Despre interzicerea interzicerii…la pungile de plastic
Azi am aflat despre o metoda alternativa de-a rezolva problema pungilor de plastic. Da, stiti voi, chestiile alea care cresc pe campiile Romaniei si pe malurile apelor. Si ce frumos zboara ele cand bate vantul….
Revenind, iata ca Adunarea Generala a statului Ilinois, a decis (in 29 iunie 2012), sa oblige producatorii de pungi sa se inregistreze la agentia lor de protectia mediului (inregistrare care costa 500 $ pe an) si sa-si inscrie datele pe toate pungile vandute. Altfel, nu au voie sa vanda.
Pentru inregistrare, ei trebuie si sa depuna un plan de reciclare a pungilor, plan care sa asigure reciclarea a 12% din pungile vandute (totul calculat pe an calendaristic), cu perspectiva de-a creste la 20% pana in 2020. Daca nu-si fac “planul” li se retrage licenta de vanzare si… go home!
In schimb, se interzice oraselor sub 2 mil locuitori sa impuna orice fel de taxe la vanzarea pungilor de plastic (in Romania, taxa este de 0.2 lei/punga). Pana in acest moment, orase ca Los Angeles, Seattle, San Francisco, Austin au pus in practica “taxa pe punga”, care se incaseaza de la cumparator la fiecare punga vanduta. 5 sau 10 centi.
Metoda asta seamana bine cu ceea ce se face acum, in Romania, pentru deseurile din echipamente electrice: te las sa le vinzi, dar te oblig sa le reciclezi cand se strica. Este, insa, o deosebire: la americani, legea se respecta! Iar raportarile se controleaza anti-frauda!
