Pachetul de primăvară al Comisiei Europene
Autor: Adelina Dabu
În primele 100 de zile de mandat, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a promis să livreze ceva consistent atât în materie de simplificare pentru companii, cât și în materie de competitivitate. Ne-am marcat luna de 26 februarie în calendar în așteptarea pachetului care să aducă modificări legislației privind raportarea non-financiară, lanțurile de aprovizionare și mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM), precum și un cadru nou care să stimuleze economia europeană verde – Clean Industrial Deal, o contrapondere cerută de mediul de afaceri la Green Industrial Deal.
Ce a rămas din ce aveam deja în vigoare și ce aduc aceste pachete noi, din care parte fiind gata de publicare.
Pachetul Omnibus 1 – un fel de ordonanță trenuleț europeană care a trecut rapid prin procesul decizional și a fost parțial adoptată. Decidenții europeni s-au pus rapid de acord „să oprească ceasul” și să amâne aplicarea CSRD și CSDDD, luându-și mai mult timp pentru alte modificări de substanță. Astfel, se amână cu doi ani intrarea în vigoare a raportării non-financiare pentru companiile mari care nu au început încă să raporteze și pentru IMM-urile listate la bursă și cu un an termenul de transpunere și prima etapă a aplicării diligenței în materie de sustenabilitate corporativă. Statele membre trebuie, până la finalul anului, să își armonizeze legislația în consecință.
Ce se oprește acum și ce alte prevederi de substanță vor fi discutate în continuare:
Raportarea non financiară (CSRD):
- Se reducerea semnificativ domeniului de aplicare și raportarea rămâne obligatorie, pentru moment, doar pentru companiile mari cu peste 1.000 de angajați. Numărul companiilor obligate să raporteze se va reduce cu aproximativ 80%.
- Se amână cu 2 ani termenele de aplicare pentru companiile din valul 2 și 3.
- Se poate utiliza standardul voluntar simplificat de către companiile care nu intră în domeniul de aplicare pot raporta voluntar folosind un standard simplificat, gândit inițial pentru IMM-uri (VSME).
- Sunt eliminate standardele de raportare sectoriale; deja amânate, este anulată evaluarea lor în vederea implementării.
- Se vor revizui Standardele Europene de Raportare de Sustenabilitate (ESRS) cu scopul de a reduce semnificativ numărul de puncte de date, acum peste 1100.
- Se standardizează informațiile pe care companiile mari le pot solicita de la IMM-uri din lanțul lor de valoare cu scopul de a limita efectul de cascadă asupra IMM-urilor.
- Cerințele de asigurare sunt slăbite prin eliminarea posibilității de a trece de la garanții limitate la garanții rezonabile rezonabilă (assurance).
Modificări privind sustenabilitatea pe lanțul de aprovizionare (CSDDD):
- Termenul de transpunere este extins cu un an, până în iulie 2027.
- Companiile trebuie să efectueze due diligence complet doar pentru partenerii direcți de afaceri (tier 1), cu excepția cazurilor în care există informații plauzibile despre impacturi adverse dincolo de primul nivel.
- Se reduce frecvența evaluărilor periodice, de la anual la o dată la 5 ani, cu evaluări suplimentare doar când apar riscuri noi.
- Se elimină obligația de a rezilia relațiile de afaceri cu partenerii ca măsură de ultimă instanță în caz de non-compliance, păstrând doar obligația de a le suspenda.
- Este simplificat conceptul de „părți interesate” în înțelegerea directivei, cu limitarea și clarificarea definiției, cu scopul de a diminua numărul celor vizați de obligații.
- Se elimină regimul specific de răspundere civilă la nivelul UE.
- Se extinde domeniul de aplicare a armonizării maxime pentru a asigura o aplicare mai uniformă în statele membre.
Modificări pentru Taxonomia UE:
- Întreprinderile cu cifră de afaceri sub 450 milioane EUR pot raporta voluntar despre alinierea la Taxonomie.
- Se introduce conceptul de aliniere parțială la Taxonomie
- Se simplifică șabloanele de raportare prin reducerea punctelor de date raportate cu până la 66% pentru întreprinderile nefinanciare și 89% pentru instituțiile de credit.
- Se instituie un prag de minimis, astfel companiile pot evalua alinierea la Taxonomie doar pentru activitățile semnificative din punct de vedere financiar (peste 10% din KPI-uri).
Aceste măsuri au fost susținute puternic de mediul de afaceri european care s-a plâns de birocrația excesivă și costurile de administrare mari când vine vorba de raportare, inclusiv pentru IMM-uri, direct sau pe lanțurile de aprovizionare.
E drept ca raportarea de dragul raportării nu a folosit nimănui și, în măsura în care aceasta rămânea maculatură citită de câțiva pasionați, deturna scopul de a sprijini transformarea acestor companii.
Dar rapoartele, la fel de bine, ar fi putut constitui o radiografie a propriei companii și, pe lângă măsuri evidente în raport cu riscurile și oportunitățile identificate, un mecanism de schimbare de comportamente odată inclus în mecanisme precum accesarea de capital, fie din instituții financiare, fie din diferite fonduri naționale și europene.
Chiar și fără rapoarte, dacă se vor menține alte mecanisme de piață care să determine schimbări de abordare în cadrul firmelor, poate exista un progres în materie de durabilitate. Clean Industrial Deal poate fi unul dintre ele.
- Clean Industrial Deal (CID), singurul document din pachet care nu are caracter legislativ, ci este o foaie de parcurs strategică care combină obiectivele de competitivitate și decarbonizare pentru industria europeană, cu focus pe industriile energo-intensive și tehnologii curate. De la acest document nu așteptăm o aprobare, ci o continuare cu măsurile subsecvente incluse.
- Energie la prețuri accesibile printr-un Plan de Acțiune care ar trebui să accelereze tranziția la energie curată și electrificarea, implementarea noului design al pieței de energie electrică, să completeze integrarea pieței interconectări fizice. Printre măsurile propuse: simplificarea normelor privind ajutoarele de stat pentru energia regenerabilă, promovarea Acordurilor de Achiziție de Energie (PPA), inclusiv prin introducerea unui program pilor cu BEI și a Contractelor pentru Diferență (CfD)
- Asigurarea piețelor de desfacere prin stimularea cererii pentru produse curate, inclusiv prin modificarea cadrului de achiziții publice prin introducerea unor criterii verzi și a unor etichete “made in Europe”, introducerea unei etichete voluntare pentru intensitatea de carbon a produselor industriale, promovarea hidrogenului regenerabil și simplificarea metodologiilor de contabilizare a carbonului
- Finanțarea tranziției prin mobilizarea a peste 100 miliarde de euro prin consolidarea finanțării la nivelul UE prin Fondul pentru Inovare, o nouă Bancă de Decarbonizare Industrială, crearea unui Cadru de Ajutor de Stat dedicat.
- Economia circulară ca măsură pentru reducerea dependenței de materiale critice prin: crearea unei platforme pentru agregarea cererii pentru astfel de materiale și un centru dedicat, și a unor Hub-urilor trans-regionale de Circularitate, plus adoptarea unei legislații noi privind Economia Circulară în 2026.
- Parteneriate internaționale, precum Parteneriatele Comerciale și de Investiții Curate (CTIP) și îmbunătățirea Mecanismului de Ajustare la Frontieră a Carbonului (CBAM) (în curs, prin Omnibus)
- Competențe și locuri de muncă de calitate pentru a susține transformarea industrială, conectând agenda industrială cu alte inițiative europene precum Uniunea Competențelor și foia de parcurs pentru locuri de muncă de calitate.
Dar Clean Industrial Deal nu vine ca o continuitate la Green Deal, ci mai degrabă să răspundă punctual unor îngrijorări economice, evitând asumarea unei ținte intermediare de reducere a emisiilor pentru 2040. În plus, contextul geo-economic în care apare s-a schimbat deja, prioritățile de finanțare urmând probabil să fie reașezate.
Citește și:
Inițiativa Clean Industrial Deal: Tranziția climatică și provocările competitivității economice
