2024 cu sustenabilitatea, încotro?

Încheiem cel mai călduros an înregistrat vreodată și cum altfel să o facem dacă nu uitându-ne la ce ne așteaptă anul viitor – predicțiile cu privire la temperaturi rămân climatologilor, cu tot cu premisele clare de menținere a direcției “tot mai cald”, în timp ce din mediul de afaceri ne uităm în continuare la instrumentele pe care la avem la dispoziție să răspundem acestor schimbări și tendințele în materie pentru anul viitor.

Pornim în această explorare a tendințelor cu Raportul MSCI Sustainability &  Climate. Trends to watch 2024, opt la număr:

1.     Fenomenele meteo extreme, acasă și la muncă. Mai ales dacă muncești în sectoare expuse, cum ar fi agricultura, dar nici construcțiile nu merge mai bine pe temperaturi extreme. Productivitate va arăta diferit în viitor, iar costurile asigurărilor vor crește. S-ar putea să auzim mai des de siesta și în afara spațiului mediteraneean, la pachet cu o creștere a consumului de energie.

2.     Cine se ocupă de supravegherea corporativă? Pe măsură ce ESG se integrează tot mai mult în piețele financiare, crește riscul să vedem derapaje în raportări. Supravegherea slabă lasă loc de greenwashing la nivel macro, iar asta se poate rezolva doar cu guvernanța (cea mai puțin atractivă literă din ESG) – consiliile de administrație trebuie să facă o actualizare a (competențelor) membrilor și să dezvolte mecanisme prin care să le păstreze.

3.     Nu doar temperaturile au crescut anul acesta, ci și capacitatea inteligenței artificiale. Odată cu ea, îngrijorările despre ce se întâmplă cu datele (noastre) odată ce intră în malaxor; AI Act va veni cu câteva soluții, dar practica are o viteză substanțial mai mare. O temă care nu pare de sustenabilitate, dar în fapt ocupă un spațiu tot mai important în S din ESG. 

4.     Verificarea prealabilă a lanțului de aprovizionare (supply chain due dilligence) tranziționează de la tendință la reglementare europeană, plus obligații conexe cum ar fi obligația să demonstreze că produsele vândute în UE nu provin de pe terenuri defrișate recent. Lanțurile de aprovizionare complexe au adus eficiență și avantaje competitive, dar de-acum costurile acestora trebuie să fie cunoscute. Trasabilitatea este noua temă pentru companii și nu există soluție miraculoasă, doar multă muncă de reconstrucție a acestor lanțuri.

5.     Mai multe informații despre climă publicate, dar cu ce metode sunt calculate? În UE începe aplicarea directivei privind raportarea non-financiară (CSRD) – standarde comune, dar sustenabilitatea nu este matematică și lasă loc de creativitate. Iar acest tip de creativitate într-o piață liberă înseamnă mai puțină transparență reală și mai puțină competitivitate. Companiile din România vor fi ocupate anul viitor să implementeze fluxuri de colectare și raportare de date; cele pe care le stabilesc vor determina și ce vedem publicat.

6.     Finanțarea durabilă – va funcționa și în piețe mai tinere? Regulamentul privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (SFDR) ridică standardele în raport cu ținta de neutralitate climatică din 2050, dar regulile pe care le impune sunt compatibile cu piețe dezvoltate. Ce facem cu cele care nu îndeplinesc condițiile ca să nu rămână complet în urmă, va fi una dintre temele mari ale anului viitor.

7.     Datoriile private primesc un loc la masa discuțiilor despre tranziția climatică, nici nu se putea altfel dacă vrem să creștem impactul finanțării verzi. Dar acest lucru este posibil în măsura în care vor exista mai multe date și de o calitate mai bună și din această arie.

8.     Când jumătate din producția globală este dependentă de natură și semnalele despre biodiversitate nu sunt deloc încurajatoare, devine evident că natura este o investiție necesară. Și poate fi accesibilă investitorilor nu doar pentru proiecte de CSR, ci și prin instrumente de piață  cu ar fi schimburi “datorie externă contra investiții în protecția mediului” (debt-for-nature swaps) sau credite de carbon. Știu, sunt cuvinte care par îndepărtate de România anului 2024, dar sunt oportunități care pot fi dezvoltate de mediul privat înainte să aștepte reglementări.

Am zis date de mai multe ori – devine tot mai clar că de la date trebuie să pornim pentru o imagine mai clară a impactului în companie și al companiei, pentru raportare, pentru asigurarea investițiilor și a unui cadru de piață competitiv (odată cu transparentizarea). De multă intervenție calitativă va fi, în schimb, nevoie pe lanțurile de aprovizionare, fie că suntem la începutul, la capătul sau la jumătatea lui. În 2024 vom vedem și multe discuții despre greenwashing in România, cu instrumentul european aproape gata.

Autor: Adelina Dabu