Responsabilitatea extinsă a producătorilor pentru produsele alimentare, un instrument economic care merită analizat

Autor: Cosmin Zaharia

Uniunea Europeană se confruntă cu o problemă structurală legată de risipa alimentară și gestionarea bio-deșeurilor. Deși colectarea separată a bio-deșeurilor este obligatorie în toate statele membre începând cu 2024, performanța sistemelor rămâne scăzută, iar cantități semnificative de deșeuri alimentare ajung în continuare în fluxul de deșeuri reziduale.

Potrivit studiului The case for Extended Producer Responsibility for food products, cetățenii Uniunii Europene generează, în medie, aproximativ 129–130 kg de deșeuri alimentare pe cap de locuitor, iar risipa alimentară este responsabilă pentru 8–10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră. În prezent, doar aproximativ 26% din deșeurile alimentare generate sunt colectate separat, respectiv circa 15 milioane de tone anual, deși potențialul tehnic estimat depășește 60 de milioane de tone.

Ținte europene și blocaje structurale

Revizuirea Directivei-cadru privind deșeurile introduce ținte obligatorii de reducere a risipei alimentare până în 2030:
– reducere cu 30% per capita la nivel de gospodării, retail și sector HoReCa;
– reducere cu 10% la nivelul procesării și producției alimentare.

Studiul arată însă că principala problemă nu este lipsa cadrului legal, ci lipsa stimulentelor economice și a finanțării dedicate. În majoritatea statelor membre, costurile colectării și tratării bio-deșeurilor sunt suportate aproape integral de autoritățile locale și de contribuabili, ceea ce limitează extinderea și performanța sistemelor de colectare separată.

• Risipa alimentară: când produsele ajung deșeu și legea încearcă să țină pasul

EPR pentru produsele alimentare

Autorii analizează posibilitatea introducerii unui sistem de responsabilitate extinsă a producătorilor pentru produsele alimentare (EPRFP). Spre deosebire de modelele clasice de gestionare a bio-deșeurilor, un astfel de sistem ar muta o parte din responsabilitatea financiară și operațională către actorii care introduc produsele alimentare pe piață și care pot influența direct cantitățile de deșeuri generate.

Conform studiului, schema ar viza în principal:
– importatorii;
– angrosiștii;
– retailerii, în cazul produselor comercializate sub marcă proprie.

Gospodăriile și micii producători care vând direct către consumatori ar rămâne în afara obligațiilor EPR, iar sectorul HoReCa ar continua să fie responsabil pentru colectarea separată a deșeurilor generate în propriile activități, în linie cu obligațiile deja existente.

Ce ar putea finanța un astfel de sistem

Datele din studiu indică faptul că un EPR pentru produse alimentare ar putea acoperi nu doar costurile de colectare și tratare a bio-deșeurilor, ci și măsuri de prevenire a risipei alimentare, inclusiv:
– programe de redistribuire a alimentelor;
– campanii de informare și educare a consumatorilor;
– sprijin pentru infrastructura de compostare și digestie anaerobă;
– monitorizare și raportare mai riguroasă a fluxurilor de bio-deșeuri.

Autorii subliniază că experiența altor fluxuri de deșeuri arată o corelație clară între existența schemelor EPR și ratele ridicate de colectare și reciclare, chiar și în situațiile în care o parte din costuri este transferată în prețul final al produselor.

Citește și:

Ce se schimbă în 2030 în privința ambalajelor? Obligații din regulamentul european 2025/40