Stiti care sunt mai verzi orase din Europa?

9 august 2012

Tarile nordice si-au creat deja o reputatie in Europa ca avand cei mai nestresati locuitori. Conchidem ca principalul motiv e legat calitatea vietii: emisii CO2 reduse pe cap de locuitor, folosirea surselor de energie regenerabile, folosirea transportului public in detrimentul celui privat, puritatea aerului si apei.

Locul 1 a fost adjudecat de Copenhaga, mai multe detalii poti citi aici. Din urma vin vertiginos Stockholm, Oslo, Viena, dar si Amsterdam, la fel de apreciate pentru strategiile de crestere a calitatii vietii. Sa nu cautati Bucurestiul, nu e pe-acolo …

Intr-un interviu acordat unei publicatii online, seful departamentului de mediu din Stockholm dezvaluia modalitatea fericita prin care orasul a fost transformat din cel mai sarac, intr-un oras infloritor, prin preocuparea fata de imbunatatirea conditiilor de viata. Politici publice precum: curatarea lacurilor de pe langa si din oras, reducerea emisiilor de carbon cu pana la 40% in 20 de ani, reducerea circulatiei auto prin introducerea unor taxe, investitii in piste pentru biciclete, s-au dovedit a fi castigatoare.

La polul opus, Bucuresti a fost desemnat cel mai poluat oras in Europa. Daca pentru noi provocarea consta in a crea o infrastructura practicabila pentru biciclete, in a schimba mentalitati, in a invata cum sa colectam deseurile in mod selectiv (strategii implementate cu succes de foarte mult timp in partea de nord), Stockholm, de exemplu, urmareste sa reduca la maximum folosirea combustibililor fosili, aspira catre construirea unor locuinte fara a folosi spatiile verzi, menajand astfel zonele de recreere.

Si noi vrem aer curat, plimbari in spatii verzi si neatinse de mana rauvoitoare a „needucatului”, fara a fi incomodati de masini parcate pe pistele de biciclete si fara a suporta izul greu al gunoaielor in descompunere…

Domnilor de la PMB, avem sperante ca asa ceva sa se intample?

Azi, despre amatorism la primarie

20 iulie 2012

Intr-un comunicat, o primarie de sector – 3, mai precis – zice 2 lucruri:

1. ca de-acum cetatenii nu vor mai plati pentru ridicarea gunoiului si 2. ca primaria isi face propriul serviciu de salubritate si, deci, renunta la licitatii pt acet serviciu.

Acuma, intrebam si noi, de pe margine: deci, cine plateste cheltuielile pentru salubrizarea sectorului? Daca nu cetatenii, prin contract, inseamna ca primaria, din bugetul local, nu? Care, apropo, este alimentat de cetateni, prin taxe si impozite, nu? Sau doneaza cineva banii astia pentru functionarea acestui serviciu?

Iar un serviciu nou, inca nespecializat si care trebuie sa investeasca, de la zero, intr-un parc de autospeciale si alte dotari necesare (instalatii de sortare, infrastructura stradala de colectare: containere, cosuri, etc) cum poate fi competitiv (in ceea ce priveste costurile) pe o piata in care … refuza sa concureze?

Ca o ultima intrebare: cat este acum costul pentru o tona (sau metru-cub, cum vreti) si cat va fi in noua organizare? Este diferenta intre cele doua costuri capabila sa acopere investitiile si tot aparatul administrativ?

Pana nu exista un raspuns cantitativ verificabil la intrebarea asta (macar), toata discutia e praf in ochi si circ pentru prosti !

Ca de colectare selectiva si reciclare nu mai vorbesc, ca deja e science-fiction…

Articolul intreg, in b365.realitatea.net.

Fata nevazuta a insulelor Maldive

16 iulie 2012

Cine ar fi crezut ca insulele Maldive, ravnite de peste 750 de milioane de turisti anual, ce aleg aceasta destinatie pentru cele mai fine plaje albe, lagune turcoaz si bungalow-uri pe apa, ascund un adevarat dezastru ecologic?

Iata ca una dintre insulele arhipeleagului, Thilafushi, aflata la doar 7 km de vestita capitala Male, a fost sacrificata de guvern, fiind transformata intr-o groapa de gunoi, la propriu. Se pare ca aceasta a fost singura solutie gasita la criza cu care s-a confruntat Male, in ceea ce priveste evacuarea deseurilor, in conditiile in care un singur turist produce pe zi 3.5 kg de gunoaie (iata si sursa).

Desi frumusetea acestui arhipeleag consta tocmai in pastrarea intacta a conditiilor naturale, unul dintre”coltisoarele de rai” a platit un pret extrem de mare. In prezent insula este acoperita de sticle, ambalaje din plastic, metale toxice, azbest si plumb iar imaginea este una dezolanta cu nori negri si toxici ce plutesc deasupra.

Nu se stie daca din cauza supraincarcarii insulei, sau datorita constientizarii problemei reale, insa Guvernul a decis stoparea transportului de gunoaie pe insula Thilafushi, in schimb, acesta va fi trimis cu feribotul in India.

Ar fi pacat sa nu mai existe acele destinatii la care sa ravnim… ce natura creeaza, omul trebuie sa respecte..

Azi ne ocupam de PET-uri…

8 mai 2012

PET-urile sunt un produs ciudat… O sticla-nesticla, love it or hate it. Ne place ca e usor si rezistent, nu ne place pentru ca ramane sute de ani acolo unde il aruncam (noi!).

Ne place ca Dorna are acum un ambalaj nou, mult mai putin risipitor de plastic (adica cu o proportie mult mai mica a greutatii ambablajului fata de cea a produsului), in timp ce Aqua Carpatica e … pe dos. Sticlele de „jumate” de Aqua C, le poti calca cu tractorul si de-abia se indoaie. Adica, pe scurt, cumparam (si aruncam) mult mai mult ambalaj, pentru acelasi produs. Le-am scris odata asta, intr-o postare pe Facebook, dar ne-au ignorat imperial…

Revenind la PET (denumirea completa iti cam limba-plimba-n gura: polietilena tereftalata), filosofia e simpla: e reciclabil, deci trebuie adunat, curatat, separat, maruntit si topit. Se transforma in fulgi, din care se fac fibre, peleti sau … un nou PET. Simplu? Deloc! (dupa cum ne-o arata statisticile)

Daca va intereseaza cum patimeste PET-ul in procesul de reciclare, am gasit un filmulet pe youtube. Uite-l aici: PET recycling plant.

Asadar, se poate si sa nu ajunga pe camp sau in ape. Trebuie doar lasat intr-un container stradal (cel galben, pt plastic). Sa nu uitati sa-l presati, ca sa ocupe mai putin spatiu!

Aaa…iata si o analiza facuta de www.manager.ro, acum un an si-un pic. De-acolo am luat si poza.

Ciao!

Risipim si suferim. De foame. In era lui iPad si Cloud Computing.

23 aprilie 2012

Parlamentul European ne avertiza, in noiembrie 2011, ca europenii arunca jumatate din mancare (180 Kg/persoana/an), in timp ce 80 milioane de europeni traiesc sub limita de saracie (16% din total) iar 16 milioane de europeni depind de mancarea primita de la organizatii caritabile…

Tot Parlamentul European recomanda: regandirea modului de ambalare al alimentelor, educatia anti-risipa, etichetarea suplimentara (cu data pana la care produsul poate fi consumat sau utilizat, chair daca este expirat) si, ceea ce noua ni se pare cel mai eficace: includerea obligatiei contractuale pentru furnizorii de mancare gatita (firma de catering, restaurante, hoteluri, organizatori de evenimente) ca alimentele ramase sa fie donate catre organizatii caritabile sau banci de alimente, organizarea de „last minute markets” pentru alimente nevandute si aflate in prag de expirare… (apropo: stiti ca la Kaufland legumele si fructele se ieftinesc semnificativ inainte cu 30′ de ora de inchidere?)

Totusi, exista si alimente alterate, iar acestea nu ar trebui omise din intraga dezbatere. Pentru marea lor majoritate, obligatia de-a le preda intr-un centru de compostare le-ar transforma – pana la urma – in sol fertil, cu impact tot in ceea ce priveste securitatea alimentara (si estetica urbana si peri-urbana).

Iar daca deocamdata infrastructura pentru compostare este insuficienta, adoptarea unei astfel de porevederi legislative nu ar face nimic altceva decat sa stimuleze si accelereze introducerea compostarii, pe scara larga, in economie. Si daca apar si niste mici intreprinderi familiale, un pic de compostare la domiciliu pe ici pe colo…incepem si noi sa vedem zorii civilizatiei… :)

A, mai multe detalii despre compostare… aici. Si nu va mai ascudeti dupa deget: se poate, e la indemana si deja exista recipienti pentru compostare prin magazinele de bricolaj (Praktiker, Bricostore, Mr. Bricolage, Dedeman, Hornbach, Obi, Baumax, etc…).

Happy composting!

Despre faliment in industria deseurilor

11 aprilie 2012

Azi m-am hotarat sa pun degetul intr-o rana adanca, deocamdata tinuta deoparte de ochii … ranitilor. Da, stiu, suna cam metaforic pentru un subiect atat de prozaic, insa sper la ingaduinta Dumneavoastra.

Hai sa sarim in subiect: producatori, va pandeste ceva! Cand spun „producatori” ma refer la sensul tehnic, din legislatia de deseuri, la acele companii care produc sau importa (adica „pun pe piata”) ambalaje, echipamente electronice, baterii, uleiuri si lubrifianti…

Din perspectiva obligatiilor legale privind managementul deseurilor, costurile vor creste de pana la 10 ori. De exemplu: in 2012, cei care pun pe piata uleiuri vor cotiza la AFM cca 1.2 lei / litru de ulei vandut (adica 2 lei/litru X 60% tinta de colectare/reciclare). La o piata estimata de 100,000 tone/an, asta inseamna cam 28 de miloane de EUR, anual. Asta incepand din 2012. In 2011 (acum se calculeaza) o sa fie o perioada de tranzitie: contributia la Fondul de mediu va fi de „doar” 19 mil EUR. Iata detaliile legale, aici.

La echipamente electrice, costul real al gestionarii unui echipament (asa cum este el, de altfel, calculat de catre ANPM, aici) este mai mare, in medie, cu 900% (adica de 10 ori!) fata de asa-numitul „timbru verde”.

La o rata de colectare de 45%, asta inseamna ca pentru fiecare 1 leu incasat ca „timbru verde” – nu va blocati in denumire, ea nu este oficiala – trebuie cheltuiti 4.5 lei pentru a se realiza colectarea si reciclarea deseurilor.

Si acum, faceti pariurile: cine va da faliment primul?

Indiciu: sunt doar vreo 8 pretendenti imediati la titlu.

A, si o intrebare suplimentara: ce se va intampla dupa? Raspunsul la aceasta intrebare il vor afla, cel mai repede, companiile care pun pe piata baterii si uleiuri/lubrifianti.

Ce facem cu PET-urile?

27 martie 2012

Ambalajele PET pot fi reutilizate. Am găsit multe idei interesante, însă azi am selectat două exemple care cu siguranţă vă vor atrage atenţia.

Anul trecut, în Nigeria a fost construită o casă din PET-uri. Ambalajele sunt umplute cu nisip sau deşeuri din materiale de construcţie şi devin astfel nişte cărămizi foarte rezistente. Un astfel de proiect este unul ieftin, prietenos cu natura şi chiar rezistent la cutremure şi la gloanţe.

PET-urile pot înlocui şi ghivecele cu flori. Şi aici nu ne referim la ghivecele cu muşcate de pe balcon, ci la ghivecele din grădini verticale. Dacă vreţi să aflaţi cum puteţi face o astfel de grădină, găsiţi un ghid aici.

Dacă nu reutilizăm PET-urile, atunci trebuie să le colectăm selectiv. Pentru ca acest lucru să fie făcut cât mai eficient, ambalajele din plastic din care bem apă sau sucuri, trebuie compactate. Astfel, aceste ambalaje ocupă mai puţin spaţiu în pubelă şi pot fi colectate cât mai multe. Că tot veni vorba, cel mai probabil aţi văzut deja noile ambalaje PET de 0.5l de la Dorna. Ei bine, acestea sunt foarte uşor de compactat şi deci mai simplu de colectat selectiv. Ne plac iniţiativele de acest tip şi le încurajăm!

Cifre, cifre: deseuri, gunoaie, incinerare, reciclare…tiiiii, ce bine stam!

14 martie 2012

De Ziua Femeii (dar fara nici o legatura), EuroStat a publicat statistici europene privind deseurile din statele europene…. Va puteti juca cu ele aici.

Lasand la o parte interfata mai mult decat interesanta, care permite sa „invarti” cifrele cum vrei, sa vezi prin zeci de grafice cam orice se poate din datele respective, sa ne concentram putin la „povestea” Romaniei…

Aflam, asadar, ca intre tarile europene (atentie: NU cele 27 de tari membre!), aratam cam asa:

– producem 365 kg deseuri municipale, pe an, pe locuitor (~1kg/zi). Mai putin decat noi produc doar polonezii, ex-iugoslavii, cehii, estonienii, letonii. Media EU27 este cam 500kg. Asta e bine (cel putin relativ).

– dintre aceste deseuri, Romania depoziteaza „in sau pe pamant” … 290 kg (EU27 – 186kg), incinereaza 0kg (EU27 – 108 kg), recicleaza 4 kg (EU27 – 193kg).

Diferenta intre cele 365 kg generate si cele 294 kg tratate cumva (adica 71 Kg, vreo 20% din total) in Romania…dispar! Adica nu se depoziteaza, nu se trateaza. Hai sa ne asumam o ghicitoare: voi unde credeti ca se afla?

A, si ca sa dam si un premiu sau mai multe: Elvetia, Suedia, Olanda, Austria, Germania depoziteaza in gropi de gunoi sub 1% din toate deseurile produse, in timp ce Belgia se „chinuie” sa coboare de la 1.29%.

Presupun ca la ei, cand vina primavara, sunt mai putine PET-uri pe campii…

Du-ti planietă!

27 februarie 2012

Ma gandeam zilele acestea la desenele animate si la benzile desenate cu super-eroi. Lucrurile ar fi foarte simple daca ar exista pentru fiecare problema un super-erou care sa salveze situatia. Ideea se aplica si pentru problemele de mediu. Din dorul pentru zilele din copilarie cand ne jucam la bloc ‘de-a Captain Planet’, am rascolit putin internetul si am gasit cei mai eco super-eroi.

Pe locul 10 se afla “Swamp Thing”, un super-erou nu prea aratos, facut din materie vegetala si care proteja mlastinile (de unde venea) si mediul inconjurator in general. Putea sa ia forma plantelor din jurul lui si sa le controleze cresterea si miscarea.

Locul 9 este ocupat de “Animal Man”. ‘Omul animal’ este un super-erou care poate sa imite si sa preia puterile oricarui animal (inclusiv animale disparute sau de pe planete indepartate). Mai trebuie sa stim despre el ca este un mare sustinator al drepturilor animalelor (evident!) si da, este vegetarian.

“Poison Ivy” este pe locul 8 si in benzile desenate este o ticaloasa. Dar noi nu suntem de aceeasi parere. De ce? Pentru ca iubeste plantele, le poate controla si poate comunica cu ele. Si are si un corp de invidiat…

Locul 7 este rezervat pentru “Aquaman”. Un super-erou…rege. Da, asa cum ati citit! Aquaman este regele faimosului oras care s-a scufundat – Atlantida. Ce stie el sa faca? Pe langa abilitatile de conducator, comunica prin telepatie cu animalele de prin mare, poate sa respire sub apa si stie sa inoate foarte rapid.

Pe locul 6 ii gasim pe “Green Lantern” – eroi intergalactici care detin niste inele cu o putere incredibila (si verde). Ce ofera utilizatorului control asupra lumii fizice, atata timp cat acesta are suficienta vointa.

“Sarah Rainmaker” este pe locul 5. Nu prea stiam cine este doamna cu pricina. Am aflat insa ca poate sa controleze fenomenele meteorologice si ca este o activista de mediu. In timpul liber (atunci cand nu lupta impotriva incalzirii globale) participa la proteste. Ne place!

Pe locul 4, se catara „Tarzan”. Nu stiu cata lume l-a privit ca pe un erou eco…dar este. Traieste in perfecta comuniune cu natura, are dexteritatea incredibila si poate invata rapid alte limbi, inclusiv cele ale animalelor.

Ajungem rapid la finalistii topului eroilor verzi.

Bronzul ajunge la “Wonder Woman”. Pentru ca are un lasou al adevarului, bratari indestructibile, este prietena cu animalele si piloteaza un avion invizibil propulsat nu de combustibil fosil ci de puterea particulelor gravitationale.

Pe locul 2 se afla “Iceman”, erou din X-men. ‘Omul de gheata’ are abilitatea de a influenta ecosisteme intregi, chiar de a ingheta mari cantitati de apa…si asta poate fi de ajutor daca ne gandim la ghetarii care se topesc din cauza incalzirii globale.

Am ajuns la locul 1. Va rugam sa-l aplaudati cel mai eco super-erou – “Captain Planet”. Il cunoastem bine pe el si pe ‘planetarii’ care il ajuta in lupta contra ticalosilor care polueaza mediul inconjurator. Acest super-erou ne aduce aminte de fiecare data ca avem puterea sa schimbam lucrurile. Asa cum spunea si el: ”The power is yours!”

Surse: mnn.com wikipedia.com dc.wikia.com

Si …fashionisti (sic!)

10 februarie 2012

Si, daca tot zicea Luiza ca se poate face arta din flori…(ceea ce nu e neaparat reciclare, ci mai degraba 0 utilizare alternativa…dar, in fine, asta conteaza mai putin!) si fiindca e aproape weekend, uite ca si inginerii stie sa face (sic!) arta din deseuri. Nu e greseala de scriere, daca doriti sa revedeti referinta, iat-o aici.

Vorbim acum despre Steven Rodrig, un electronist american de origine cubaneza care, intr-o buna zi, a descoperit ca din placile de circuite integrate pe care le mestereste el se pot face chestii….surprinzatoare. Ca tot veni vorba de fashioniste, iata niste exemple:

Mai multe creatii de-ale lui Rodrig puteti gasi pe site-ul lui, www.pcbcreations.com. Despre Steven Rodrig, site-ul Ecofriend.com scrie ca: „In incercarea de-a salva milioane de placi defecte de circuite integrate de la groapa de gunoi – unde ar sta cateva mii de ani – designerul si tocilarul ecologist Steven Rodrig concepe opere de arta care pot sa va innobileze sufrageria.” (traducere aproximativa)

Weekend-ul asta se anunta frig. Daca va cautati o indeletnicire de interior, poate va inspira ceva din ceea ce face Steven…

Weekend placut si calduros!

Pentru fashioniste

3 februarie 2012

A fi eco nu inseamna numai sa separi deseurile, sa stingi lumina atunci cand nu mai ai nevoie de ea sau sa nu lasi apa sa curga prea mult.

Cand esti verde apreciezi intoarcerea la natura, mancarea preparatele din ingrediente naturale, un suc proaspat, facut in casa si chiar hainele si accesoriile handmade sau din materiale reutilizate.

Fashionistele stiu cat este de important ca tricoul pe care il porti, brosa, colierul sau bratara cu carea te-ai accesorizat, sa fie unice. Asta pentru ca fiecare femeie vrea sa se simta unica si nu o copie sau un rezultat al unui trend de-o vara.

Apropo de lucruri unice, v-ar placea sa purtati pantofi sau accesorii realizate integral din flori? Am redescoperit zilele acestea fotografiile lui Michel Tcherevkoff.

Este vorba evident de un exercitiu de imaginatie, insa este unul cu adevart unic si mai mult decat fermecator. Si asta pentru ca florile sunt fragile, naturale si poarta cu ele atatea simboluri.

Colectia de accesorii Shoe Fleur s-a nascut in momentul in care Michael si-a dat seama ca o frunza folosita intr-o sedinta foto seamana cu un pantof.

Veti spune probabil ca fotografiile sunt complet editate. Lucrurile sunt mult mai complicate iar editarea este doar o etapa dintr-un proces mai complex.

Rezultatul este urmatorul:

Deseul nu e neaparat deseu…zice legea ca poate fi „subprodus”

27 ianuarie 2012

<span”>Hai sa continuam sa „descifram” ce zice Legea Deseurilor, vreti?

Dar inainte de asta sa ne amintim: Legea 211 a fost – in sfarsit! – adoptata in noiembrie 2011, desi termenul dat de Comisia Europeana, de transpunere a Directivei 98/2008 era decembrie 2010. Mai bine mai tarziu decat …dupa penalizari si infringement! Nu?

Revenind la „subprodusele” noastre: zice legea (la art.5) ca acestea sunt substante sau obiecte provenite dintr-un proces de productie – al carui obiectiv principal este altul decat producerea obiectului sau substantei in cauza – care vor fi utilizate ca atare, mai departe, in cadrul unui alt proces de productie.

Ceea ce e cam ciudat este ca legea zice „fara prelucrari suplimentare”… Adica, daca o firma face haine (de exemplu) iar resturile de material textil sunt maruntite („prelucrare suplimentara”) si folosite ca izolatie (sau umplutura de perne) inseamna ca …ce? Sunt sau nu sunt „deseu”, sunt sau nu sunt „subprodus”?

Intrebari, intrebari….. Vreo idee?