România plătește să îngroape resurse. Ce arată Circularity Gap Report 2026
Autor: Alexandra Ghenea, vicepreședinte Asociația ECOTECA
Raportul „Circularity Gap Report 2026”, elaborat de Circle Economy, arată că economia liniară nu produce doar deșeuri, ci și pierdere economică. La nivel global, resursele sunt extrase, folosite prea puțin și aruncate prea repede, iar valoarea lor se pierde pe parcurs. Pentru România, datele Gărzii Naționale de Mediu arată un sistem municipal de gestionare a deșeurilor care reciclează puțin, depozitează mult și pierde anual materiale care ar putea reintra în economie. În acest articol, explicăm de ce problema României nu este doar una de reciclare, ci și una de management defectuos al valorii.
Dacă raportul global vorbește despre Value Gap ca pierdere de valoare în economia liniară, România arată cum se produce această pierdere atunci când managementul local al deșeurilor nu funcționează. Materiale care ar putea reintra în economie sunt colectate prost, tratate insuficient sau trimise direct la depozitare, în timp ce multe UAT-uri rămân în urmă cu aplicarea obligațiilor legale. Problema nu este lipsa legislației, ci aplicarea ei: colectare separată incompletă, infrastructură insuficientă, responsabilitate slabă în contracte, penalități ineficiente și o administrare locală care nu reușește să transforme deșeurile în resurse.
În termeni simpli, România plătește să îngroape resurse.
Aceasta este una dintre concluziile Circularity Gap Report 2026, economia liniară nu produce doar poluare, ci și pierdere economică. Raportul introduce conceptul de Value Gap, valoarea pierdută prin folosirea ineficientă a resurselor, prin produse aruncate prematur, prin risipă, prin active folosite sub potențial și prin costuri de mediu care nu sunt reflectate în prețuri. La nivel global, această pierdere este estimată la 25,4 trilioane de euro anual, adică aproape 31% din PIB-ul global. Cu alte cuvinte, pentru fiecare 3 euro de valoare creată, aproximativ 1 euro se pierde în economia liniară.
Circularity Gap Report 2026 arată că valoarea se pierde pe cinci căi principale: pierderi de procesare, pierderi de energie, pierderi și risipă alimentară, deșeuri la final de viață și deprecierea prematură a activelor. Raportul arată că circularitatea nu înseamnă doar reciclare la finalul lanțului, ci păstrarea valorii materialelor cât mai mult timp, prin prevenire, reutilizare, reparare, întreținere, refolosire, remanufacturare, compostare și reciclare de calitate.
În România, această pierdere de valoare apare în datele Gărzii Naționale de Mediu pentru 2024. Din 5.485.673,81 tone de deșeuri municipale colectate, doar 659.767,38 tone au fost raportate ca reciclate/reutilizate, adică 12,03%. Ținta minimă de pregătire pentru reutilizare și reciclare era de 50% încă din 2020. În același timp, 4.118.840,79 tone au fost depozitate, iar 3.052.445,68 tone au fost depozitate fără tratare. Asta înseamnă că 74,11% din deșeurile depozitate au ajuns la groapă fără o operațiune prealabilă de tratare.
SGR funcționează, dar nu poate compensa un sistem municipal slab
SGR este unul dintre puținele exemple recente de sistem bine proiectat în România. Are reguli clare, infrastructură, trasabilitate și un stimulent economic direct pentru consumator. Tocmai de aceea funcționează. Dar succesul SGR nu trebuie folosit ca paravan pentru problemele structurale ale managementului deșeurilor municipale.
În 2024, cantitatea de ambalaje raportată prin SGR și inclusă în analiza GNM a fost de 209.379,40 tone. Raportat la totalul deșeurilor municipale colectate, aceasta a reprezentat doar 3,82%. În același timp, raportat la totalul cantităților reciclate, SGR a reprezentat 31,74%. Diferența dintre cele două procente spune mult. SGR are o contribuție importantă în reciclarea raportată nu pentru că acoperă o parte mare din deșeurile municipale, ci pentru că restul sistemului performează slab.
Datele pentru 2025 arată o creștere semnificativă a cantităților returnate prin RetuRO, până la 389.035 tone. Este un progres important, care confirmă că sistemul livrează rezultate pe fluxul pentru care a fost creat. Totuși, chiar și această cantitate ar reprezenta aproximativ 7% dacă o raportăm la totalul deșeurilor municipale colectate în 2024. Cu alte cuvinte, SGR poate îmbunătăți reciclarea, dar nu poate ridica singur România de la 12,03% reciclare spre ținta de 50%.
Limita este structurală. SGR poate recupera doar ambalajele de băuturi care intră în sistem. Nu poate depăși 100% din acest flux și nu poate acoperi biodeșeurile, textilele, deșeurile voluminoase, deșeurile periculoase din gospodării, fracțiile reciclabile contaminate sau deșeurile colectate amestecat care ajung direct la depozitare.
Raportat la fluxurile de ambalaje evidențiate separat în raportul GNM, 99.985,47 tone colectate de operatori economici autorizați de la populație și 209.379,40 tone prin SGR, SGR reprezintă aproximativ 67,7%. Dar această cifră trebuie citită corect. Nu înseamnă că SGR reprezintă două treimi din toate deșeurile de ambalaje din România, ci doar două treimi din aceste două fluxuri raportate distinct.
Raportul GNM subliniază că impactul SGR asupra țintei generale de reciclare rămâne limitat. SGR trebuie consolidat, dar politicile publice nu se pot opri aici. Miza rămâne colectarea separată reală, regândirea sistemelor locale de colectare, infrastructura de tratare și reducerea cantităților care ajung la depozitare.
Unde se pierde valoarea în sistemul municipal
Datele GNM indică probleme structurale, lipsa capacităților de tratare, instalații existente ineficiente sau învechite, colectare separată deficitară, calitate slabă a deșeurilor colectate pentru reciclare, lipsă de infrastructură pentru biodeșeuri și textile, spații insuficiente pentru colectare separată și tarife de depozitare care nu descurajează suficient eliminarea.
Valoarea nu se pierde doar când un obiect devine deșeu. Se pierde mai devreme, când produsul nu este proiectat pentru reutilizare, când colectarea separată nu funcționează, când fracțiile sunt contaminate, când instalațiile nu pot trata materialele, când depozitarea este mai simplă decât valorificarea și când piața pentru materii prime secundare rămâne slabă.
În 2024, România a avut un indice de generare de 285,29 kg de deșeuri municipale pe locuitor și un indice de reciclare de doar 34,31 kg pe locuitor. Diferența dintre ce generăm și ce reciclăm este diferența dintre economie circulară și economie liniară.
Ce rămâne de făcut
România nu trebuie să privească deșeurile doar ca pe o obligație de mediu sau ca pe o problemă de salubritate. Deșeurile sunt și o problemă economică, materii prime pierdute, costuri publice mai mari, dependență de resurse virgine, presiune pe depozite, poluare și oportunități ratate pentru industrie.
SGR arată că se poate. Dar tocmai pentru că funcționează, arată cât de slab funcționează restul sistemului.
România nu va închide decalajul de circularitate doar prin SGR. Va avea nevoie de colectare separată reală, tratare înainte de depozitare, infrastructură pentru biodeșeuri, sortare eficientă, centre de aport voluntar funcționale și în proximitatea cetățenilor, pregătire pentru reutilizare, piețe pentru materiale secundare și responsabilitate clară la nivel local.
Circularity Gap Report 2026 arată că deșeurile nu sunt un capăt de drum, ci o pierdere de valoare. În România, această pierdere se vede în milioane de tone depozitate, în rate mici de reciclare și în dependența de soluții punctuale, precum SGR, care funcționează, dar nu pot repara singure un sistem municipal care funcționează deficitar.
Citește și:
De Ziua Reciclării, România rămâne blocată într-un sistem care nu livrează
