Peisajul de risc climatic
Peisajul de risc climatic
Pornind de la rolul central al instituțiilor financiare în tranziția climatică, Climate Risk Landscape 2024, raport al UNEP – FI, reprezintă o resursă cuprinzătoare de analize ale instrumentele disponibile pentru a evalua riscurile climatice fizice și de tranziție și pentru a spori rezistența sistemului financiar la efectele aferente. Dincolo de a fi relevante în raport cu instituțiile financiare care pot, în raport fondurile pe care le pun pe piață, să direcționeze acțiunile companiilor finanțate spre unele mai verzi și/sau sustenabile, chiar potențialii clienți ar trebui să își evalueze propriile riscuri climatice dacă vor o afacere care să reziste creșterii temperaturilor, fenomenelor extreme și schimbărilor din piață generate odată cu acestea. Reziliența este ceea ce putem obține prin mitigarea, de către toți actorii, a riscurilor climatice – limitarea daunelor în cazul manifestării schimbărilor climatice. Cu acest sentiment de urgență în minte, necesitatea ca instituțiile financiare să evalueze cu acuratețe și să răspundă la implicațiile financiare ale schimbărilor climatice, care se manifestă într-o multitudine de forme, a devenit tot mai stringentă. Transparența în piață și construirea unei punți solide cu instrumentele financiare din industrii sunt prioritare în acest moment.
Sunt 5 tendințe care marchează această piață, în plină transformare:
- Îmbunătățirea colaborării (sinergice) prin parteneriate între industrii
Fragementarea cadrelor și instrumentelor de evaluare nu este doar copleșitoare, dar lasă multe spații neacoperite în și între sectoare.
- Apariția funcționalităților (emergente) pentru cererile de conformitate cu reglementările și de testare la stres
În contextul de reglementare și de publicare a riscurilor și oportunităților legate de climă, instituțiile financiare se confruntă cu o presiune tot mai mare din partea cerințelor de reglementare, inclusiv cu obligația de raportare. Cele mai importante cadre de publicare a informațiilor sunt IFRS S2 Climate-related Disclosures / TCFD, Taxonomia UE și CSRD și tot mai multe instrumente au integrat teste de stres. Dincolo de ceea ce raportezi, este important cum starea de fapt va reacționa odată cu materializarea riscurilor climatice.
- Integrarea sporită a tehnologiilor de inteligență artificială în instrumentele climatice
Rolul AI este multidimensional – permite furnizorilor de instrumente climatice să maximizeze datele și informațiile existente, să ofere capacități de identificare a zonelor cu risc ridicat, să elaboreze mai bine strategiile de adaptare și chiar să prezică dezastre naturale, cum ar fi inundațiile și incendiile, cu o precizie mai bună. Prin utilizarea acestui tip de instrumente și companiile își pot determina cu o precizie mai mare expunerea la riscurile specifice.
- Inovație cu surse deschise și acces îmbunătățit la date prin intermediul platformelor de colaborare
Toată lumea are de câștigat din date deschise. Pe măsură ce guvernele, universitățile și ONG-urile publică date cu relevanță pentru schimbările climatice, acestea pot fi folosite de companii pentru o mai bună determinare și mitigare a riscurilor climatice. Dintre exemplele de compendii de date deschise, amintesc Climate Knowledge Portal al Băncii Mondiale și Resilient Planet Data Hub al Universității din Oxford.
- Input de date îmbunățățit, ipoteze rafinate, diverse funcționalități și acoperiri pentru o analiză cuprinzătoare
Instrumentele sofisticate precum cele de AI amintite pot fi cu adevărat utile în măsura în care inputul de date este de calitate și acoperirare este suficient de amplă. Instrumentele de analiză a riscurilor climatice se concentrează din ce în ce mai mult pe precizia datelor introduse, pe amploarea și granularitatea ipotezelor și pe perfecționarea continuă a modulelor de produse. Scenariile pe termen lung sunt suplimentate de scenarii pe termen scurt.
Cu toate aceste tendințe pozitive care pun premisele unei mai mari transparențe și a unei evaluări mai bune a riscurilor climatice pentru companii și pentru sectorul financiar care le susține, rămân câteva provocări:
- Analiză sectorială specifică: unele sectoare, cum ar fi sectorul agricol și cel imobiliar, prezintă un set distinct de complexități în evaluarea riscurilor, din cauza sensibilității lor la variabilele climatice și a dependenței de locațiile geospațiale. De exemplu, poate fi dificil să se cartografieze locațiile tuturor fermelor și locațiilor pentru o companie agricolă și să se evalueze pericolele locale ale tuturor activelor individuale în parte, cu tot cu implicațiile locale.
- Evaluarea activelor nelistate: evaluările de risc pentru activele necotate și pentru IMM-uri sunt mai dificil de abordat, în principal din cauza lipsei de date și a indisponibilității acestora.
- Analiza lanțului de aprovizionare: în special atunci când se iau în considerare interdependențele și potențialul de impact în cascadă, cu specificități (multi)sectoriale, diversitate de locații și tipuri de companii.
Autor: Adelina Dabu
