Azi, despre amatorism la primarie

 

Intr-un comunicat, o primarie de sector – 3, mai precis – zice 2 lucruri:

1. ca de-acum cetatenii nu vor mai plati pentru ridicarea gunoiului si 2. ca primaria isi face propriul serviciu de salubritate si, deci, renunta la licitatii pt acet serviciu.

Acuma, intrebam si noi, de pe margine: deci, cine plateste cheltuielile pentru salubrizarea sectorului? Daca nu cetatenii, prin contract, inseamna ca primaria, din bugetul local, nu? Care, apropo, este alimentat de cetateni, prin taxe si impozite, nu? Sau doneaza cineva banii astia pentru functionarea acestui serviciu?

Iar un serviciu nou, inca nespecializat si care trebuie sa investeasca, de la zero, intr-un parc de autospeciale si alte dotari necesare (instalatii de sortare, infrastructura stradala de colectare: containere, cosuri, etc) cum poate fi competitiv (in ceea ce priveste costurile) pe o piata in care … refuza sa concureze?

Ca o ultima intrebare: cat este acum costul pentru o tona (sau metru-cub, cum vreti) si cat va fi in noua organizare? Este diferenta intre cele doua costuri capabila sa acopere investitiile si tot aparatul administrativ?

Pana nu exista un raspuns cantitativ verificabil la intrebarea asta (macar), toata discutia e praf in ochi si circ pentru prosti !

Ca de colectare selectiva si reciclare nu mai vorbesc, ca deja e science-fiction…

Articolul intreg, in b365.realitatea.net.

Azi ne ocupam de PET-uri…

PET-urile sunt un produs ciudat… O sticla-nesticla, love it or hate it. Ne place ca e usor si rezistent, nu ne place pentru ca ramane sute de ani acolo unde il aruncam (noi!).

Ne place ca Dorna  are acum un ambalaj nou, mult mai putin risipitor de plastic (adica cu o proportie mult mai mica a greutatii ambablajului fata de cea a produsului), in timp ce Aqua Carpatica e … pe dos. Sticlele de „jumate” de Aqua C, le poti calca cu tractorul si de-abia se indoaie. Adica, pe scurt, cumparam (si aruncam) mult mai mult ambalaj, pentru acelasi produs. Le-am scris odata asta, intr-o postare pe Facebook, dar ne-au ignorat imperial…

Revenind la PET (denumirea completa iti cam limba-plimba-n gura: polietilena tereftalata), filosofia e simpla: e reciclabil, deci trebuie adunat, curatat, separat, maruntit si topit. Se transforma in fulgi, din care se fac fibre, peleti sau … un nou PET. Simplu? Deloc! (dupa cum ne-o arata statisticile)

Daca va intereseaza cum patimeste PET-ul in procesul de reciclare, am gasit un filmulet pe youtube. Uite-l aici: PET recycling plant.

PETswimming

Asadar, se poate si sa nu ajunga pe camp sau in ape. Trebuie doar lasat intr-un container stradal (cel galben, pt plastic). Sa nu uitati sa-l presati, ca sa ocupe mai putin spatiu!

Aaa…iata si o analiza facuta de www.manager.ro, acum un an si-un pic. De-acolo am luat si poza.

Ciao!

Risipim si suferim. De foame. In era lui iPad si Cloud Computing.

Parlamentul European ne avertiza, in noiembrie 2011, ca europenii arunca jumatate din mancare (180 Kg/persoana/an), in timp ce 80 milioane de europeni traiesc sub limita de saracie (16% din total) iar 16 milioane de europeni depind de mancarea primita de la organizatii caritabile…

Tot Parlamentul European recomanda: regandirea modului de ambalare al alimentelor, educatia anti-risipa, etichetarea suplimentara (cu data pana la care produsul poate fi consumat sau utilizat, chair daca este expirat) si, ceea ce noua ni se pare cel mai eficace: includerea obligatiei contractuale pentru furnizorii de mancare gatita (firma de catering, restaurante, hoteluri, organizatori de evenimente) ca alimentele ramase sa fie donate catre organizatii caritabile sau banci de alimente, organizarea de „last minute markets” pentru alimente nevandute si aflate in prag de expirare… (apropo: stiti ca la Kaufland legumele si fructele se ieftinesc semnificativ inainte cu 30′ de ora de inchidere?)

CompostingLadyTotusi, exista si alimente alterate, iar acestea nu ar trebui omise din intraga dezbatere. Pentru marea lor majoritate, obligatia de-a le preda intr-un centru de compostare le-ar transforma – pana la urma – in sol fertil, cu impact tot in ceea ce priveste securitatea alimentara (si estetica urbana si peri-urbana).

Iar daca deocamdata infrastructura pentru compostare este insuficienta, adoptarea unei astfel de porevederi legislative nu ar face nimic altceva decat sa stimuleze si accelereze introducerea compostarii, pe scara larga, in economie. Si daca apar si niste mici intreprinderi familiale, un pic de compostare la domiciliu pe ici pe colo…incepem si noi sa vedem zorii civilizatiei… :)

A, mai multe detalii despre compostare… aici. Si nu va mai ascudeti dupa deget: se poate, e la indemana si deja exista recipienti pentru compostare prin magazinele de bricolaj (Praktiker, Bricostore, Mr. Bricolage, Dedeman, Hornbach, Obi, Baumax, etc…).

Happy composting!

Despre faliment in industria deseurilor

Faliment portofoliuAzi m-am hotarat sa pun degetul intr-o rana adanca, deocamdata tinuta deoparte de ochii … ranitilor. Da, stiu, suna cam metaforic pentru un subiect atat de prozaic, insa sper la ingaduinta Dumneavoastra.

Hai sa sarim in subiect: producatori, va pandeste ceva!  Cand spun „producatori” ma refer la sensul tehnic, din legislatia de deseuri, la acele companii care produc sau importa (adica „pun pe piata”) ambalaje, echipamente electronice, baterii, uleiuri si lubrifianti…

Din perspectiva obligatiilor legale privind managementul deseurilor, costurile vor creste de pana la 10 ori. De exemplu: in 2012, cei care pun pe piata uleiuri vor cotiza la AFM cca 1.2 lei / litru de ulei vandut (adica 2 lei/litru X 60% tinta de colectare/reciclare). La o piata estimata de 100,000 tone/an, asta inseamna cam 28 de miloane de EUR, anual. Asta incepand din 2012. In 2011 (acum se calculeaza) o sa fie o perioada de tranzitie: contributia la Fondul de mediu va fi de „doar” 19 mil EUR. Iata detaliile legale, aici.

La echipamente electrice, costul real al gestionarii unui echipament (asa cum este el, de altfel, calculat de catre ANPM, aici) este mai mare, in medie, cu 900% (adica de 10 ori!) fata de asa-numitul „timbru verde”.

La o rata de colectare de 45%, asta inseamna ca pentru fiecare 1 leu incasat ca „timbru verde”  – nu va blocati in denumire, ea nu este oficiala – trebuie cheltuiti 4.5 lei pentru a se realiza colectarea si reciclarea deseurilor.

Si acum, faceti pariurile: cine va da faliment primul?

Indiciu: sunt doar vreo 8 pretendenti imediati la titlu.

A, si o intrebare suplimentara: ce se va intampla dupa?  Raspunsul la aceasta intrebare il vor afla, cel mai repede, companiile care pun pe piata baterii si uleiuri/lubrifianti.

Ce facem cu PET-urile?

Ambalajele PET pot fi reutilizate. Am găsit multe idei interesante, însă azi am selectat două exemple care cu siguranţă vă vor atrage atenţia.

Anul trecut, în Nigeria a fost construită o casă din PET-uri. Ambalajele sunt umplute cu nisip sau deşeuri din materiale de construcţie şi devin astfel nişte cărămizi foarte rezistente. Un astfel de proiect este unul ieftin, prietenos cu natura şi chiar rezistent la cutremure şi la gloanţe.

PET-urile pot înlocui şi ghivecele cu flori. Şi aici nu ne referim la ghivecele cu muşcate de pe balcon, ci la ghivecele din grădini verticale. Dacă vreţi să aflaţi cum puteţi face o astfel de grădină, găsiţi un ghid aici.

bottle garden 11

Dacă nu reutilizăm PET-urile, atunci trebuie să le colectăm selectiv. Pentru ca acest lucru să fie făcut cât mai eficient, ambalajele din plastic din care bem apă sau sucuri, trebuie compactate. Astfel, aceste ambalaje ocupă mai puţin spaţiu în pubelă şi pot fi colectate cât mai multe. Că tot veni vorba, cel mai probabil aţi văzut deja noile ambalaje PET de 0.5l de la Dorna. Ei bine, acestea sunt foarte uşor de compactat şi deci mai simplu de colectat selectiv. Ne plac iniţiativele de acest tip şi le încurajăm!

close up of man holding full plastic water bottle 28243

Si …fashionisti (sic!)

Si, daca tot zicea Luiza ca se poate face arta din flori…(ceea ce nu e neaparat reciclare, ci mai degraba 0 utilizare alternativa…dar, in fine, asta conteaza mai putin!) si fiindca e aproape weekend, uite ca si inginerii stie sa face (sic!) arta din deseuri. Nu e greseala de scriere, daca doriti sa revedeti referinta, iat-o aici.

Vorbim acum despre Steven Rodrig, un electronist american de origine cubaneza care, intr-o buna zi, a descoperit ca din placile de circuite integrate pe care le mestereste el se pot face chestii….surprinzatoare. Ca tot veni vorba de fashioniste, iata niste exemple:

Mai multe creatii de-ale lui Rodrig puteti gasi pe site-ul lui, www.pcbcreations.com. Despre Steven Rodrig, site-ul Ecofriend.com scrie ca: „In incercarea de-a salva milioane de placi defecte de circuite integrate de la groapa de gunoi – unde ar sta cateva mii de ani – designerul si tocilarul ecologist Steven Rodrig concepe opere de arta care pot sa va innobileze sufrageria.” (traducere aproximativa)

Weekend-ul asta se anunta frig. Daca va cautati o indeletnicire de interior, poate va inspira ceva din ceea ce face Steven…

Weekend placut si calduros!

Ierarhia deseurilor

Un lucru care intotdeauna ne preocupa cand vorbim despre „managementul deseurilor”, este sa clarificam explicit ca cea mai buna forma de management este… prevenirea. Cu alte cuvinte, daca nu ai nevoie sa cumperi 2 pungi cand mergi la magazin, atunci nu cumpara! O fi elementar, dar vedem atatea pungi in pungi, zilnic…. Si, dupa nu prea mult timp, ele ajung pe vreun camp sau mal de apa! In acelasi mod, 4 sticle PET de 0.5 l genereaza mai mult deseu decat o sticla de 2 l…si asa mai departe…

Dupa ce ai utilizat obiectul respectiv nu te grabi sa il consideri „deseu”. Adica, cu alte cuvinte, daca mai functioneaza…nu-l arunca! Daca nu mai ai nevoie de obiectul respectiv (fie ca electric  este el un ambalaj, o sticla, un aparat electric) da-l cuiva care are nevoie sau gaseste-i intrebuintari noi. Stim ca suna banal, dar o punga de plastic chiar poate fi folosita ca sac de gunoi!

Asta ar fi a doua optiune in ierarhia gestionarii deseurilor: reutilizeaza!

Daca nu se poate reutiliza, sau pur si simplu nu ai cui sa-l dai, depune-l la un centru de colectare pentru reciclare. De aici, el se va transforma in materie prima si, apoi, intr-un nou produs. De exemplu, ce ziceam zilele trecute despre brazii de Craciun: prin reciclare, ei devin ingrasamint organic.

Urmeaza, ca preferinta, reutilizarea energetica, adica arderea deseurilor pentru obtinerea energiei termice (care apoi se poate tansforma in electricitate, abur, etc). Eh, aici e mai complicat: nu e bine (si nici legal) sa ardem deseurile in curtea casei sau in spatele blocului. Oricum, asa nu se capteaza energia termica respectiva, ci deseurile se transforma in …poluare. Daca, insa, depuneti deseurile respective in vederea reciclarii, colectorii de deseuri se ocupa ei, ai departe, sa incinereze ceea ce nu se poate recicla.

Ultima (si cea mai nedorita) forma de administrare a deseurilor este eliminarea. Asta inseamna ceea ce facem noi cel mai des: „aruncare la gunoi”. Mai departe, deseurile amestecate pleaca spre groapa de gunoi. Odata amestecate, deseurile sunt foarte dificil sau chiar imposibil de separat pentru reciclare sau valorificare energetica. De reutilizare nici nu mai poate fi vorba. In schimb, primim gropi de gunoi imense, pline cu gunoaie in putrefactie si stoluri de ciori, din care se ridica gaze mirositoare si, eventual, vantul cara pe zeci de hectare deseuri mai usoare si mirosuri nedorite.


Waste pyramid

Tot ceea ce am scris mai sus este, de altfel, prevazut si in lege. Cea mai recenta forma a legii privind regimul deseurilor (L.211/2011) o gasiti si pe site-ul nostru, daca dati un click aici.

Bradulet, bradut dragut…hai la reciclare!

Azi ne-am decis sa vorbim despre un exemplu de bune practici in ceea ce priveste elementul principal de decor al caselor in perioada de Craciun – bradutul.

In Paris, brazii de Craciun se recicleaza :). In fiecare an, un numar mare de brazi erau aruncati necorespunzator si incinerati impreuna cu resturile menajere. Acest lucru contrazicea principiile dezvoltarii durabile si era si foarte costisitor. Prin urmare, parizienii au fost incurajati de primarie sa faca un gest eco si sa isi duca bradul de Craciun la reciclat in cele 100 de puncte de colectare amenajate in acest sens.

Brazii colectati sunt sunt folositi ca ingrasamant (dupa tocare) in gradinile si spatiile verzi din Paris. Asa da!

Update: Administratia Lacuri, Parcuri si Agrement Bucuresti a strans 25.000 de brazi in urma campaniei „Reda naturii ce-i al naturii”, desfasurata in perioada 6 – 13 ianuarie 2012. In urma tocarii brazilor, vor rezulta aproximativ 12 tone de ingrasamant vegetal ce va fi folosit in sere, parcuri si spatii verzi. Mai multe detalii puteti citi aici.

Ecologia se intampla de la sine

Stim ca toate miscarile ecologiste cheama la actiune. „Fa asta! Nu fa asta! Redu, reutilizeaza, recicleaza!”. Suna cunoscut, nu? Da, este si ceea ce preferam noi sa spunem de fiecare data. Insa acum o sa incercam sa … sarim la concluzii (sic!).

In ritmul actual, omenirea consuma cu 50% mai mult decat poate planeta oferi. Pana in 2030, o sa ajungem la 2 planete pe an!  Iar asta este pur si simplu imposibil, aritmetic. Vrand-nevrand, o sa ne oprim. Ecologia „vine peste noi”!

In limbajul zilnic asta inseamna: cam tot ceea ce consumam devine mai rar, mai pretios si, deci, mai scump. V-ati uitat la pretul combustibilului, de exemplu? Ce ziceti, este capabil sa influenteze popularizarea biciclitului? Societatile cele mai avansate economic (SUA, Japonia, Europa, China) consuma cel mai mult, asadar aici se resimt cele mai mari crize si, ca raspuns, cele mai rapide masuri de reducere a consumului sau de reorientare a lui catre resurse regenerabile. Chiar daca nu este ceea ce in mod standard se numeste „resursa regenerabila”, reciclarea este in mod clar un raspuns imediat  la aceste provocari. Dincolo de moda si status, reciclarea este o necesitate.

Asadar, oricat de cinic ar suna, nu depinde de noi. Cu sau fara voia noastra, vom „reduce” reutiliza, recicla”! E doar o chestiune de timp. Si, daca tot se va intampla, de ce sa nu incepem de acum, treptat, pentru o tranzitie mai usoara?  Este mai putin traumatizant decat peste noapte, cu costuri mai mari (eventual si amplificate de niste amenzi). Deci, hai sa incepem!