Infrastructură, educație și finanțare: prioritățile identificate la masa rotundă „Tehnologii de reciclare pentru un viitor circular”

Asociația ECOTECA și BCR au organizat pe 11 noiembrie masa rotundă „Tehnologii de reciclare pentru un viitor circular”, în cadrul căreia s-au analizat provocările structurale ale reciclării în România, evoluția tehnologică, formarea de competențe și rolul finanțării în tranziția către o economie circulară competitivă. Discuțiile au reunit reprezentanți ai universităților, ai mediului economic și ai sectorului financiar.

Provocări și oportunități în reciclare

Participanții au subliniat că reciclarea în România se confruntă cu dificultăți constante, în ciuda obiectivelor europene ambițioase. Lipsa tehnologiilor locale, dependența de importuri și costurile ridicate reduc competitivitatea operatorilor din sector, în special în raport cu competiția din afara UE.

Industria se confruntă și cu o piață a materialelor reciclate insuficient reglementată. Fără standarde unitare și fără trasabilitate, calitatea materialelor este neuniformă, ceea ce afectează atât reciclarea propriu-zisă, cât și capacitatea operatorilor de a concura în piață.

Educație și specializare în economia circulară

Prima parte a discuției s-a concentrat pe pregătirea specialiștilor. Universitățile au transmis că formarea de competențe adecvate depinde direct de infrastructura de laborator și de colaborarea constantă cu mediul de afaceri.

Gheorghița Tomescu, prodecan Facultatea de Inginerie Mecanică și Mecatronică, Universitatea Politehnica București, a explicat limitele actuale:

„Avem și niște probleme de finanțare, în a avea niște laboratoare care să fie atractive, dar cred, sincer, că putem să facem o specializare care să răspundă acestor cerințe.”

Ea a arătat că lipsa echipamentelor moderne afectează atât activitatea didactică, cât și interesul studenților pentru specializări noi în economie circulară.

Din partea ASE, conf. univ. dr. Raluca Ignat a subliniat importanța co-creării programelor de studii:

„Fiecare disciplină pe care o ofertăm este coordonată de un cadru didactic și un specialist din zona de business. Doar o colaborare între zona tehnologică și zona economică va da pregătirea specialistului.”

Astfel, universitățile au transmis că dezvoltarea resurselor educaționale și conectarea lor cu economia reală sunt esențiale pentru formarea specialiștilor de care industria are nevoie.

Colectare, SGR și infrastructură

Un alt subiect important a fost rolul Sistemului de Garanție-Returnare (SGR), considerat un pilon cheie pentru asigurarea fluxului de materiale reciclabile. Participanții au evidențiat că SGR contribuie la colectarea ambalajelor curate și la generarea de materie primă pentru reciclatori.

Totuși, lipsa sortatoarelor automate la nivel național limitează eficiența fluxului. Colectarea și sortarea sunt primele etape critice pentru o reciclare funcțională, iar investițiile în infrastructură sunt în continuare insuficiente.

În paralel, colectarea separată la nivel local rămâne neuniformă, iar presiunea este deseori transferată cetățenilor.

Raluca Ignat a precizat:

„Facem din problema unui sistem și a unei politici publice o problemă a cetățeanului. Devine problema lui logistică, pentru că trebuie să ducă acest deșeu undeva sau este amendat.”

Aceasta a subliniat că responsabilitatea individuală are limite clare și trebuie susținută de infrastructură adecvată, nu substituită.

În aceeași direcție, Raul Pop, secretar de stat, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a evidențiat rolul critic al etapelor timpurii din lanțul de gestionare a deșeurilor:

„Vorbim foarte mult despre reciclare, dar în fapt totul depinde de pașii de la începutul lanțului: pre-colectarea la domiciliu, sortarea de mare performanță și date corecte pentru a putea stimula asta.

Pentru deșeurile de la populație, sortarea se face aproape exclusiv manual. Fracţiile mici (din plastic, hârtie, lemn) nu se extrag și ajung, în cel mai bun caz, într-un cuptor al unei fabrici de ciment.

În același timp, nu avem raportări complete, ceea ce înseamnă că lucrăm practic „la inspirație”. Dacă vrem să atingem obiective europene – de exemplu, conținutul minim de 35% plastic reciclat în ambalaje până în 2030 – trebuie să știm ce și unde măsurăm.

El a subliniat că lipsa raportărilor complete blochează orice încercare coerentă de planificare:

„Nu avem raportări complete, ceea ce înseamnă că lucrăm practic «la inspirație». Dacă vrem să atingem obiective europene – de exemplu, conținutul minim de 35% plastic reciclat în ambalaje până în 2030 – trebuie să știm ce și unde măsurăm.”

Economia circulară și competitivitatea economică

În discuția privind competitivitatea, participanții au subliniat că economia circulară este sustenabilă doar dacă este și bancabilă.

Constantin Damov, președinte Coaliția pentru Economie Circulară – CERC a sintetizat această idee:

„Trebuie să vorbim despre economia circulară competitivă; nu orice formă de circularitate este sustenabilă și bancabilă.”

În discuția despre presiunea competitivă globală, Raul Pop a atras atenția asupra contextului european:

„Economia circulară trebuie să fie competitivă. Altfel, industria europeană va piarde teren în fața celei din afara UE, iar deșeurile noastre ajung să fie exportate și importate înapoi ca materie primă, pentru că nu reușim să procesăm suficient în interiorul Uniunii, cât să ne acoperim măcar propriile nevoi de materii prime și materiale circulare.”

S-a evidențiat faptul că o mare parte dintre materialele reciclabile ajung încă în depozite sau în natură, deși ar putea fi folosite ca materie primă secundară. Participanții au subliniat că reciclarea devine viabilă doar în condițiile în care există piețe funcționale și cerere stabilă pentru materialele obținute.

În același timp, proiectarea produselor pentru reutilizare, dezasamblare și reciclare (ecodesign) a fost menționată ca o condiție tehnică esențială pentru funcționarea economiei circulare.

Inovație tehnologică și finanțare

În partea a doua a evenimentului s-a discutat despre tehnologiile necesare pentru reciclarea materialelor complexe și despre dificultatea accesării finanțărilor în domeniu. Proiectele de economie circulară au nevoie de investiții consistente, dar sprijinul financiar este fragmentat.

Ioana Voinescu, Head of Sustainability Department, BCR a punctat că standardizarea și conformarea sunt condiții de bază pentru finanțare:

„Aplicarea uniformă a standardelor de colectare și tratare este esențială; în SIATD, dacă ai certificatul urci, dacă nu îl ai, nu mai poți introduce date (…) Este important ca fabricile de reciclare să includă respectarea standardelor în planul de business.”

Voinescu a precizat că investițiile pot fi atrase doar în condițiile în care operatorii respectă procedurile, pot demonstra trasabilitate și își asumă obligațiile de mediu.

Soluții și direcții strategice

Discuțiile au dus la câteva soluții unanim agreate:

• implementarea tehnologiilor avansate de sortare și reciclare;
• dezvoltarea unei piețe regulate pentru materialele reciclate;
• introducerea de stimulente fiscale și achiziții publice verzi;
• consolidarea colaborării între mediul academic, mediul privat și autorități;
• investiții în laboratoare universitare și în infrastructura locală de colectare;
• aplicarea unitară a standardelor europene.