Infrastructura și costul neconformării, punctele-cheie în gestionarea deșeurilor
Principala vulnerabilitate a sistemului de gestionare a deșeurilor din România nu este lipsa legislației, ci diferența dintre prevederile legale și capacitatea reală de aplicare a acestor, a declarat, luni, ministra mediului, Diana Buzoianu, în cadrul conferinței „Urgențe legislative în domeniul deșeurilor”.
În absența infrastructurii de colectare și reciclare, a mecanismelor de control și a unei asumări clare a responsabilităților, conformarea rămâne limitată, iar costurile neîndeplinirii obligațiilor sunt transferate către bugetul public.
Diana Buzoianu a subliniat că, în multe situații, problema nu este lipsa cadrului legislativ, ci imposibilitatea aplicării acestuia în lipsa infrastructurii necesare. Colectarea separată și reciclarea nu pot funcționa eficient fără centre de aport voluntar, capacități de reciclare și sisteme integrate de gestionare a deșeurilor, accesibile la nivel local.
„Poate uneori avem o lege relativ bună în domeniul acesta, dar mai puțină implementare, pentru că nu avem infrastructura necesară de colectare sau de reciclare”, a declarat ministra mediului.
Pentru anul în curs, Ministerul Mediului a anunțat o prioritizare a investițiilor în infrastructura de gestionare a deșeurilor, prin utilizarea combinată a fondurilor din PNRR și din Fondul pentru Mediu. Sunt vizate centrele de aport voluntar, fabricile de reciclare și sistemele integrate de gestionare a deșeurilor, inclusiv prin preluarea unor proiecte rămase anterior fără finanțare. Obiectivul este ca un număr semnificativ de proiecte să fie finalizate într-un termen scurt, astfel încât lipsa infrastructurii să nu mai reprezinte un argument pentru neconformare.
Un al doilea pilon îl reprezintă controlul și corectarea breșelor din sistem. Diana Buzoianu a indicat situații în care lipsa unor limite clare a permis desfășurarea unor activități ilegale sub aparența legalității.
„Am avut cazuri în care persoane fizice au adus la depozite până la 4.000 de tone de fier vechi. Este evident că acolo nu vorbim despre deșeuri generate de o persoană fizică, ci despre activități ilegale, inclusiv arderi ilegale în spate.”
Un alt exemplu a vizat importurile ilegale de deșeuri. Potrivit datelor prezentate, aproape jumătate dintre camioanele oprite și întoarse la frontieră în urma controalelor Gărzii Naționale de Mediu aveau eticheta de produse second-hand, fiind una dintre metodele frecvent utilizate pentru introducerea ilegală a deșeurilor în țară. În acest context, Ministerul Mediului are în lucru modificări legislative distincte pentru clarificarea regimului produselor second-hand și al deșeurilor.
Responsabilitatea financiară și procedurile de infringement
Un punct central al intervenției ministrului mediului a vizat costurile generate de neîndeplinirea obligațiilor europene. Procedurile de infringement și sancțiunile aferente sunt suportate în prezent din bugetul public, ceea ce înseamnă că efectele neconformării sunt distribuite către toți contribuabilii.
„Sancțiunile pe care România riscă să le plătească, dacă nu îndeplinește obligațiile asumate, pot ajunge să fie mai mari decât costul investițiilor necesare pentru a respecta aceste obligații”, a arătat Diana Buzoianu.
Ministerul Mediului are în vedere clarificarea mecanismelor prin care responsabilitatea financiară să fie corelată cu responsabilitatea operațională, astfel încât sancțiunile să poată fi direcționate către actorii care nu își îndeplinesc obligațiile, fie că este vorba despre autorități locale, operatori sau alți actori implicați.
În paralel, sunt utilizate fonduri europene dedicate informării și educării, în valoare de aproximativ 19 milioane de lei, cu scopul de a sprijini conformarea voluntară și de a reduce presiunea exclusivă pe măsuri punitive.
Date și diferențe teritoriale
Prezent în cadrul discuțiilor, Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului a atras atenția asupra faptului că investițiile și controalele nu pot produce efecte durabile în absența unei delimitări clare a responsabilităților. În prezent, gestiunea deșeurilor implică simultan generatori, autorități locale și deținători de autorizații de mediu, însă granițele dintre aceste roluri sunt adesea insuficient definite.
„În momentul de față, pe gestiunea deșeurilor mai există câteva zone în care responsabilitatea este foarte ambiguă, între generatori, UAT-uri și deținătorii de autorizații de mediu”, a spus Raul Pop.
Această ambiguitate se reflectă în diferențe semnificative de la un județ la altul și chiar de la o autorizație la alta, ceea ce complică evaluarea performanței și aplicarea unor politici coerente la nivel național. În lipsa unor reguli uniforme și a unei responsabilități clar alocate, eforturile de creștere a ratelor de reciclare sau de stimulare a circularității sunt fragmentate.
Problema este accentuată de calitatea datelor disponibile. Raul Pop a atras atenția asupra limitelor indicatorilor utilizați frecvent în dezbaterea publică, în special asupra ratei de circularitate raportate.
„O circularitate de 1,3% nu înseamnă foarte mare lucru, pentru că nu știm exact ce măsurăm acolo și nu știm exact ce nu măsurăm acolo. Metoda de calcul este încă neclară.”
În acest context, finalizarea noului Plan Național de Gestionare a Deșeurilor și standardizarea informațiilor raportate de unitățile administrativ-teritoriale sunt esențiale pentru creșterea transparenței și a comparabilității. Fără date coerente și verificabile, atât investițiile publice, cât și obligațiile legale rămân dificil de evaluat din punct de vedere al impactului real.
Infrastructură, dincolo de cifrele din SGR
Un alt punct important al discuției a fost diferența dintre existența infrastructurii și funcționarea ei efectivă. Deși finanțările din PNRR au dus la recepționarea unui număr semnificativ de centre de aport voluntar, acest lucru nu echivalează automat cu operarea lor reală.
Potrivit datelor prezentate de Raul Pop, aproximativ 40 de centre de aport voluntar finanțate prin PNRR sunt în prezent recepționate, iar până în lunile iulie–august este estimată recepționarea a aproximativ 300 de centre la nivel național. Acest lucru nu înseamnă însă că toate sunt operaționale sau integrate în serviciile locale de salubrizare.
„Diferența dintre a avea și a folosi este una pe care o cunoaștem foarte bine.”
În paralel, există aproximativ 220 de centre propuse pentru finanțare prin Administrația Fondului pentru Mediu, însă finanțarea acestora depinde de finalizarea bugetului și de prioritizarea solicitărilor.
În ceea ce privește Sistemul de Garanție-Returnare, Raul Pop a reamintit că sistemul reprezintă, în acest moment, unul dintre puținele segmente din gestionarea deșeurilor în care România are rezultate măsurabile și vizibile. Din perspectiva sa, SGR este un mecanism care funcționează și care a demonstrat că, atunci când responsabilitățile sunt clar alocate, infrastructura este construită la timp, iar datele sunt urmărite riguros, sistemele pot livra performanță.
Cu toate acestea, secretarul de stat a subliniat că performanța SGR trebuie înțeleasă în raport cu dimensiunea sa reală în ansamblul sistemului de deșeuri
„Vorbim despre aproximativ 400.000 de tone pe an, dintr-un total de aproximativ 6 milioane de tone de deșeuri municipale, și dintr-un total general, municipal și industrial, de circa 200 de milioane de tone.”
Din această perspectivă, SGR rămâne un instrument important și vizibil, dar limitat ca impact cantitativ, care nu poate substitui intervențiile necesare pe alte fluxuri majore, precum deșeurile biodegradabile, cele industriale sau gestionarea depozitelor existente și a celor neconforme.
Citește și:
