alaturati si voi, gasiti formularul de co-semnare aici (sa nu uitati sa ni-l trimiteti pe mail, semnat si stampilat!).

Astazi, 18 septembrie 2012, in cadrul conferintei “Deseuri: Cele 18 criterii ale Comisiei Europene si drumul Romaniei spre performanta”, organizata la Palatul Parlamentului de Green Report impreuna cu Ministerul Mediului si Padurilor Scrisoarea a fost inmanata:

– Doamnei Rovana Plumb – Ministrul Mediului si Padurilor,

– Doamnei Elena Dumitru – Secretar General al Ministerului Mediului si Padurilor,

– reprezentantilor presei prezenti la conferinta.

In cursul zilei de maine, o copie a scrisorii deschise va fi depusa la Registratura Ministerului Mediului si Padurilor.

Pasul urmator, in viziunea noastra, este organizarea grupului de lucru pe problematica deseurilor in cadrul Ministerului, grup de lucru la care speram sa fim invitati pentru instrumentarea tehnica (adica includerea intr-o initiativa legislativa) a detaliilor de implementare a solicitarilor noastre din Scrisoarea Deschisa.

Pe scurt, cerem acolo includerea de responsabilitati de colectare selectiva si pentru generatori (care acum arunca cam ce, cum si unde vor), introducerea unui sistem unitar de raportare (capabil de-a depista rapid raportarile false) si alte cerinte mai „soft”. Cititi scrisoarea, s-ar putea sa va regasiti multe idei in ea!

Sa auzim de bine, va tinem la curent!

Update, 25 septembrie. S-au mai alaturat in calitate de co-semnatari, urmatoarele ONG-uri: Asociatia MaiMultVerde (Bucuresti), Asociatia I.C.A.R. (Costesti, AG), Asociatia C.Z.E.A (Craiova, DJ), Asociatia ARIN (Braila, BR), Asociatia VIRA (Barlad, VS),  Asociatia „Ecologie-Sport-Turism” (Bucuresti), Centrul pentru Promovarea Invatarii Permanente (Timisoara, TM).

Despre interzicerea interzicerii…la pungile de plastic

Azi am aflat despre o metoda alternativa de-a rezolva problema pungilor de plastic. Da, stiti voi, chestiile alea care cresc pe campiile Romaniei si pe malurile apelor. Si ce frumos zboara ele cand bate vantul….

- Photo: Carlos Avila Gonzalez / SFRevenind, iata ca Adunarea Generala a statului Ilinois, a decis (in 29 iunie 2012), sa oblige producatorii de pungi sa se inregistreze la agentia lor de protectia mediului (inregistrare care costa 500 $ pe an) si sa-si inscrie datele pe toate pungile vandute. Altfel, nu au voie sa vanda.

 

Pentru inregistrare, ei trebuie si sa depuna un plan de reciclare a pungilor, plan care sa asigure reciclarea a 12% din pungile vandute (totul calculat pe an calendaristic), cu perspectiva de-a creste la 20% pana in 2020. Daca nu-si fac „planul” li se retrage licenta de vanzare si… go home!

In schimb, se interzice oraselor sub 2 mil locuitori sa impuna orice fel de taxe la vanzarea pungilor de plastic (in Romania, taxa este de 0.2 lei/punga).  Pana in acest moment, orase ca Los Angeles, Seattle, San Francisco, Austin au pus in practica „taxa pe punga”, care se incaseaza de la cumparator la fiecare punga vanduta. 5 sau 10 centi.

Metoda asta seamana bine cu ceea ce se face acum, in Romania, pentru deseurile din echipamente electrice: te las sa le vinzi, dar te oblig sa le reciclezi cand se strica. Este, insa, o deosebire: la americani, legea se respecta! Iar raportarile se controleaza anti-frauda!

dolphin plastic entanglement  plastic bird

Deseul nu e neaparat deseu…zice legea ca poate fi „subprodus”

<span”>Hai sa continuam sa „descifram” ce zice Legea Deseurilor, vreti?

Dar inainte de asta sa ne amintim: Legea 211 a fost – in sfarsit! – adoptata in noiembrie 2011, desi termenul dat de Comisia Europeana, de transpunere a Directivei 98/2008 era decembrie 2010. Mai bine mai tarziu decat …dupa penalizari si infringement! Nu?

Revenind la „subprodusele” noastre: zice legea (la art.5) ca acestea sunt substante sau obiecte provenite dintr-un proces de productie – al carui obiectiv principal este altul decat producerea obiectului sau substantei in cauza – care vor fi utilizate ca atare, mai departe, in cadrul unui alt proces de productie.

Ceea ce e cam ciudat este ca legea zice „fara prelucrari suplimentare”… Adica, daca o firma face haine (de exemplu) iar resturile de material textil sunt maruntite („prelucrare suplimentara”) si folosite ca izolatie (sau umplutura de perne) inseamna ca …ce? Sunt sau nu sunt „deseu”, sunt sau nu sunt „subprodus”?

Intrebari, intrebari….. Vreo idee?