Criteriile UE de performanta in politicile de deseuri

12 decembrie 2012

Azi incepem o serie de analize punctuale, plecand de la un cadru de referinta definit de Comisia Europeana. Punctul de pornire e un raport-analiza din iulie 2012, pe care il puteti gasi integral aici: 120807_EU_Waste_Screening_report.

Inainte de-a intelege detaliile tehnice, trebuie sa stim ca punctul de plecare sunt cele doua Directive Europene importante: Directiva Cadru Deseuri si Directiva privind depozitarea deseurilor.

In baza obligatiilor detaliate in aceste Directive, s-au formulat 18 criterii, examinate in fiecare stat membru pentru a fi identificate discrepantele necesar a fi rezolvate. Pentru fiecare criteriu s-au acordat note de la 0 la 2 (sau rosu, galben, verde), iar in baza scorurilor obtinute statele membre au fost grupate in 3 categorii.

Categoria 1 include – dupa cum era de asteptat – state ca Austria, Belgia, Danemarca, Germania, etc, categoria 2 include, de exemplu, Spania, Ungaria, Finlanda, Portugalia, etc, in timp ce ultima categorie – tot nesurprinzator – include Romania, Bulgaria, Cipru, Cehia, Grecia, Italia, Malta.

O sa luam criteriile pe rand. Ele ne dau, sintetic, o lista de asteptari pe care Comisia Europeana o exprima explicit la adresa Romaniei si a celorlalte state membre. Revenim, deci!

Energie din deseuri

11 octombrie 2012

Am tot vorbit despre reciclare, am tot vorbit despre reduce-reuse-recycle… Azi, insa, le-a venit randul deseurilor cele mai „sarace” (dar totusi nu chiar atat de sarace incat sa ajunga intr-o groapa de gunoi). Azi vorbim despre deseurile care se ard (sau „incinereaza”, ca sa fim fitzosi) si dau, in schimb, energie termica. In unele cazuri energia termica se transforma (prin turbine cu aburi) in energie electrica. Dar sa le luam pe rand.

In engleza (ca de-acolo rasare soarele, nu?) i se zice waste-to-energy. M-as abtine sa traduc, suna ciudat. Pe scurt, selectam deseurile, le pastram pe cele cu putere calorica, ele se ard intr-o camera de ardere si incalzesc o cantitate impresionanta de apa. Da, impresionanta, pentru ca astfel de instalatii sunt rentabile doar daca functioneaza la scara mare. Apoi apa se transforma in aburi, invarte niste turbine care antreneaza un generator (cam ca si in cazul hidro-energiei), el face curent si voila…se face lumina’n sat! Eh, in oras, ca o astfel de uzina functioneaza la capacitati mari, cum ziceam.

Am gasit un filmuletz pe youtube, care spune povestea mult mai bine. Chiar e bine facut, are doar 5 minute si il puteti urmati aici: How a waste-to-energy plant works. Multumim inginerilor povestitori (si youtuberi) de la Engineering Timelines!

Daca nu vrem (sau nu ne tin balamalele) sa o convertim in energie electrica, o putem distribui mai departe ca apa calda menajera. Asta incearca sa faca cei de la Usitall, o firma suedeza care incearca sa faca ceva concret in Romania, dupa 4 ani de tatonari. Am aflat asta dintr-un articol Mediafax. Se vorbeste de sute de milioane de euro, care isi taie drumul cu maceta prin jungla reglementarilor (si a infrastructurii) din Romania.

Poza alaturata este a instalatiei de waste to energy din Spittelau, care alimenteaza cu apa calda un district din Viena. De pe Wikipedia.

Pana una alta, sa aruncam cu voiosie in continuare la groapa 7.3 milioane tone de deseuri pe an, zic! Cica e mai ieftin! Si sa ne jucam cu gigacaloria din carbuni. Care cica se scumpeste!

Mineritul, de 5 ori mai scump decat reciclarea

5 octombrie 2012

O stire elvetiana reia o tema mai veche (mmm, nu v-ati plictisit sa auziti aceleasi adevaruri, insa fara un efect ulterior? Noi da!) Iat-o aici, multumesc Adrian Lupu!

Revenind: 1 tona de circuite electronice reciclate poate genera pana la 250 de grame de aur. Circuitele integrate reprezinta, sa zicem, cca 5% din greutatea unui deseu electronic, deci vorbim de 20 de tone de deseuri electronice. Asadar, cca 10 gr de aur per tona de deseuri electrice.

Prin comparatie, o tona de minereu prelucrat contine cca 2-3 grame. Deci de vreo 5 ori mai putin. Tragand linie, de ce credeti ca obtinerea aurului prin minerit este preferata celei prin reciclare?

Ne putem gandi la 3 cauze, posibile si probabile:
1. autoritatile publice sunt implicate mai putin (spre deloc) in exploatarea curenta, deci nu depinde de inertia lor.
2. capitalul si profitul sunt concentrate la un singur decident, deci exista motivare
3. activitatea este mai predictibila (daca explorarea s-a facut corespunzator).

Iata, aceste 3 motive sunt suficiente pentru a determina capitalul sa aleaga o optiune de 5 ori mai putin productiva.

Sunteti de acord? Vedeti si alte motive?
(atentie, e o intrebare capacana: s-ar putea sa mai existe un motiv suprem. Idei?)

Povestea unei capitale de secol 21: Cairo

5 septembrie 2012

Articolul se afla mai jos, dar rezumatul lui zice cam asa:

– strazile sunt inundate de gunoaie, pana la un nivel care incurca circulatia. Nu exista tomberoane (ele erau metalice si au fost vandute la fier vechi).

– deseurile organice erau (pana recent) mancate de porci care umblau liberi pe strada. Insa in 2009 a fost o epidemie de gripa procina si „reciclatorii suini” au fost sacrificati in masa.

(AP Press)

– in orasul (de 18 mil locuitori!) legea o fac clanurile de „gunoieri”, iar deseurile apar pe strada din fiecare cladire, in pungi, saci sau golite direct din galeti. Cca 150,000 de indivizi, umbla din casa in casa dupa gunoaiele altora. Cei care sunt crestini, dau resturile organice la porci. Musulmanii nu (din motive cunoscute).

– un hey-rup cu voluntari (un fel de Let’s do it, Cairo!) a curatat cateva zone din Cairo. Efectul a durat…cateva ore.

– incercarile de introducere a unui sistem de colectare oficial au esuat, in lupte teritoriale, lipsa de finantare si boicot din partea locuitorilor.

Deci se poate si mai rau. Sugestie pt autoritatile publice locale din Romania: haideti sa ne comparam cu Cairo! Asa n-o sa mai fim pe ultimul loc. Ca oricum Bulgaria se pare ca ne-o ia inainte si ramanem fara repere de (contra)performanta.

Iata articolul: http://www.waste-management-world.com/index/from-the-wires/wire-news-display/1736770968.html

Stiti care sunt mai verzi orase din Europa?

9 august 2012

Tarile nordice si-au creat deja o reputatie in Europa ca avand cei mai nestresati locuitori. Conchidem ca principalul motiv e legat calitatea vietii: emisii CO2 reduse pe cap de locuitor, folosirea surselor de energie regenerabile, folosirea transportului public in detrimentul celui privat, puritatea aerului si apei.

Locul 1 a fost adjudecat de Copenhaga, mai multe detalii poti citi aici. Din urma vin vertiginos Stockholm, Oslo, Viena, dar si Amsterdam, la fel de apreciate pentru strategiile de crestere a calitatii vietii. Sa nu cautati Bucurestiul, nu e pe-acolo …

Intr-un interviu acordat unei publicatii online, seful departamentului de mediu din Stockholm dezvaluia modalitatea fericita prin care orasul a fost transformat din cel mai sarac, intr-un oras infloritor, prin preocuparea fata de imbunatatirea conditiilor de viata. Politici publice precum: curatarea lacurilor de pe langa si din oras, reducerea emisiilor de carbon cu pana la 40% in 20 de ani, reducerea circulatiei auto prin introducerea unor taxe, investitii in piste pentru biciclete, s-au dovedit a fi castigatoare.

La polul opus, Bucuresti a fost desemnat cel mai poluat oras in Europa. Daca pentru noi provocarea consta in a crea o infrastructura practicabila pentru biciclete, in a schimba mentalitati, in a invata cum sa colectam deseurile in mod selectiv (strategii implementate cu succes de foarte mult timp in partea de nord), Stockholm, de exemplu, urmareste sa reduca la maximum folosirea combustibililor fosili, aspira catre construirea unor locuinte fara a folosi spatiile verzi, menajand astfel zonele de recreere.

Si noi vrem aer curat, plimbari in spatii verzi si neatinse de mana rauvoitoare a „needucatului”, fara a fi incomodati de masini parcate pe pistele de biciclete si fara a suporta izul greu al gunoaielor in descompunere…

Domnilor de la PMB, avem sperante ca asa ceva sa se intample?

Despre interzicerea interzicerii…la pungile de plastic

26 iulie 2012

Azi am aflat despre o metoda alternativa de-a rezolva problema pungilor de plastic. Da, stiti voi, chestiile alea care cresc pe campiile Romaniei si pe malurile apelor. Si ce frumos zboara ele cand bate vantul….

Revenind, iata ca Adunarea Generala a statului Ilinois, a decis (in 29 iunie 2012), sa oblige producatorii de pungi sa se inregistreze la agentia lor de protectia mediului (inregistrare care costa 500 $ pe an) si sa-si inscrie datele pe toate pungile vandute. Altfel, nu au voie sa vanda.

Pentru inregistrare, ei trebuie si sa depuna un plan de reciclare a pungilor, plan care sa asigure reciclarea a 12% din pungile vandute (totul calculat pe an calendaristic), cu perspectiva de-a creste la 20% pana in 2020. Daca nu-si fac „planul” li se retrage licenta de vanzare si… go home!

In schimb, se interzice oraselor sub 2 mil locuitori sa impuna orice fel de taxe la vanzarea pungilor de plastic (in Romania, taxa este de 0.2 lei/punga). Pana in acest moment, orase ca Los Angeles, Seattle, San Francisco, Austin au pus in practica „taxa pe punga”, care se incaseaza de la cumparator la fiecare punga vanduta. 5 sau 10 centi.

Metoda asta seamana bine cu ceea ce se face acum, in Romania, pentru deseurile din echipamente electrice: te las sa le vinzi, dar te oblig sa le reciclezi cand se strica. Este, insa, o deosebire: la americani, legea se respecta! Iar raportarile se controleaza anti-frauda!

Fata nevazuta a insulelor Maldive

16 iulie 2012

Cine ar fi crezut ca insulele Maldive, ravnite de peste 750 de milioane de turisti anual, ce aleg aceasta destinatie pentru cele mai fine plaje albe, lagune turcoaz si bungalow-uri pe apa, ascund un adevarat dezastru ecologic?

Iata ca una dintre insulele arhipeleagului, Thilafushi, aflata la doar 7 km de vestita capitala Male, a fost sacrificata de guvern, fiind transformata intr-o groapa de gunoi, la propriu. Se pare ca aceasta a fost singura solutie gasita la criza cu care s-a confruntat Male, in ceea ce priveste evacuarea deseurilor, in conditiile in care un singur turist produce pe zi 3.5 kg de gunoaie (iata si sursa).

Desi frumusetea acestui arhipeleag consta tocmai in pastrarea intacta a conditiilor naturale, unul dintre”coltisoarele de rai” a platit un pret extrem de mare. In prezent insula este acoperita de sticle, ambalaje din plastic, metale toxice, azbest si plumb iar imaginea este una dezolanta cu nori negri si toxici ce plutesc deasupra.

Nu se stie daca din cauza supraincarcarii insulei, sau datorita constientizarii problemei reale, insa Guvernul a decis stoparea transportului de gunoaie pe insula Thilafushi, in schimb, acesta va fi trimis cu feribotul in India.

Ar fi pacat sa nu mai existe acele destinatii la care sa ravnim… ce natura creeaza, omul trebuie sa respecte..