2023, ce-am avut și ce-am pierdut în zona de climă și economie circulară

Când încercăm să ținem pasul cu obiectivele Acordului de la Paris, obiective care odată îndeplinite ar asigura o continuitate a vieții pe Pământ în liniile generale cu care suntem obișnuiți (fără generalizarea fenomenelor extreme) și după 2050, fiecare an trebuie să aducă mai multă acțiune din toate ariile – de la guverne și reglementatori, de la companii și de la cetățeni. Mai ales că urmează să se confirme că am încheiat cel mai călduros an înregistrat vreodată. Practic nu ne permitem să pierdem nimic (dar totuși pierdem oportunități, dacă ne uităm la nivel de ambiție manifestat la COP28), ci doar să construim inteligent. 

Un diagnostic pentru România avem, vine de la Banca Mondială în Raportul de țară privind clima și dezvoltarea: nu doar că dacă nu reușim să ținem fenomenul sub control vom plăti cel puțin prețul fenomenelor meteo extreme, dar există indicații că, în măsura în care toți actorii contribuie la decarbonizare și la înverzirea economiei, creșterea economică se va menține. Este nevoie de efort concertat. Apa rămâne cea mai mare vulnerabilitate, în timp ce transportul și energia pot face diferența. 

Începem cu Strategii și Planuri, bune în măsura în care nu rămân în sertare. Planul Național pentru Economie Circulară, adoptat anul acesta, aduce conceptele din Strategie în concret pentru șapte sectoare prioritare și două sectoare transversale, fiecare dintre ele fiind însoțite de obiective generale și specifice, acțiuni prioritare și alte acțiuni specifice care să contribuie la creșterea gradului de circularitate din fiecare sector:

• agricultură și silvicultură
• auto
• construcții
• alimente și băuturi
• ambalaje precum sticla, hârtia, materialele plastice, lemn și materiale metalice
• textile
• echipamente electrice și electronice și baterii
• deșeuri
• apă și ape uzate

Dacă ești CEO în oricare dintre sectoare, vestea bună este că acest model poate veni cu o serie de beneficii:

• Creșterea afacerii
• Inovație și avantaj competitiv
• Reducerea costurilor
• Reducerea consumului de energie și a emisiilor
• Securizarea lanțurilor de aprovizionare 
• Mitigarea riscurilor cu privire la penuria și fluctuațiile de preț ale materiilor prime

Ce măsurăm și cum măsurăm odată ce am ales calea economiei circulare: metodă și indicatori.

Uniunea Europeană ia temele emergente în serios, în prima fază în termeni de prospectivă și identifică 10 arii tematice care necesită intervenție prin politici publice pentru a răspunde provocărilor din domeniul schimbărilor climatice:

• Un nou contract social european. Schimbările climatice afectează în mod disproporționat grupurile vulnerabile, iar tranziția, cu toate implicațiile ei, poate lăsa multe grupuri în urmă.
• Aprofundarea Pieței Unice pentru a promova o economie net-zero solidă.
• Stimularea ofertei UE pe scena mondială pentru a consolida cooperarea cu partenerii-cheie.
• Reorientarea producției și a consumului către durabilitate, vizând reglementarea și încurajarea unor stiluri de viață echilibrate.
• Accelerarea investițiilor prin acțiuni publice care să catalizeze fluxurile financiare pentru tranziție.
• Adaptarea bugetelor publice pentru sustenabilitate prin intermediul cadrului fiscal și al cheltuieli publice eficiente.
• Orientarea indicatorilor politici și economici către o bunăstare durabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv prin ajustarea PIB-ului în funcție de diferiți factori.
• Asigurarea contribuției la tranziție pentru toți cetățenii prin creșterea participării pe piața muncii și prin concentrarea asupra competențelor viitoare.
• Consolidarea democrației, cu echitatea generațională în centrul procesului de elaborare a politicilor, pentru a consolida sprijinul pentru tranziții.
• Completarea protecției civile cu “prevenirea civilă” prin consolidarea setului de instrumente al UE privind pregătirea și răspunsul.

Acestea încep deja să se materializeze în reglementări, dintre care amintesc:

• Raportare non-financiară și standardele europene în materie: baza este ESG (mediu-social-guvernanță), iar de-acolo se desprind multe detalii. Dincolo de o obligație legală (pentru anumite companii), raportarea poate fi o bună radiografie a punctelor tari și slabe ale unei companii, prin comparație cu propriile obiective și competitorii din industrie și un punct e plecare (T0) pentru obiective pe termen mediu în oricare dintre ariile tematice. 
• Afirmațiile privind mediul și durabilitatea pentru că utilizarea unor cuvinte precum verde sau sustenabil în campaniile publicitare trebuie crediblizată și trebuie asigurată concurența pe noile piețe. Un ambalaj verde nu este suficient. 
• Pachetul privind finanțarea durabilă – pentru că schimbarea se (poate) produce acolo unde se duc banii

Soluții există dincolo de strategii. Asta înseamnă și oportunități pentru companiile care sunt atente la piață – putem crește semnificativ valoarea adăugată prin reducerea consumului de materii prime și energie; despre inovare, în alt episod. 

2023 este și anul în care s-a tăiat panglica Sistemului Garanție-Returnare (SGR) – un sistem complex pentru România care ar urma să aducă cantități semnificativ mai mari de ambalaje de băuturi la reciclare. Dar pasul următor este să închidem cercul mai devreme și am găsit o abordare constructivă pentru scalarea ambalajelor. 

Poate cea mai mare dintre provocări rămâne cum conectăm toate aceste teme într-un efort coerent care să aibă sens pentru toți actorii și să genereze impact în sensul limitări schimbărilor climatice – cum abordăm complexitatea rămâne o temă de învățare și pentru anul următor. 

Ce ne așteaptă în 2024 dincolo de pregătirile pentru raportare? Sustainability & climate trends to watch. 

Autor: Adelina Dabu