Studiu de caz: Argentona – oraselul spaniol care recicleaza 70% din deseuri

25 februarie 2015

Sursa: Zero Waste Europe

Daca in urma cu ceva timp va prezentam povesti de succes din Italia si Japonia in ceea ce priveste reciclarea deseurilor, astazi a venit randul Spaniei „sa ne arate” cum pot fi administrate corespunzator deseurile.

Oraşul catalan Argentona, situat în nord-estul Spaniei, reprezintă un model pentru reţeaua de municipalităţi din regiune care a adoptat modelul Zero Waste.

După introducerea sistemului de colectare la sursă (din uşă-în-uşă) în 2004, Argentona şi-a dublat rata de reciclare. In prezent, 8 500 de persoane din cei 12 000 de locuitori au implementat sistemul de colectare la sursa (75% din populatie) in timp ce restul rezidentilor sunt stabiliti in cartiere de case marginase.

Cedând contractul pentru serviciile de colectare unei întreprinderi sociale locale, administraţia oraşului a contribuit la cresterea gradului de constientizare in ceea ce priveste problemele de mediu si a creat noi locuri de muncă în cadrul comunităţii. Astfel a demonstrat încă o dată, că filosofia „Zero Waste” nu se referă doar la deşeuri, ci şi la relaţia pe care o avem cu mediul înconjurător şi la consolidarea puterii comunităţilor.

Rata de reciclare a crescut cu 50% in 11 ani prin introducerea colectarii selective la sursa

Până în 2004, în Argentona se opera cel mai comun sistem de colectare din Spania, care consta în colectarea selectivă a patru fluxuri – sticlă, hârtie, ambalaje uşoare precum cele din plastic şi metal, deşeuri reziduale – în containere separate amplasate pe stradă.

Deşeurile organice nu se colectau separat, ceea ce determina contaminarea semnificativă a celor reciclabile. (Va suna cunoscut?) Rata de reciclare, în acest sistem, se menţinea sub 20%, iar majoritatea deşeurilor generate era dusă la incineratorul din Mataró, un oras situat la o distanţă de 5 km.

Ocazia pentru a schimba sistemul de colectare a apărut atunci când incineratorul a început să dea semne de saturare. Administraţiile publice locale care trimiteau deşeurile la incineratorul din Mataró şi-au dat seama că trebuie să aleagă, fie să redimensioneze incineratorul, fie să dezvolte un sistem care să crească rata de colectare. Din fericire, primarii au optat pentru a doua variantă şi s-au angajat să îmbunătăţească sistemul de colectare selectivă a deşeurilor.

La momentul respectiv, sistemul de colectare din uşă-în uşă fusese lansat deja în trei orăşele din Catalonia, Tiana, Tona and Riudecanyes.Când contractul cu operatorul de salubrizare FCC (Fomento de Construcciones y Contratas) a expirat, în 2004, Consiliul Local decisese deja să implementeze sistemul de colectare la sursă, din uşă-în-uşă.

Înainte de a pune in aplicare noul sistem, locuitorii din Argentona au fost informaţi prin campanii de conştientizare despre noua metoda de colectare. Pentru început, fiecare a primit câte o pubelă mică de culoare maro în care să colecteze acasă resturile alimentare. Firmelor li se percepea o taxă pentru astfel de containere, în funcţie de dimensiunea pe care o solicitau.

In plus, rezidenţilor li s-au acordat stimulente pentru a începe compostarea la domiciliu. În 2007, administraţia locală a furnizat gratuit 113 compostoare pentru grădină şi 15 recipiente pentru viermării, precum şi instruire despre tehnicile de compostare.

Joan Pujol, expert tehnic in deseuri al Consiliului Local îşi aminteşte că „la început nu a fost uşor, a existat o minoritate care refuza să-şi schimbe obiceiurile şi chiar au protestat împotriva colectării la domiciliu. Din fericire, primăria a rămas neclintită, concentrându-se să facă un succes din prima fază a implementării, şi a lăsat lucrurile să se calmeze de la sine. Într-adevăr, după câteva săptămâni, totul decurgea lin şi fără reclamaţii“.

În cea de-a doua etapă, a fost demarată în 2008 colectarea la domiciliu a hârtiei şi a deşeurilor din ambalaje. Sticla se colecta în continuare în containere pentru sticlă, amplasate în puncte fixe din oraş.

Introducerea sistemului de colectare la sursa a crescut gradul de reciclare cu 50% in 11 ani, ajungand in 2013 la 70%.

Locuri de muncă „verzi“ pentru localnici

Un alt beneficiu al acestui sistem de colectare a fost creşterea gradului de ocupare a fortei de munca, triplându-se numărul locurilor de muncă şi îmbunătăţind incluziunea socială. Serviciile de colectare sunt furnizate de către o întreprindere socială locală, numită Arca Maresme Intreprindere de Insertie SL. 30% din angajatii intreprinderii sunt persoane care prezentau risc de excluziune sociala.

Urmatoarea etapa: Pay-as-you-throw

După implementarea colectării selective la domiciliu, a fost importantă introducerea
unor stimulente pentru a continua îmbunătăţirea ratei de reciclare şi pentru a reduce generarea deşeurilor. În 2009 a fost momentul potrivit pentru implementarea sistemului „plăteşti cât arunci“ (PAYT: Pay-as- you-throw), prin care gospodăriile sunt recompensate sau penalizate financiar în funcţie de câte deşeuri produc.

Până atunci în Argentona exista o taxă fixă care se încasa de la toţi rezidenţii din zona colectării selective la sursă. Când a fost introdus sistemul PAYT, în 2009, locuitorilor li s-a cerut să strângă şi să elimine ambalajele şi deşeurile reziduale în nişte pungi speciale, taxate. Acum costurile de gestionare a deşeurilor sunt acoperite printr-o combinaţie de taxă fixă (din care se acoperă cheltuielile fixe parţiale ale sistemului) şi o sumă variabilă calculată direct proporţional cu cantitatea deşeurilor eliminate.

Începând din 2009, sistemul a redus în mod eficient cantitatea totală a deşeurilor cu 15% şi cu până la 60% în zonele de colectare la sursă. În prezent schema se autofinanţează în mare măsură, graţie taxei de colectare şi profiturilor ridicate obţinute din vânzarea reciclabilelor către unităţile de procesare ale Ecoembes and Ecovidrio (companii intermediare, care colectează ambalaje de plastic şi sticlă), care sunt mai mari decât costurile crescute de operare a colectării din uşă-în-uşă.

De asemenea, administraţia din Argentona recuperează o parte din taxa pentru rampe de gunoi şi incineratoare colectată de Guvern, datorită tratării adecvate a deşeurilor organice. În concluzie, sistemul de colectare la sursă s-a dovedit mai viabil din punct de vedere economic decât colectarea bazată pe containere amplasate pe strada, economisind anual 35.000 de euro din bugetul administraţiei locale.

Ce se întâmplă cu alte tipuri de deşeuri?

Obiectele voluminoase sunt colectate la sursă în fiecare luni dimineaţa sau pot fi transportate la centrul de depozitul din oraş (Deixalleria). Ei pot să-şi aducă aici obiectele voluminoase, deşeurile toxice, deşeurile uscate de grădină (ramurile tăiate etc.), uleiurile vegetale şi minerale.

În jur de 80% din deşeurile colectate de Deixalleria sunt reciclate. Textilele sunt colectate de către o reţea de întreprinderi speciale din regiune, numită Roba Amiga, care amplasează containere în locuri publice.

În prezent, ceea ce nu se reciclează sau nu se compostează este trimis la incineratorul din Mataró, însă – ca şi în orice alt oraş angajat în procesul „Zero deşeuri” – planul este sa se reduca cat mai mult cantitatea trimisă spre eliminare.

Între timp, reţeaua municipalităţilor „Zero Waste” din Catalonia se fortifică, cuprinzând peste 55 de localităţi, toate universităţile din Catalonia, 30 de companii şi mai mult de 40 de organizaţii angajate în dezvoltarea strategiilor Zero Waste.

Studiul de caz privind Strategia „Zero Waste” adoptata de comunitatea din Argentona a fost realizat de echipa Zero Waste Europe.

Varianta integrala a Studiului o gasiti aici.

Reciclarea in Romania – o radiografie facuta de principalii ″actori″ din domeniu

24 februarie 2015

Sursa: The Diplomat

Noile obligatii europene stabilite pentru 2030 sunt gata sa sune clopotul de pornire, in timp ce piata noastra interna de reciclare nu are inca o structura adecvata sa asigure indeplinirea obiectivelor pentru 2020.

Jurnalistii de la The Diplomat au discutat cu reprezentantii autoritatilor de mediu si marii „jucatori” din domeniu pentru a afla cum poate Romania sa imbunatateasca sistemul.

Sa ne amintim ca vara trecuta Comisia Europeana a prezentat o strategie pe termen lung pentru a stimula si incuraja in continuare recuperarea deseurilor in tarile membre UE. Pe data de 2 iulie 2014, CE a adoptat o propunere legislativa de revizuire a obiectivelor legate de deseuri din Directiva 2008/98 /CE, Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri si Directiva 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje.

Scopul propunerii, după cum arată Comisia, este de a transforma Europa intr-o economie circulara, prin stimularea reciclarii, securizarea accesului la materiile prime, noi locuri de munca si crestere economica.

Principalele obiective ale propunerii sunt: tinta de reciclare și pregătire pentru reutilizare a deșeurilor municipale să fie ridicată la 70% pana in 2030, reciclarea și pregătirea pentru reutilizare a deseurilor de ambalaje să fie ridicată la 80% până în 2030, tintele pentru diverse materiale sa creasca gradual intre 2020 si 2030 (pentru a ajunge la 90% pentru hartie, 60% pentru plastic, 80% pentru lemn si 90% pentru metale feroase, aluminiu si sticla pana la sfarsitul anului 2030) si depozitarea deseurilor reciclabile sa fie eliminata pana in 2025.

Noua propunere s-ar putea potrivi ca o manusa pentru tarile din vestul Europei care reusesc sa obtina in fiecare an rate record de reciclare; insa pentru Romania aceste tinte par imposibil de atins, avand in vedere rusinoasa rata de 1% reciclare obtinuta de ani buni.

Expertii locali cred totusi, ca Romania reuseste sa recicleze in jurul valorii de 5-6% din deșeurile menajere generate, o cifră usor mai ridicata datorita cantitatii de deseuri colectate de persoanele fara adapost, asa-numitii „colectori informali”, date care nu sunt monitorizate de UE.

Presupunand ca aceasta statistica este cea reala, aceste cifre sunt in continuare foarte mici in raport cu media europeana de 42%. Avand in vedere ca pana in 2020 obligatia asumata de Romania este de a recicla 50% din deseurile municipale (din masa totala de deseuri de hartie, metal, plastic si sticla) sunt necesare masuri urgente pentru a pune Romania pe „harta verde” in urmatorii 5 ani.

Care sunt solutiile propuse de „actorii” din domeniu

Primul pas si cel mai puternic „combustibil” pentru a propulsa tara este introducerea taxei pe depozitarea la groapa. Sa nu uitam ca in prezent costul depozitarii, in Romania, este de numai 10-15 euro/tona in timp ce in alte tari depaseste 100 de euro/tona. Taxarea ar fi trebuit aplicata deseurilor depozitate din 2014, dar in decembrie 2013 autoritatile au amanat taxa pana in 2017; asadar, incepand cu 1 ianuarie 2017, taxa va fi de 80 lei/tona (17,7 euro) si va creste la 120 RON (26,6 euro) pe tonă în 2018.

Taxa de depozitare ar obliga jucatorii din domeniu sa recicleze mai mult – pentru a nu-si asuma plata acestei taxe – si in plus ar determina autoritatile sa inchida gropile de gunoi; oricum majoritatea depozitelor sunt neconforme si trebuie inchise cat mai repede.

″Tratatul de aderare, Capitolul 22 – Mediu stabilește un calendar convenit cu Uniunea Europeană în care depozitele de deșeuri neconforme trebuie închise în etape până în 2017. În România, au fost 79 de gropi de gunoi în funcțiune la sfârșitul anului 2012, inclusiv 30 de depozite de deșeuri conforme și alte 49 de depozite de deșeuri neconforme. La sfârșitul lunii iulie 2013 au fost 33 de depozite de deșeuri conforme și 46 de depozite de deșeuri neconforme. Mai mult decât atât, în 2014, patru depozite de deșeuri neconforme au fost închise, în timp ce în acest an urmeaza sa se inchida inca șapte” a declarat Toma Florin Petcu, președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).

In plus, fata de aceasta taxa ar trebui sa existe o interdictie legala de depozitare a deseurilor reciclabile, considera Constantin Damov, co-fondator Green Group, cel mai mare investitor din industria reciclarii deseurilor din Romania.

Responsabilitatea producatorilor

Romania se luptă pentru a gasi un bun mix de politici, legi si practici si in ceea ce priveste ambalajele si deseurile de ambalaje. Începând cu anul 2004, obligațiile naționale de reciclare a deseurilor de ambalaje au fost atribuite pentru industria responsabila, cu pedepse severe pentru eșecul lor (care nu sunt din pacate, aplicate suficient).

Potrivit Hotararii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, in 2015, obiectivele de reciclare a ambalajelor sunt: 60% pentru hartie si carton, 22,5% plastic, 60% sticla, 50% metal, 15% lemn, aceleasi obiective ca in 2014 si 2013. Presedintele ANPM declara ca aceste obiective au fost atinse in 2012, in timp ce in prezent sunt colectate datele pentru 2013: „Obiectivele stabilite de legislația specifică pentru aceste fluxuri de deșeuri au fost efectuate până în prezent, cu excepția celor pentru colectarea DEEE-urilor și deșeurilor de baterii și acumulatori„. Pacat ca aceste statistici ale ANPM nu se reflecta si in statisticile europene…

Responsabilitatea producătorilor de ambalaje a crescut anual, cu excepție în timpul recesiunii economice din 2009-2011. Piața națională cunoscută are mai mult de un milion de tone de deșeuri de ambalaje, iar obiectivele sunt atinse, în general, de „colectarea și reciclarea a aproximativ 650.000 de tone de deșeuri de ambalaje, cel puțin, statistic.” Acest lucru se datorează faptului că mulți producători nu declară toate ambalajele sau altii declara cantități foarte mici, potrivit lui Ionut Georgescu, general manager Intersemat, asociatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de ambalaje.

„Cea mai mare problema vine de la operatorii economici, așa-numitii colectori sau reciclatori care dau rapoarte false„, declara acesta. „Dacă facem o scurtă analiză, cel puțin 100.000 de tone de deșeuri sunt raportate în acest fel, în fiecare an, un fapt care poate crea pagube de imagine și financiare de până la aproximativ 50 de milioane de euro, prin lipsa impunerii sanctiunilor necesare pentru neindeplinirea tintelor.”

Cu toate acestea, există modalități de îmbunătățire a sistemului actual de gestionare a deșeurilor și România trebuie să caute un model european adecvat. Georgescu considera că sistemul pus în aplicare în state precum Franța, Italia și Spania este cel mai bun și se va potrivi României, cu unele îmbunătățiri strategice:

• introducerea taxei pe depozitare incepand cu 2015
• implementarea unui sistem de urmarire a ciclului de viata al deseurilor de ambalaje
• re-autorizarea nationala a tuturor operatorilor care se ocupa cu deseuri
• primariile trebuie sa-si asume responsabilitatea de a colecta selectiv deseurile, de a le transporta la statiile de sortare si de a supraveghea reciclarea acestora.

„Cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate vor crește semnificativ până 2018-2020 numai în cazul în care modificările legislative vor reglementa strict modul de colectare a deșeurilor generate de populație și modul în care deșeurile municipale sunt gestionate. În caz contrar, ele vor rămâne constante și obligațiile vor fi plătite doar de o parte din jucatorii de pe piață, cum ar fi producătorii și importatorii de bunuri ambalate„, a declarat Sorin Cristian Popescu, general manager Eco-Rom Ambalaje, organizatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de ambalaje.

Ce facem cu deseurile electrice si electronice?

La nivelul UE, Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) introduce ținte mai mari pentru colectare DEEE incepand cu 2016. În conformitate cu cadrul legal, rata de colectare actuala de 4kg/cap de locuitor rămâne în vigoare până la începutul lui 2016, urmand ca de la mijlocul anului rata de colectare minimă va fi de 45% din greutatea echipamentelor electrice si electronice (EEE) introduse pe pietele nationale.

A doua etapă a directivei prevede că, începând din 2019, rata de colectare minimă realizată anual este de 65% din greutatea medie a EEE introduse pe piață în cei trei ani precedenți în fiecare stat membru sau, alternativ, 85% din volumul de DEEE generate de statul respectiv.

Din pacate Directiva nu se regaseste in legislatia romaneasca in prezent, desi trebuia transpusa in legislatia nationala anul trecut.

Intre timp, Romania nu si-a indeplinit nici tinta de reciclare de 4kg DEEE /cap de locuitor. „Statisticile arata ca sunt colectate in medie doar 1,5-2 kg /cap de locuitor”, potrivit lui Valentin Negoita, presedintele Ecotic, asociatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de echipamente electronice.

Analiza completa si obiectivele marilor „jucatori” din domeniu pentru urmatorii ani le gasiti aici.

Sistem revolutionar care aduna deseurile din rauri, lansat in Rotterdam

20 februarie 2015

Sursa: Inhabitat

In urma cu ceva timp va povesteam de un proiect revolutionar de colectare a deseurilor de plastic din oceanele lumii – The Ocean Cleanup Array, initiat de un tanar olandez in varsta de 20 de ani, Boyan Slat.

Pentru a implementa proiectul, Slat a demarat o campanie de crowdsourcing, reusind sa stranga pana acum 2,1 milioane de dolari. In timp ce proiectul lui Boyan se afla inca in faza de pregatire, o alta echipa de olandezi a reusit sa lanseze un program asemanator de colectare a deseurilor.

In decembrie anul trecut a fost lansat in Rotterdam „Recycled Park” („Parcul Reciclat”), un sistem creat pentru a prelua deseurile din raul Nieuwe Maas, impiedicandu-le astfel sa ajunga in mare.

Initiativa apartine Fundatiei Recycled Island si a fost creata de WHIM Architecture. Parcul a fost gandit ca un raspuns local la problema globala a poluarii apelor cu plastic.

Initiatorii proiectului doresc sa reduca deseurile de plastic din apele Rotterdam-ului prin colectarea acestora in platforme plutitoare si transformarea lor in materiale de constructii. Conceptul va fi extins si asupra altor rauri din tara pentru a servi obiectivului principal, acela de a contribui la regenerarea ecosistemelor raurilor.

Sursa foto: Inhabitat

Cum functioneaza sistemul

Proiectul a fost creat de arhitectii de la WHIM Architecture in colaborare cu municipalitatea din Rotterdam, Universitatea (WUR) și SK International.

WHIM Architecture a proiectat sistemul ca un spatiu de agrement plutitor care preia deseurile de plastic din raul Nieuwe Maas inainte de a ajunge in Marea Nordului.

O parte din materialele plastice colectate din rau sunt transformate in „blocuri plutitoare”; materialele sunt modificate in asa fel incat sa permita materiilor vegetale sa creasca la suprafata lor, transformandu-le intr-un „parc plutitor”.

In plus, materialele colectate din rau sunt analizate si testate de catre cercetatorii de la Universitatea Wageningen pentru a obtine cele mai bune tehnici de reciclare a acestora.

Initiatorii proiectului spera sa identifice in cadrul acestui proiect cea mai buna tehnica de reciclare si sa extinda proiectul in cat mai multe orase din Olanda. Pentru a dezvolta acest proiect ei au lansat si o campanie de crowdfunding. Gasiti mai multe informatii despre campanie aici.

Sursa foto: Inhabitat

Mai multe detalii despre modul de functionare a sistemului gasiti in video-ul de mai jos.

Studiu: Biocombustibilii din deseuri pot crea 20 000 de locuri de munca in Romania

17 februarie 2015

Sursa: Green Report

România are un potențial extraordinar pentru a transforma deșeurile din agricultură, cele forestiere, industriale sau din gospodării în biocombustibili cu emisii reduse; cel puțin 5000 de locuri de muncă ar putea fi create în acest proces.

Însă, aceste joburi vor deveni realitate numai in conditiile in care Uniunea Europeană va reusi să stabilească politici ambițioase pentru 2030 în ideea promovării combustibililor cu emisii reduse pentru transport, susținute de prevederi referitoare la sprijinirea sustenabilității.

Acestea sunt rezultatele unui nou studiu al Consiliului Internațional pentru Transporturi Curate (ICCT).

Noile locuri de muncă ar putea fi create în următoarele domenii:
• 15.000 de locuri de muncă temporare în construcția a 27 de biorafinării

• 1000 de locuri de muncă permanente necesare pentru a opera aceste biorafinării

• 4000 de locuri de muncă necesare pentru colectarea materialelor reziduale

Rezultatele sunt bazate pe datele oferite de biroul de statistică al Uniunii Europene, Eurostat, dar și din contribuțiile unei coaliții formate din inovatori în tehnologie și ONG-uri de mediu.

De-a lungul întregii Europe, ICCT a descoperit că utilizarea deșeurilor de la ferme, din păduri, din gospodării ori industrie ar putea genera combustibil pentru transporturi astfel încât să înlocuiască 37 de milioane de tone de petrol anual până în 2030, punând presiune de jos în sus pe prețul țițeiului.

În context european, acest potențial tehnic ar fi egalul a 16% din cererea de combustibili de transport din UE la nivelul estimat al anului 2030. Pe acest drum, noua industrie ar putea crea aproape 300.000 de locuri de muncă în Europa.

“Chiar dacă se iau în considerare posibilele emisii indirecte, combustibilii alternativi obținuți din rafinarea reziduurilor oferă reduceri reale și substanțiale ale emisiilor de CO2”, spune Chris Malins, coordonatorul studiului. “Resursele ne sunt la îndemână, iar tehnologia există – provocarea este ca Europa să dea drumul politicilor-cadru care să permit investiții rapide”.

Sursa: Green Report

Sticlele PET transformate in hartie rezistenta la apa de o companie mexicana

27 ianuarie 2015

O tona de hartie minerala poate fi obtinuta din 235 kg de granule PET. Sursa: Gizmag.com

Un grup de tineri antreprenori din Mexic a dezvoltat un sistem care transforma PET-urile in hartie minerala. Acestia pretind ca prin aceasta metoda se vor salva pana la 20 de copaci si 56.000 de litri de apa pe tona de hartie produsa.

Hartia este fotodegradabila (se degradeaza prin expunerea la lumina) si rezistenta la apa si poate fi folosita pentru a imprima carti, cutii si alte obiecte de papetarie.

„Procesul contribuie la reducerea costurilor si ajuta planeta, intrucat nu mai taiem copaci si reducem consumul de apa,” declara Adrian Ever Nava, co-fondator al companiei Cronology, situata in Ecatepec, un oras aflat la nord de Mexico City.

Potrivit reprezentantilor companiei Cronology, metoda folosita este cu 15% mai ieftina decat fabricarea hartiei traditionale fiindca nu foloseste produse chimice cum ar fi clorul.

Desi tari precum Spania si Taiwan folosesc deja procese similare pentru fabricarea hartiei minerale (cunoscuta si sub numele de „hartie peta” sau „hartie de piatra”), dezvoltatorii sai spun ca sistemul folosit este de patru ori mai ieftin decat metodele conventionale.

Fabricarea acestui tip de hartie va contribui la reducerea costurilor de productie si a defrisarilor. Mexic produce in prezent 700.000 de tone de hartie pe an; aproape 33% din hartia produsa este folosita pentru obtinerea de carti si caiete, 25% este folosita la fabricarea ambalajelor iar restul, pentru producerea de hartie igienica si ambalarea alimentelor.

Hartia minerala – rezistenta la apa si fotodegradabila

Ever Nava afirma ca hartia minerala este mai puternica decat cea traditionala, nu poate fi rupta manual, este rezistenta la apa, are calitatea de a fi fotodegradabila si absoarbe doar cantitatea necesara de cerneala la imprimare.

Cum are loc procesul de fabricare?

Sticle de plastic sunt mai intai zdrobite cu diverse bucati de carbonat de calciu pentru a forma granule de plastic, care sunt apoi supuse unui proces de turnare la peste 100°C inainte de a fi laminate, pentru a forma foi mari de hârtie.

Hartia obtinuta se degradeaza in doar sase luni, singurul dezavantaj este dat de faptul ca cernelurile de tip gel nu pot fi folosite pe ea; aceaste cerneluri contin alcool, care nu poate fi suportat de materialul obtinut.

Mai multe informatii despre aceasta procedura gasiti aici.

La inceput de an, o repetitie cu Legea 211/2011

14 ianuarie 2015

Sursa: Regimuldeseurilor.ro

Ce trebuie să știm atunci când aplicăm Legea 211/2011. Chiar dacă este o lege dedicată celor care fac lucruri cu deșeurile sau la acest lucru ne gândim, aceeași lege impune o serie de obligații celor care produc sau dețin deșeuri. Aceștia din urmă se numesc producători de deșeuri și deținători de deșeuri.

Cele mai importante obligații stabilite prin Legea 211/2011 pentru producătorii și deținătorii de deșeuri sunt:

(A) Cu privire la păstrarea evidenței deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase:

• să asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 şi să o transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului;
• să păstreze buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului.
• (pentru deșeurile periculoase) să ţină o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor de valorificare / eliminare şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora.
• să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani.
• să furnizate la cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător anterior documentele justificative conform cărora operaţiunile de gestionare au fost efectuate.

(B) Cu privire la deșeurile periculoase:

• să colecteze, să transporte şi să stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu, incluzând asigurarea trasabilităţii de la locul de generare la destinaţia finală, potrivit prevederilor art. 49 şi 60.
• Transportul deşeurilor periculoase pe teritoriul României este reglementat prin hotărârea de Guvern nr. 1.061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 30 septembrie 2008.
• să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale. Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase.
• să se asigure că pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase acestea sunt ambalate şi etichetate potrivit prevederilor legale. Transferul deşeurilor periculoase pe teritoriul naţional trebuie să fie însoţit de documentul de identificare prevăzut în anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006.

(C) Cu privire la uleiurile uzate:

• să respecte prevederile hotărârii de Guvernului nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate.

(D) Cu privire la programele de prevenire a generării deşeurilor:

• persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor.

(E) Cu privire la valorificarea deșeurilor:

• să valorifice deșeurile, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) – (3) şi art. 20.
• să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

(F) Cu privire la reutilizare și reciclare:

• să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere;
• să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare.

(G) Cu privire la eliminarea deșeurilor:

• să supună deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă. Abandonarea deşeurilor este interzisă. Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.

(H) Cu privire la costuri:

• în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”, costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor.

(I) Cu privire la responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor:

• de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) – (3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) – (3) şi art. 20.
• să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această obligaţie unei terţe persoane. Persoanele desemnate trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.
• Producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri către una dintre persoanele fizice ori juridice prevăzute la art. 22 alin. (1) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completă.
• În cazul în care împărţirea responsabilităţii privind tratarea deşeurilor implică transportul deşeurilor peste frontiera României, acesta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor comunitare referitoare la transferurile de deşeuri.

Ce nu ne obligă legea 211/2011
Legea 211/2011 nu ne obligă să încheiem un contract/contracte pentru a ne debarasa de deșeurile proprii. Acest „instrument” este util pentru a rezolva o serie de aspecte precum cele comerciale, juridice etc., chiar și de mediu, sănătate și securitate în muncă. Totuși, este de reținut că Legea 211/2011 nu obligă la utilizarea acestui instrument și, prin consecință, nu prevede sancțiuni dacă „nu ai încheiat un contract cu firma care îți ia deșeurile”.

Material preluat integral de pe regimuldeseurilor.ro.

Deseurile agricole transformate in vopsele pentru textile de o companie elvetiana

28 noiembrie 2014

Sursa: Sustainable Brands

Producatorul global de vopsele pentru textile si diferite chimicale, Archroma a lansat de curand o noua gama, EARTHCOLORS, de produse create din deseuri agricole.

Noua gama de coloranti „biosintetici” pentru bumbac si materiale pe baza de celuloza foloseste coji de migdale, palmier pitic, frunze de rozmarin si alte deseuri agricole, care ajung de obicei la gropile de gunoi.

Reprezentantii Archroma declara ca EARTHCOLORS asigura, de asemenea, transparență totala in lantul de aprovizionare: toate informatiile despre loturile individuale de culoare vor fi imprimate pe etichete si vor fi atasate la fiecare articol de imbracaminte. In plus, fiecare eticheta va fi insotita de un cip cu informatii referitoare la locul in care materialul a fost vopsit si spalat, sursa materialelor etc. Informatiile vor putea fi accesate de potentialul cumparator prin tehnologia NFC (Near Field Communications), compatibila cu smartphone-urile, pentru a oferi clientilor o experienta de cumparare bazata pe implicare.

Potrivit Archroma, vopselele, care au fost produse in 4 ani, au aceeasi calitate ca produsele din gamele deja existente, facute din materiale conventionale. Compania elvetiana descrie noile produse ca fiind deschizatoare de drumuri in tehnologia fabricarii vopselurilor si colorarii materialelor.

Momentan, gama EARTHCOLORS este produsa in apropiere de Barcelona, Spania, din deseuri aduse din zonele din apropiere.

Mai multe informatii despre produsele EARTHCOLORS gasiti aici.

Un supermarket din Berlin vinde alimentele fara ambalaje

18 septembrie 2014

a1da99b3-59bc-40dd-9c62-5fccda802621-460x276

Sursa: The Guardian

Legumele si alte alimente impachetate in plastic tin de domeniul trecutului la Original Unverpackt, un concept store german, cu sediul in Berlin, care vinde alimente fara ambalaj.

Cum functioneaza magazinul?

Fiecare persoana vine cu recipienti de acasa, care sunt ulterior cantariti si etichetati de personalul de la supermarket. Cand clientul ajunge la casa, greutatea containerelor este scazuta si se plateste greutatea neta a alimentelor. In plus, eticheta este conceputa pentru a supravietui pentru cateva spalari, astfel incat sa se poata trece peste procesul de cantarire a recipientilor pentru o vreme.

Fondatorii Sara Wolf si Milena Glimbovski marturisesc ca exista o cerere in crestere pentru produse si servicii sustenabile, tot mai multi clienti cerand solutii mai `generoase` de manipulare a resurselor.

`Aici, clientul ia doar ceea ce are nevoie`, au declarat Wolf si Glimbovski inainte de lansarea magazinului. `Am dori sa oferim o modalitate alternativa de cumparaturi – una in care oferim tot ce aveti nevoie, dar nu veti gasi sute de tipuri de diferite lotiuni de corp sau ulei de masline.`

Initiativa nu este noua

Original Unverpackt nu este o idee noua. Austin, Texas, are magazinul In.Gredients iar Catherine Conway a fondat magazinul Unpackaged, cu sediul la Londra pentru prima data in Islington, in 2007, inainte ca acesta sa se mute la Hackney in 2012. A fost inchis in urmatorul an dupa ce modelul de afaceri a fost modificat pentru a include un restaurant si un bar. Toate cele trei magazine sunt independente si exploreaza psihologia consumerismului.

Conway marturiseste ca unele ambalaje nu au nici o legatura cu produsele pe care le prezinta, ci mai mult cu psihologia de marketing si falsa impresie de economisire a timpului destinat consumarii alimentelor respective.

Spre exemplu in 2011, Marea Britanie a produs aproape 11 milioane de tone de deseuri de ambalaje. Cu toate acestea, companiile vand inca ambalate, banane fara coaja.

O intreprindere sociala numita hiSbe (how it Should be) din Brighton, ofera de asemenea produse neambalate. Accentul se pune pe produse de provenienta locala iar modelul sau de afaceri include transparenta preturilor – de la costurile catre furnizori la salariile personalului si asa mai departe. Fondatorii organizatiei vor sa faca din cumparaturile etice si durabile o norma.

Vanzarea de alimente neambalate este un concept progresiv confirmat de tendintele de cumparare in vrac din anii 1980, dar aceasta reprezinta doar o parte din solutiile propuse pentru un consum mai putin industrializat.

Din pacate, problema principala cu care se confrunta afacerile durabile este ca, indiferent de altruismul din spatele fiecarui produs reciclat, neambalat sau provenit din surse regenerabile, sustenabilitatea proiectelor este dictata in cele din urma de sustenabilitatea profitului, nu a planetei.

Deseurile de hartie transformate in bioplastic de o companie britanica

5 septembrie 2014

Sursa: Sustainable Brands

Intr-un articol anterior , va mentionam un experiment de transformare a deseurilor alimentare in bioplastic. Iata ca exista initiative care vizeaza si deseurile de hartie pentru realizarea de materiale sustenabile.

O companie britanica de gestionare a deseurilor, Network Waste a anuntat recent ca a inceput colaborarea cu Adapt Low Carbon Group din cadrul University of East Anglia pentru a realiza bioplastic din deseuri de hartie.

Compania colaboreaza cu universitatea britanica in cadrul unui proiect de valorificare a resturilor rezultate din macinarea hartiei. In cadrul proiectului este implicat si un client al companiei Network Waste, care produce peste 7 000 de tone/an de `firimituri` umede de hartie.

Potrivit Network Waste, aceste deseuri nu sunt valorificate in prezent, fiind raspandite pe pamant, dar acest proces consuma multa energie si elimina cantitati mari de apa. Compania a cerut sprijinul Adapt Low Carbon Group pentru a gasi o metoda sustenabila de valorificare a acestor deseuri.

O posibilitate luata in calcul in cadrul cercetarii este conversia firimiturilor de hartie in intermediari care pot fi utilizati in procesul de fabricatie al bioplasticului. Deseurile de hartie sunt compuse din zaharuri complexe, iar cercetarea este axata pe recuperarea lor efectiva si realizarea unor modalitati de a le transforma intr-o materie prima.

Dr Agnieszka Krzyzaniak, business innovation manager in cadrul Adapt Low Carbon Group a declarat: `Utilizarea de materiale bio-procesate in industria chimica este un exemplu bun de punere in valoare a deseurilor de hartie. Credem ca zaharurile gasite in deseurile de hartie pot contribui la inlocuirea proceselor traditionale pe baza de combustibili fosili.`

Deseurile de hartie ar putea fi folosite si in industria de constructii pentru a fi amestecate cu beton. `Aceasta solutie o vedem ca o victorie rapida, deoarece exista deja companii care fac acest lucru`, a adaugat Dr. Krzyzaniak.

Parteneriatul este in faza incipienta, dar ambele parti sunt optimiste ca aceasta metoda ar putea avea un impact semnificativ asupra reciclarii, in industria hartiei.

Adaugand firimiturile de hartie la lista tot mai mare de materii prime bio care si-au dovedit pana acum viabilitatea, – incluzand lignina, biomasa si deseurile alimentare putem spera la un viitor nu foarte indepartat, liber de materiale plastice bazate pe combustibili fosili.

Cum a ajuns Suedia sa valorifice 99% din deseuri

4 septembrie 2014

Sursa: The Huffington Post

Potrivit ultimelor statistici doar 1% din deseurile produse de suedezi ajung la gropile de gunoi.

Suedia isi administreaza deseurile atat de bine incat este nevoita sa importe deseuri din Marea Britanie, Irlanda, Italia si Norvegia pentru a alimenta cele 32 de centrale termo-electrice care functioneaza pe baza de deseuri.

Un suedez produce anual 461 de kg de deseuri, o cifra care este usor sub media europeana de jumatate de tona. Care este secretul Suediei? – programele eficiente de prevenire, reutilizare si reciclare dar si utilizarea procesului controversat de transformare a deseurilor in energie.

Inainte de a fi transportate catre statiile de incinerare deseurile sunt sortate de populatie, deseurile organice si reciclabile fiind recuperate. 32 % din deseuri sunt reciclate, in timp ce 15% sunt transformate in compost. Conform datelor colectate de compania suedeza de reciclare Returpack, 1,5 miliarde de sticle si doze de aluminiu sunt recuperate anual.

Potrivit legii suedeze, intreaga responsabilitate legata de colectare, reciclare sau eliminare a deseurilor revine producatorilor. Numeroase reguli introduse in anii `90 stimuleaza companiile sa puna pe piata produse `mai prietenoase` pentru mediu. Este o masura buna de reducere a costurilor totale de gestionare a deseurilor.

32 % din deseuri reciclate, 52 % incinerate

Peste 2 milioane de tone de deseuri sunt incinerate anual in Suedia reprezentand 52% din cantitatea totala produsa. In Helsingborg (populatie: 132 989), o centrala waste-to-energy (WTE) produce suficienta energie pentru a satisface 40% din necesarul de incalzire din oras. Energia produsa prin WTE asigura aproximativ 950.000 de case cu incalzire si 260.000 cu electricitate.

`Un numar bun de retinut este faptul ca trei tone de deseuri genereaza la fel de multa energie ca o tona de combustibil fosil… deci exista suficienta energie in deseuri`, potrivit lui Göran Skoglund, purtatorul de cuvant al Öresundskraft, una dintre cele mai mari companii energetice din Suedia.

Incinerarea deseurilor ramane in continuare o solutie controversata. Numeroase organizatii de protectia mediului sustin ca procesul genereaza mai multa poluare si toxine in aer. Potrivit reprezentantii autoritatilor suedeze, procesele folosite la nivelul tarii genereaza un procent minim de emisii.

Succesul Suediei in gestionarea deseurilor nu a venit insa peste noapte- cele mai recente rezultate sunt roadele unor schimbari culturale produse in zeci de ani.

Incepand cu anii ’70, Suedia a adoptat legi stricte privind gestionarea deseurilor atat pentru gospodarii cat si pentru municipalitati si firme, explica directorul de comunicare al Autorității de Management al Deșeurilor din Suedia, Anna-CarinGripwell.

Mai multe informatii despre acest subiect gasiti in filmuletul de mai jos.

Chistoacele de tigara transformate in peleti de plastic de o companie americana

3 septembrie 2014

Sursa: The Guardian

TerraCycle o organizatie din statul american New Jersey, care realizeaza produse de larg consum din subproduse si deseuri non-reciclabile, a gasit o metoda de reciclare a capetelor de tigari.

Deseurile de tigara sunt separate in majoritatea componentelor sale de baza, deseurile organice (cenusa, tutun, hartie) sunt folosite pentru compost, in timp ce plasticul (filtru) este reincalzit, extrudat si transformat in peleti de plastic.Peletii de plastic reciclati, reduc nevoia de materiale plastice virgine, si pot fi folositi pentru a face scrumiere sau produse industriale, cum ar fi paleti de transport maritim. Programul de reciclare a chistoacelor de tigari a fost demarat in 2012 in Canada iar in prezent funtioneaza si in SUA si Spania.

Potrivit estimarilor, la nivel mondial exista 2 miliarde de fumatori care arunca anual cca 5,6 tone de chistoace de tigari.

TerraCycle – lider mondial in colectarea si refolosirea deseurilor `non-reciclabile`

Tigarile, scutecele pentru copii, ambalajele de branza si mai multe deseuri capata o noua utilitate prin intermediul TerraCycle.Organizatia colecteaza ambalaje si produse greu de reciclat si le transforma in produse inovatoare, dar in acelasi timp, cu preturi accesibile. TerraCycle este considerat lider mondial in colectarea si refolosirea deseurilor non-reciclabile si a fost distinsa cu numeroase premii pentru activitatile inovatoare de upcycling si reciclare.

Organizatia lucreaza cu mai mult de 100 de branduri importante din SUA si alte 22 de tari pentru a colecta ambalaje si produse care, altfel, ar fi destinate depozitelor de deseuri. Aceasta transforma deseurile in materiale si produse noi, care sunt disponibile online prin intermediul marilor retaileri.

TerraCycle incurajeaza oamenii sa formeze echipe de colectare acasa, la birou sau la scoala, sa colecteze selectiv deseurile care nu sunt acceptate in general de `reciclatori` si sa le trimita catre companie, pentru a fi transformate in noi produse.Compania rasplateste acest efort cu donatii catre organizatiile nonprofit sau scolile nominalizate de `colectori`.

Potrivit TerraCycle, 99% din debitul total de materiale din SUA devin deseuri in termen de sase luni. Fondatorul organizatiei, Tom Szaky afirma ca, din punct de vedere strict material sau stiintific, totul poate fi reciclat. Singurul obstacol pentru numirea unui anumit deseu `reciclabil`, in societatea noastra este de natura economica. `Pentru-profit, organizatiile de gestionare a deseurilor au permisiunea de a defini ceea ce este reciclabil bazat pe ceea ce este profitabil pentru ei pentru a colecta. De aceea, sistemul nostru de reciclare este vicios`, spune Szaky.

`Aratand consumatorilor posibilitatile inchise intr-o punga de chipsuri sau o cutie de suc, dovedesti ca termenul gunoi este doar un cuvant impropriu`, adauga Szaky.

Mai multe informatii despre activitatea organizatiei gasiti aici.

California va interzice pungile de plastic de unica folosinta

2 septembrie 2014

Sursa: The Wall Street Journal

Statul american California a adoptat vineri un proiect de lege care interzice utilizarea pungilor de plastic in magazinele alimentare; daca masura va fi transpusa in lege, California va fi primul stat american care va impune aceasta interdictie.

Orase ca San Francisco, Los Angeles, din statul californian dar si Seattle si Portland si unele judete din Hawaii au interzis distribuirea pungilor de unica folosinta in magazinele alimentare. Dar la nivel de stat, opozitia venita din partea producatorilor de sacose de plastic a prevalat pana acum.

22 de senatori californieni au votat pentru proiectul de lege iar 15 au fost impotriva. Acesta trebuie semnat pana la data de 30 septembrie, de catre guvernatorul Jerry Brown, pentru a putea fi transpus in legislatie.

Masura, care ar urma sa intre in vigoare la data de 1 iulie 2015 va interzice folosirea sacoselor de unica folosinta in cadrul magazinelor alimentare si farmaciilor si va sprijini financiar producatorii locali de pungi de plastic sa realizeze sacose durabile, din materiale alternative.

Majoritatea producatorilor de pungi de plastic si pungi de hartie se opun legii, declarand ca aceasta masura va duce la numeroase disponibilizari si va creste taxele pentru consumatori. In schimb, masura este sustinuta de California Grocers Association, care afirma ca masura va elimina `amestecurile` din legislatiile locale.

Un rol important in promovarea acestei masuri l-au avut organizatiile de mediu din statul american; desi reprezinta o alternativa ieftina pentru supermarketuri fata de alte materiale, majoritatea pungilor de plastic nu sunt reciclate in statul californian. In plus, in California exista o preocupare deosebita asupra numarului mare de pungi care ajung in ocean si afecteaza ecosistemele marine.

Mai mult de 10 miliarde de pungi de plastic sunt folosite in California fiecare an, potrivit estimarilor realizate de Californians Against Waste, un grup de advocacy care sprijina proiectul de lege.