Contextul european și presiunea țintelor de reciclare

Implementarea PAYT nu mai este doar o decizie administrativă locală. România are deja obligații europene clare privind reciclarea și reducerea depozitării deșeurilor, iar neîndeplinirea lor poate atrage proceduri de infringement.

Cadrul european relevant este structurat în jurul a trei acte normative fundamentale:

• Directiva-cadru privind deșeurile 2008/98/CE, modificată prin Directiva (UE) 2018/851, consacră ierarhia deșeurilor: prevenirea generării ca prioritate absolută, urmată de reutilizare, reciclare, valorificare energetică și, ca ultimă opțiune, eliminarea prin depozitare. Aceasta stabilește și ținte obligatorii de reciclare a deșeurilor municipale: minimum 55% din greutate până în 2025, 60% până în 2030 și 65% până în 2035. România se află în prezent departe de aceste ținte, iar riscul procedurilor de infringement este real.
• Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri, modificată prin Directiva (UE) 2018/850, stabilește că începând cu 2030 se interzice depozitarea tuturor deșeurilor adecvate reciclării sau valorificării, iar până în 2035 ponderea deșeurilor municipale trimise la groapa de gunoi trebuie redusă la maximum 10% din totalul generat. Această țintă este transpusă în legislația română prin OG nr. 2/2021. În prezent, România depozitează la groapă peste 70% din deșeurile municipale, iar decalajul față de țintă nu poate fi redus fără instrumente precum PAYT.
• Directiva (UE) 2025/1892, intrată în vigoare la 16 octombrie 2025, reprezintă cea mai recentă modificare a Directivei-cadru privind deșeurile. Aceasta consolidează principiul prevenirii generării de deșeuri, introducând obligații noi privind reducerea risipei alimentare și scheme armonizate de răspundere extinsă a producătorilor pentru produse textile, cu termen de transpunere în dreptul intern până la 17 iunie 2027.

În acest context, PAYT este unul dintre puținele instrumente care pot avea un efect direct atât asupra reducerii cantității de deșeuri reziduale trimise la depozit, cât și asupra creșterii ratei de reciclare. Fără indicatori de monitorizare, însă, devine imposibil de demonstrat contribuția reală a Sectorului 3 la îndeplinirea acestor ținte.

Ce lipsește sau trebuie corectat

 „Colectare separată”, nu „colectare selectivă”

Regulamentul folosește în unele locuri termenul „colectare selectivă”, care nu mai are corespondent în legislația actuală. OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor consacră exclusiv noțiunea de colectare separată, definită la art. 3 pct. 5 ca „colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora”. Uniformizarea terminologiei este o corecție minimă și necesară.

Ghenele de gunoi colective fac dificilă aplicarea PAYT

Un sistem PAYT funcțional presupune prin definiție atribuirea individuală a cantităților de deșeuri generate de fiecare utilizator. Această atribuire este imposibilă atât timp cât ghenele colective de bloc continuă să existe, permițând depozitarea anonimă și amestecată a deșeurilor. OUG nr. 92/2021, art. 17 alin. (5), obligă autoritățile locale să asigure colectarea separată pe fracții. Regulamentul ar trebui să prevadă explicit un calendar de închidere a ghenelor și de tranziție la colectarea separată individualizată, la ușa utilizatorului sau în puncte de colectare personalizate.

Amenzi pentru nerespectarea colectării separate

Regulamentul menționează posibilitatea de penalizare a utilizatorilor care nu colectează separat, fără însă a face trimitere la cadrul contravențional existent. Legea nr. 17/2023 pentru aprobarea OUG nr. 92/2021 a instituit amenzi de până la 45.000 lei pentru persoane fizice și de până la 60.000 lei pentru persoane juridice în cazul nerespectării obligațiilor de colectare separată (art. 62 alin. 1). Invocarea explicită a acestui cadru ar da regulamentului greutatea necesară pentru a descuraja comportamentele neconforme.

• România plătește să îngroape resurse. Ce arată Circularity Gap Report 2026

Tarifare diferențiată progresivă

Regulamentul actual pune accentul aproape exclusiv pe penalizare. Or, esența unui sistem PAYT autentic este că tariful plătit reflectă direct comportamentul de colectare al fiecărui utilizator. OUG nr. 92/2021, art. 17 alin. (5) lit. h), prevede că implementarea PAYT se bazează pe elemente precum volumul, frecvența de colectare, greutatea sau sacii de colectare personalizați, elemente care implică prin natura lor un sistem tarifar progresiv și diferențiat. Introducerea explicită a unui mecanism de tarife reduse pentru utilizatorii cu comportament conform ar transforma PAYT dintr-un instrument punitiv într-unul cu adevărat stimulativ.

Uleiul alimentar uzat trebuie inclus ca fracție separată

Regulamentul listează fracțiile de colectare separată, dar omite uleiul alimentar uzat. Aceasta nu este o simplă omisiune de bune practici, ci o obligație legală. Art. 60 alin. (1) lit. A pct. h) din OUG nr. 92/2021, aprobată prin Legea nr. 17/2023, obligă autoritățile locale să înființeze centre de colectare pentru uleiul vegetal uzat. Includerea acestei fracții în regulament este necesară atât din perspectivă legală, cât și pentru protecția rețelei de canalizare.

Sticla este un deșeu reciclabil

Sticla apare listată distinct față de celelalte materiale reciclabile, ceea ce poate induce în eroare cetățenii. OUG nr. 92/2021, art. 17 alin. (5) lit. a), tratează sticla ca parte integrantă din cele minimum patru fracții obligatorii de colectat separat: hârtie, metal, plastic și sticlă. Separarea operațională în recipiente distincte este justificată tehnic, dar nu îi schimbă statutul de material reciclabil.

Nicio referire la deșeurile de echipamente electrice și electronice

Regulamentul nu face nicio referire la deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE). Art. 60 alin. (1) lit. A din OUG nr. 92/2021, aprobată prin Legea nr. 17/2023, obligă autoritățile locale să organizeze centre de colectare pentru predarea gratuită a DEEE. Legea nr. 127/2024 pentru aprobarea OUG nr. 5/2015 a consolidat acest cadru, introducând obligativitatea preluării gratuite a tuturor DEEE (art. 9 alin. 4, modificat prin Legea nr. 127/2024). Includerea DEEE ca fracție de colectare separată și desemnarea unor puncte de colectare dedicate la nivelul Sectorului 3 ar alinia documentul la cadrul legal actual.

• De Ziua Reciclării, România rămâne blocată într-un sistem care nu livrează

Indicatori de monitorizare

Regulamentul propus nu conține niciun mecanism de măsurare a eficienței implementării. Un sistem PAYT fără indicatori nu poate demonstra dacă funcționează, nu poate fi corectat când nu funcționează și nu poate justifica în fața cetățenilor cheltuielile și eforturile implicate.

Regulamentul ar trebui să includă cel puțin câțiva indicatori clari privind funcționarea sistemului:

• Indicatori de performanță operațională: cantitățile colectate separat pe fiecare fracție (kg/locuitor/an), rata de conformare a utilizatorilor, numărul de colectări neconforme respinse, gradul de acoperire cu recipiente individuale identificabile.
• Indicatori de impact de mediu: reducerea anuală a cantității de deșeuri reziduale trimise la depozit (%), creșterea ratei de reciclare raportată la țintele europene (55% în 2025, 60% în 2030, 65% în 2035), reducerea emisiilor de CO₂ asociate depozitării.
• Indicatori de impact social: gradul de participare al gospodăriilor, numărul de reclamații și sesizări, distribuția sarcinii tarifare pe categorii de utilizatori.
• Indicatori financiari: evoluția tarifului mediu per utilizator, costul per tonă colectată separat față de costul per tonă rezidual, eficiența economică a sistemului.

Acești indicatori sunt instrumentul prin care Sectorul 3 poate demonstra, cu date concrete, contribuția sa la ținta națională de reducere a depozitării la maximum 10% din deșeurile municipale până în 2035, impusă de Directiva (UE) 2018/850 și transpusă prin OG nr. 2/2021.

Raportare publică periodică

Raportarea publică este un element absent din regulamentul propus. Nu este suficient ca Primăria Sectorului 3 să monitorizeze intern implementarea. Cetățenii, care suportă costul sistemului prin tariful de salubrizare, au dreptul să știe dacă acesta funcționează.

Recomandăm introducerea obligației de raportare publică anuală, care să includă cel puțin valorile indicatorilor de performanță față de țintele stabilite, evoluția tarifelor, numărul de sancțiuni aplicate și rezultatele campaniilor de informare. Raportul ar trebui publicat pe site-ul instituției și prezentat Consiliului Local, asigurând un dublu mecanism de responsabilizare, față de cetățeni și față de aleșii locali. Transparența în raportare este și condiția pentru ca PAYT să câștige legitimitate și acceptare în rândul comunității.

Un început bun, dar încă incomplet

Proiectul de hotărâre al Primăriei Sectorului 3 este unul dintre puținele demersuri concrete privind implementarea PAYT apărute până acum în București. Cu atât mai mult, regulamentul propus ar trebui completat înainte de adoptare cu mecanisme clare de colectare separată, monitorizare și raportare publică.

România se află deja sub presiunea unor ținte europene cu termene fixe: 55% reciclare a deșeurilor municipale, reducerea depozitării la maximum 10% până în 2035 și obligații tot mai stricte privind prevenirea generării de deșeuri. În acest context, PAYT poate deveni un instrument util doar dacă este construit astfel încât să producă rezultate verificabile, nu doar modificări administrative.

Asta înseamnă terminologie legală corectă, reguli care permit atribuirea individuală a deșeurilor, un sistem tarifar cu adevărat diferențiat, sancțiuni aplicabile și includerea tuturor fracțiilor pentru care legislația impune colectare separată. La fel de importantă este introducerea unor indicatori clari de performanță și a obligației de raportare publică periodică.

Fără astfel de corecții, PAYT riscă să rămână doar o schimbare de tarif. Cu ele, poate deveni primul instrument real prin care un sector din București începe să reducă efectiv cantitatea de deșeuri trimisă la groapă.