Nimic în viitor fără Sustenabilitate: Raportul de analiză prospectivă strategică a UE pentru 2023
Nimic în viitor fără Sustenabilitate: Raportul de analiză prospectivă strategică a UE pentru 2023
Care sunt principalele provocări la care trebuie să răspundă Uniunea Europeană și ce direcții de acțiune multi-disciplinare trebuie să abordeze pentru ca tranziția către neutralitatea climatică să se întâmple păstând modelul social european, bunăstarea cetățenilor și competitivitate economică – acestea sunt temele Raportului de Analiză Prospectivă Strategică a UE pentru 2023 / 2023 Strategic Foresight Report.
Adevărul este că este greu de “vândut” un continent cu mai puține fenomene climatice extreme, dar cu o populație sărăcită și o economie nefuncțională. De aceea direcțiile strategice trebuie trasate cu atenție în raport cu acest echilibru fin. Pentru că nici economia nu poate prospera într-o criză climatică, la fel cum nici oamenii nu se pot bucura de condiții bune de viață. Ipoteza de la care pleacă raportul este aceea a unei economii net-zero la orizontul 2050. Mediul rămâne în centru.
Principalele provocări în procesul de tranziție ecologică la care Uniunea Europeană (implicit, și România) trebuie să răspundă, așa cum sunt enumerate în raport:
- Reconfigurările geopolitice permanente determină schimbări ale opiniei publice și cum trebuie să acționeze guvernele în noi contexte de cooperare pe teme globale precum schimbările climatice și tranziția energetică.
- Nevoia unui nou model economic care să se concentreze pe bunăstarea oamenilor și a naturii, cu decuplare de la consumul de resurse și tranziția către producție, dar și consum mai durabile. Până la 75% dintre afacerile din Zona Euro sunt dependente de resurse naturale. Dependența în România nu este cunoscută, dar știm că avem o productivitate a resurselor de 0,8 la standardul puterii de cumpărare pe kilogram față de 2,3 pentru UE (2021, Comisia Europeană).
- Cererea tot mai mare de competențe adecvate pentru un viitor durabil. Disponibilitatea de lucrători echipați cu competențe tehnice și transversale adecvate va fi crucială pentru competitivitatea UE: 85% dintre firmele din UE nu dispun în prezent de personal cu competențele necesare pentru a parcurge tranziția ecologică și digitală. România nu are mai mult decât o Strategie pentru locuri de muncă verzi din 2018.
- Tranziția spre durabilitate necesită investiții fără precedent. Realizarea acesteia va depinde de asigurarea unei finanțări suficiente atât din partea sectorului public, cât și a celui privat. România nu a ajuns încă la stadiul în care să își facă mari probleme pentru finanțări – în timp ce fonduri europene dedicate se întâmplă să rămână necheltuite, băncile devin unii dintre cei mai mari promotori ai sustenabilității în afaceri în perspectiva constituirii unor portofolii verzi solide.
Ce este însă de făcut? Care sunt arii tematice care necesită intervenție prin politici publice pentru a răspunde acestor provocări? Raportul identifică 10 arii:
- Un nou contract social european. Schimbările climatice afectează în mod disproporționat grupurile vulnerabile, iar tranziția, cu toate implicațiile ei, poate lăsa multe grupuri în urmă.
- Aprofundarea Pieței Unice pentru a promova o economie net-zero solidă.
- Stimularea ofertei UE pe scena mondială pentru a consolida cooperarea cu partenerii-cheie.
- Reorientarea producției și a consumului către durabilitate, vizând reglementarea și încurajarea unor stiluri de viață echilibrate.
- Accelerarea investițiilor prin acțiuni publice care să catalizeze fluxurile financiare pentru tranziție.
- Adaptarea bugetelor publice pentru sustenabilitate prin intermediul cadrului fiscal și al cheltuieli publice eficiente.
- Orientarea indicatorilor politici și economici către o bunăstare durabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv prin ajustarea PIB-ului în funcție de diferiți factori.
- Asigurarea contribuției la tranziție pentru toți cetățenii prin creșterea participării pe piața muncii și prin concentrarea asupra competențelor viitoare.
- Consolidarea democrației, cu echitatea generațională în centrul procesului de elaborare a politicilor, pentru a consolida sprijinul pentru tranziții.
- Completarea protecției civile cu “prevenirea civilă” prin consolidarea setului de instrumente al UE privind pregătirea și răspunsul.
Deși nu toate acțiunile par să aibă directă și imediată legătură cu combaterea schimbărilor climatice, fără ele, mare parte din eforturile pentru climă vor fi zădărnicite. În funcție de evoluția și interacțiunea acestor elemente, o formă extinsă care a stat la baza Raportului de Prospectivă Strategică evidențiază potențialele scenarii de sustenabilitate – Towards a fair and sustainable Europe 2050: Social and economic choices in sustainability transitions
Unde se poziționează România în acest peisaj?
Are o mulțime de decalaje neacoperite și pe măsură ce tranziția se desfășoară, acestea se adâncesc. Viteza la care lucrează ar trebui să fie mai mare decât media UE. Competențele din piața muncii, disparitățile sociale, consumul de resurse ș.a.
În contextul acestor zile când vorbim despre reforma fiscală, unde se reflectă orientarea politicii fiscale și bugetare către net-zero?
Unde se poziționează politicul în raport cu regândirea indicatorilor economici? Ajustarea PIB cu alți factori s-ar putea să strice imaginea de tigru regional.
În care dintre scenarii vrem / putem să ne aflăm la orizontul 2050?
