Modificări recente în legislația DEEE din Regatul Unit: lecții pentru EPR în e-commerce, Europa și România (partea a doua)

Autor: Alexandra Ghenea, vicepreședinte Asociația ECOTECA

Dacă în prima parte a analizei am prezentat măsurile prin care Regatul Unit a încercat să închidă breșele EPR din comerțul online (transferul responsabilității către marketplace-uri pentru produsele vândute de comercianți din afara țării, introducerea unei categorii DEEE distincte pentru vape-uri și limitarea excepțiilor care permiteau unor retaileri să evite colectarea) în partea vom urmări cele două componente care influențează direct rezultatele din teren: standardizarea colectării la nivel național, prin programul „Simpler Recycling”, și întărirea trasabilității prin raportare digitală, cu concluzii relevante pentru Europa și România.

Standardizarea colectării la nivel național

Uniformizarea regulilor de colectare separată a deșeurilor la nivelul autorităților locale reprezintă unul dintre cele mai consistente pachete de măsuri introduse în Anglia în ultimii ani, cu obiectivul de a reduce fragmentarea serviciilor și de a stabili reguli unitare la nivel național.

Programul „Simpler Recycling” pornește de la o constatare simplă: atunci când regulile de colectare diferă de la o autoritate locală la alta, cetățenii sunt mai puțin înclinați să respecte colectarea separată, iar calitatea materialelor colectate scade.

Conform noilor prevederi, de la 31 martie 2026 toate primăriile din Anglia vor fi obligate să colecteze același set “de bază” de materiale reciclabile de la gospodării. Indiferent de regiune, fiecare autoritate locală va oferi colectare separată pentru cel puțin următoarele fluxuri: hârtie și carton, sticlă, metal, plastic și deșeuri alimentare (bio).

În plus, deșeurile alimentare vor trebui colectate săptămânal de la populație, în toată țara, ceea ce reprezintă o schimbare majoră menită să reducă contaminarea celorlalte reciclabile cu resturi organice.

Practic, orice britanic, oriunde ar locui, va avea acces la același serviciu de reciclare a materialelor de bază, după aceleași reguli.

De ce este importantă standardizarea?

În sistemul actual, variațiile locale privind ce materiale se reciclează (și cum trebuie sortate) duc la derută și scad eficiența. Cetățenii care se mută dintr-un oraș în altul găsesc adesea liste diferite de deșeuri acceptate sau culori diferite la pubele, ceea ce crește riscul de contaminare și scade încrederea în sistem.

Autoritățile britanice au constatat că această confuzie generalizată subminează rata de reciclare națională. Prin unificarea regulilor, mesajele de educare a publicului vor fi simple și universale (“Reciclează plastic, metal, sticlă, hârtie și strânge separat resturile alimentare – peste tot regula e aceeași!”).

Se așteaptă astfel o creștere a cantităților colectate separat și o reducere a impurităților din fracțiile reciclabile. În plus, standardizarea permite economii de scară: producătorii de ambalaje știu exact ce va fi reciclat și unde, companiile de salubritate își pot optimiza logistică unitar, iar noile investiții (de exemplu instalații de sortare pentru folii plastice, care devin obligatoriu colectate până în 2027) pot fi planificate coerent la nivel național.

Aplicabilitate în România

Situația din țara noastră este similară (dacă nu chiar mai haotică) decât era în UK. Fiecare județ sau municipiu are propriul set de reguli: în unele zone plasticul și metalul se colectează împreună, în altele separat; undeva se colectează sticlă la poartă, în alte locuri deloc; biodeșeurile se colectează doar punctual în câteva orașe pilot; codurile de culori ale containerelor nu sunt uniforme etc.

Această lipsă de armonizare creează confuzie majoră între cetățeni – mulți nu știu exact ce, cum și unde să recicleze, descurajând eforturile. Un program de tip “Simpler Recycling” implementat la nivel național în România ar impune un set minim de fluxuri reciclabile ce trebuie colectate în toată țara (probabil similar: hârtie/carton, sticlă, plastic/metal și biodeșeuri), precum și standardizarea recipientelor și frecvențelor de colectare.

Beneficiul direct ar fi creșterea calității reciclabilelor colectate – de pildă, dacă pretutindeni s-ar colecta separat sticla, nu ar mai ajunge să contamineze plasticul și hârtia în “pubela galbenă” cum se întâmplă adesea acum.

De asemenea, campaniile de informare ar avea impact național: același mesaj ar fi valabil la București, Cluj sau orice comună, făcând educația mult mai eficientă. Experiența britanică ne arată că reguli mai simple și unitare pentru cetățeni = rate mai bune de reciclare. Desigur, un obstacol ar fi coordonarea autorităților locale și investițiile necesare (pubele, camioane separate, instalații), însă fondurile europene și cele de la Fondul de Mediu ar putea fi orientate strategic în această direcție.

Digitalizare și raportare în timp real a datelor de mediu

Nu în ultimul rând, sistemul britanic pune un accent deosebit pe digitalizarea proceselor de raportare și monitorizare a deșeurilor, ca instrument de creștere a transparenței și de combatere a fraudelor.

Toate modificările legislative recente în UK sunt însoțite de cerințe stricte de raportare digitală pentru producători și scheme de conformare, prin platforme guvernamentale centralizate. De exemplu, marketplace-urile și ceilalți producători nou-intrați sub obligații EPR trebuie să își dezvolte metodologii robuste de colectare a datelor și să transmită rapoarte trimestriale cu cantitățile puse pe piață, defalcate pe categorii, prin intermediul schemelor de conformare autorizate.

Similar, producătorii de vape-uri (categoria 15) trebuie să înregistreze și să raporteze periodic datele de piață într-un format unificat digital. Scopul este ca autoritățile de mediu să poată urmări aproape în timp real volumul de EEE introdus pe piață și, ulterior, cantitatea de deșeuri colectate și tratate, asigurându-se că cifrele declarate corespund realității.

Pe lângă raportarea EPR, UK dezvoltă un sistem integrat de urmărire electronică a deșeurilor pe tot parcursul lanțului, de la generator la destinația finală. Guvernul britanic, împreună cu agențiile de mediu din cele patru țări componente, lucrează la implementarea unei platforme digitale de waste tracking menită să revoluționeze managementul deșeurilor.

Prin acest sistem, fiecare transport și operațiune de tratare va fi înregistrată într-o bază de date unică, accesibilă autorităților. Transparența sporită va face mult mai dificil pentru operatorii frauduloși să “piardă” deșeuri din evidențe sau să le descrie fals, practicând reciclarea doar pe hârtie (fără echivalent fizic).

Waste crime (criminalitatea în domeniul deșeurilor) este o problemă severă în UK, cu un cost estimat de aproximativ un miliard de lire sterline anual pentru economie, adesea implicând rețele care falsifică documente de reciclare sau exportă ilegal deșeuri periculoase. Răspunsul autorităților a fost să crească de patru ori efectivele de investigație și să introducă instrumente digitale de urmărire și verificare a fluxurilor.

Practic, dacă înainte un producător sau reciclator putea declara pe propria răspundere cantități reciclate, acum aceste declarații sunt verificate încrucișat în sistemul informatic unificat, iar eventualele dispariții sau incongruențe ale datelor declanșează rapid alerte și controale.

Beneficii și aplicabilitate

Un sistem digital integrat al datelor de mediu reduce masiv posibilitatea de fraudă și erori, îmbunătățește acuratețea rapoartelor și permite intervenții rapide. Pentru România, unde există de ani de zile suspiciuni de raportări fictive (de ex. cantități de deșeuri declarate ca reciclate doar pe hârtie, pentru a evita plata contribuțiilor la Fondul pentru Mediu), un astfel de sistem ar fi extrem de benefic.

Concret, AFM (Administrația Fondului pentru Mediu) ar putea îmbunătăți platforma SIATD unde producătorii, colectorii și reciclatorii introduc datele tranzacțiilor și tratărilor în timp real, cu confirmări reciproce. Acest lucru ar crea un lanț digital al trasabilității deșeurilor, făcând aproape imposibil ca un anumit lot de DEEE să fie “numărat” de două ori sau să dispară fără urmă.

În plus, datele centralizate ar oferi indicatori la zi despre progresul către țintele de colectare, permițând autorităților să ajusteze politicile mai prompt. Modelul britanic ne arată că investiția în tehnologie și date este la fel de importantă ca prevederile legale substanțiale: transparența și controlul electronic sunt cheia pentru un sistem EPR credibil și eficient, recâștigând încrederea publicului că reciclarea raportată este și reală.

Lecții pentru Europa și România

Reforma DEEE din Marea Britanie evidențiază o abordare pragmatică și orientată spre acțiune imediată, complementară directivelor generale europene. În esență, britanicii au mers pe principiul “cine introduce pe piață și nu respectă regulile, va plăti – dacă nu direct, atunci prin intermediul platformei prin care vinde”.

Acest principiu lovește direct în breșele EPR ale erei digitale (marketplace-uri transfrontaliere) și poate aduce beneficii semnificative bugetului de mediu. Pentru România – o țară în care e-commerce-ul transfrontalier crește exploziv – adoptarea unui model similar ar fi probabil cea mai eficientă măsură de a stopa free-riding-ul și de a canaliza fonduri consistente către reciclare, fără a împovăra suplimentar cetățeanul.

Totodată, experiența britanică arată valoarea inovării legislative rapide în fața noilor provocări: crearea de categorii specifice acolo unde apar produse noi problematice (vape-uri), eliminarea imediată a derogărilor care și-au ratat scopul (DTS), impunerea unor reguli unitare ușor de înțeles de populație (simplificarea reciclării) și utilizarea tehnologiei pentru a asigura integritatea sistemului (raportare digitală transparentă).

Deși UK nu mai urmează regulile UE, lecțiile învățate acolo sunt valoroase pentru întreaga Europă. Combaterea free-rider-ilor din online și responsabilizarea tuturor actorilor de pe piață reprezintă viitorul EPR, pe măsură ce comerțul devine global și digital. Un cadru european armonizat care să oblige marketplace-urile să verifice conformarea vânzătorilor (așa cum deja se întâmplă prin legi în Franța, Germania) sau chiar să preia ele însele responsabilitatea de producător (abordarea UK) este tot mai necesar.

În concluzie, România are ocazia să se inspire din soluțiile pionierate în Marea Britanie pentru a-și întări propriul sistem de gestionare a deșeurilor electrice: închiderea lacunelor legislative, reglementarea țintită a noilor fluxuri, implicarea tuturor actorilor (producători, retaileri, autorități locale) și modernizarea infrastructurii de date. Aceste măsuri nu doar că ar aduce mai mulți bani și echipamente în economia circulară, dar ar și spori încrederea publicului că “reciclarea nu este doar o vorbă, ci un proces real, vizibil și corect pentru toată lumea”.

Citește și:

Vizită Ecoteca: reciclarea DEEE la Green WEEE Buzău

Deșeurile electronice (DEEE) – ce măsuri sunt necesare pentru o gestionare mai bună în România