Cum sta Romania la capitolul compostare deseuri?

IMG_2022In articolul anterior, va spuneam de cateva exemple din strainatate de afaceri profitabile bazate pe compostarea deseurilor. Spuneam si ca aceasta metoda nu prezinta prea mult interes in Romania. Iata mai jos cateva statistici.

Este evident ca vorbim despre o metoda de valorificare care nu este foarte utilizata si cu atat mai putin, promovata. Ultimele statistici referitoare la compostarea deseurilor dateaza din 2011.

Potrivit Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, in 2011 cantitatea de deseuri municipale colectata prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primariilor sau ale firmelor de salubritate a fost de peste 5 milioane tone.

Din cantitatea totala de deseuri municipale colectata, 76,6% a fost reprezentata de deseurile menajere si asimilabile. De remarcat faptul ca, mai mult de jumatate din deseurile menajere colectate de municipalitati in 2011 (57,82% ) au fost biodegradabile.

Insa, trebuie mentionat ca statisticile nu includ deseurile municipale care nu au fost colectate. Potrivit ANPM, in 2011 gradul de conectare al populatiei la serviciul de salubritate era de 76%. Astfel, daca luam in calcul faptul ca in medie sunt generate 0,9 kg deseuri/loc/zi in mediul urban și 0,4 kg/loc/zi in mediul rural, rezulta o cantitate de 0,858 milioane tone de deseuri menajere care nu au fost colectate si tratate.

Statistici romanesti versus statistici europene

In timp ce autoritatile `se laudau` ca au reusit sa depaseasca tinta de 25% impusa de UE, de reducere a depozitarii deseurilor biodegradabile, cu 12 procente, statisticile Eurostat  au aratat ca, in 2011, Romania a reciclat doar 1% din deseurile municipale, mai putin de 0,5 % dintre acestea fiind compostate sau incinerate. In plus, sa ne amintim ca cea mai recenta statistica publicata de Eurostat in data de 25 martie 2014, a aratat ca situatia deseurilor din Romania a ramas aceeasi si in 2012.

In acest caz, exista doua posibilitati: fie raportarile trimise catre UE au fost gresite, fie statisticile transmise la nivel national au fost false. Ce varianta vi se pare mai plauzibila?

Conform raportului anual publicat de ANPM, in 2012 la nivel naţional, erau autorizate circa 70 de instalatii si platforme pentru compostarea deseurilor biodegradabile municipale, iar 50 erau in diferite stadii de realizare si de reglementare. In mod evident, aceste instalatii nu sunt suficiente, multe zone ramanand neacoperite. Spre exemplu, in judetul Ialomita functioneaza 24 de platforme de compostare in timp ce in multe dintre judete ca de exemplu Botosani, Maramures, Harghita nu exista nici macar una.

In aceste conditii, pare aproape imposibil de crezut ca in 2011 au fost compostate 37% din deseurile biodegradabile.

Singura certitudine in privinta deseurilor compostabile ramane contributia catre Fondul de Mediu de 100 de lei/tona [care ar trebui] aplicata unitatilor administrativ teritoriale care nu reusesc sa reduca anual depozitarea deseurilor municipale cu 15%, sume platite tot din banii contribuabililor.

In concluzie, daca vor fi mentinute conditiile actuale, obiectivul de reducere a depozitarii deseurilor biodegradabile cu 65% pana in 2016 (stabilit in cadrul Strategiei Nationale de Gestionare a Deseurilor, publicata in data de 17 aprilie 2012), va fi imposibil de indeplinit.

Deseuri la Capitala Earth Hour 2013, competitia anuala lansata de WWF

Logo EH WWFBucurești, 7 februarie  – WWF-România lansează a doua ediție a întrecerii între oraşe „Capitala Earth Hour România”, organizată în contextul evenimentului Earth Hour 2013. Incluzand din nou criterii de deseuri,  si programat pentru 23 martie, în intervalul 20.30 – 21.30, evenimentul Earth Hour™ (Ora Pământului), cea mai mare manifestare voluntară de mediu din istorie, continuă tradiţia deja binecunoscută. Continua stingerea luminilor în mod simbolic, insa intra in concurs si activitati concrete de colectare selectiva de deseuri. Pentru municipalități și cetățeni deopotrivă, este o nouă oportunitate de a-și arăta grija pentru mediu și puterea de mobilizare.

În plus, anul acesta se introduce drept criteriu suplimentar de evaluare capacitatea orașelor de a colecta în mod selectiv deseuri reciclabile. În acest sens, Asociația Ecoteca pune la dispoziția primăriilor, pentru implementare pe plan intern și pentru diseminare la nivel de instituții, organizații și companii din oraș, un instrument electronic simplu de utilizat în care se înregistrează comenzile de colectare deseuri. WWF si Ecoteca va încuraja primăriile să apeleze la acest instrument și după încheierea competiției.

Earth Hour la Bistrita (c) Doru Oprisan Deseuri la finala intre orase 2012- Bistrita Copii aduc deseuri pentru Finala 2012, la Timisoara Deseuri in asteptarea cantarului, la Iasi

Magor Csibi, director WWF-România: ”Earth Hour și-a atins deja ținta de mobilizare, reușind să implice două miliarde de oameni de pe planetă și sute de mii în România, de-a lungul anilor precedenți. În acest an ne concentrăm pe calitatea mobilizării și schimbarile punctuale pe care le putem genera cu această campanie. Competiția pentru Capitala Earth Hour ne-a arătat că unele primării își schimbă felul de gândire după o astfel de competiție și sperăm că în anul care vine această schimbare benefică pentru cetățeni se va continua. Bistrițenii au fost cei care au avut cele mai multe motive de mândrie și au simțit cele mai multe schimbări în orașul lor în urma concursului de anul trecut, iar în acest an competiția orașelor se anunță a fi și mai strânsă. Earth Hour nu mai e de demult doar o campanie pentru stingerea luminilor, ci e o ocazie de a ne implica împreună – organizații, cetățeni și autorități în definirea și proiectarea mediului în care trăim. După fiecare stingere de lumină, revenim la viețile noastre mai conștienți, mai activi”.

Primăriile care doresc să participe anul acesta la concurs în numele comunităţilor lor vor trebui să urmărească aceleași reguli ca la ediția anterioară și să realizeze un dosar în care să detalieze:

  • proiectele şi iniţiativele din domeniul protecţiei mediului înconjurător derulate în ultimii 5 ani;
  • proiectele și inițiativele din domeniul protecției mediului ce sunt bugetate și urmează a fi implementate în perioada aprilie 2013 – martie 2014;
  • planurile pentru organizarea evenimentului Earth Hour 2013.

Criteriile se referă la: infrastructura de mediu (piste de biciclete, deseuri, etc), eficiența energetică şi investiţii în surse de energie regenerabilă, gestionarea şi extinderea spaţiilor verzi, educaţie şi comunicare în domeniul mediului, dezvoltarea reţelei de transport public local, conservarea biodiversităţii şi aplicarea bunelor practici de mediu la sediul primăriei.

 Regulamentul concursului, formularul de înscriere, precum şi alte detalii legate de competiţie sunt disponibile pe website-ul oficial al campaniei: www.ora-pamantului.ro

Pasii de urmat pentru a raporta deseuri se gasesc aici.

Decuplarea cresterii consumului de cresterea cantitatii de deseuri generate. Un criteriu (trist) la care Romania sta bine…

Spuneam (aici si aici), ca parcurgem studiul pe care Comisia Europeana l-a publicat in iulie 2012 in legatura cu modul in care statele membre „isi fac treaba” in ceea ce priveste administrarea deseurilor. Romania, mereu (ne)surprinzatoare, se afla pe ultimele locuri. Are 2-3 indicatori la care sta mai bine decat alte state, unele avansate.
 
Prima categorie la care stam bine e ca nu avem – in deseuri, da? – cazuri de infringement sau litigii la deschise de Comisia Europeana la Curtea de Justitie. Asta e o slaba consolare: lucrurile se pot schmba peste noapte, atata vreme cat problema de fond exista si persista (legislatia schioapa si „spalatul pe maini” al autoritatilor). Da, da…nu se spala e maini, fac si ei ce pot. Atat ca nu se vede in realitatea zilnica!
 
images?q=tbn:ANd9GcQwReb1HcXuL0YjDzZfXKMaXtPelqxb5kW6hhXDxq XJ9aYbuW0Un indicator interesant la care stam bine este cel din titlul cel complicat de sus. In traducere, asta inseamna ca o crestere a nivelului de trai (adica a cumpararilor de bunuri, ca ele sunt relevante pentru noi) nu genereaza o crestere proportionala a deseurilor generate. Adica cele doua cresteri sunt „decuplate”. E de bine, nu? Da si nu! 
 
Asta nu spune altceva decat ca romanii au lipsuri, ca ceea ce vor cumpara NU sunt produse consumabile, deci nu se vor arunca imediat. Romanii au nevoie de frigidere, televizoare, masini de spalat, automobile. De-aia nu le vor arunca imediat! De-aia nu apar pe loc deseuri in cantitati corespondente.  Bunurile cumparate nu inlocuiesc alte bunuri care vor fi, la randul lor, aruncate. PE scurt e un indicator al saraciei. Probabil ca unele tari din Africa stau cel mai bine la indicatorul asta. Luat singur, nu e DELOC un motiv de mandrie. La polul opus, cel mai prost la acest indicator stau Austria, Danemarca, Luxemburg, Italia…
 
Din punct de vedere al responsabilitatii sociale, e de bine. Nu cumparam de dragul consumului, inca nu am ajuns  (la scare mare, relevanta) sa ne schimbam figiderul la 5-6 ani pt ca nu mai e la moda. Ideal ar fi sa nici nu ajungem la asta, chiar daca ne-am putea-o permite, din considerente de consum responsabil. Dar asta e alta discutie….
 
Ce putem insa retine de aici este ca nici un indicator nu este mai bun sau mai rau decat il interpreteaza cel care il citeste (si il foloseste in argumentatie). Sau in administrarea unui fenomen….

Criteriul abordarii administrarii deseurilor conform ierarhiei deseurilor

Spuneam ca parcurgem evaluarea pe care Comisia Europeana a facut-o, la nivelul cel 27 de state membre, in iulie 2012. Sa incepem cu prima sectiune, aceea a respectarii ierarhiei deseurilor de catre statul membru. Adica, asta:
 
Waste hierarchy

Waste hierarchy

 Cu alte cuvinte, orice sistem de management al deseurilor (si cu atat mai mult unul strategic, national) trebuie construit acordand prioritate, in ordine:
 
1. prevenirii aparitiei deseurilor,
2. minimizarii cantitatii de deseuri generate,
3. reutilizarii obiectelor,
4.reciclarii deseurilor,
5. valorificarii energetice,
6. depozitarii finale (in/pe sol).
 
Romania, de facto, a inceput de la coada. Este normal: atata vreme cat reglementarile deseurilor au venit pe fondul existentei unor depozite de deseuri deja in functiune, aceasta problema trebuia administrata.
 
Cu toate acestea, incepand cu anul 2000, cand ne pregateam sa aderam la UE, Romania ar fi trebuit sa-si organizeze noua legislatie, aliniata Europei, in ordinea prioritatilor de mai sus. Din pacate, a ratat sansa asta si acum are de recuperat un decalaj imens, accelerat si de decizia strategica – proasta! – de-a finanta aproape exclusiv depozitarea de deseuri. Uite, de-aia nu avem colectare selectiva si 98.7% din deseurile municipale pleaca la groapa de gunoi.
 
Asa zice statistica europeana, in baza informatiilor centralizate si raportate de Agentia Nationala de Protectia Mediului. Adica, din 6.29 mil tone de deseuri administrate, 6.21 sunt depozitate in gropile de gunoi. Adica… 98,7%. Sunt datele noastre, EUROSTAT-ul doar ni le raporteaza inapoi. Suntem pe ultimul loc in UE27, ne batem cu Bulgaria.

Sa lamurim cum e cu tintele de reciclare a electronicelor

Recent, am avut o discutie de genul:

ewaste pic2„- Producatorii de electrice si electronice nu au tinte de reciclare in Romania!
– Ba au!
– Ba n-au!
– Ba au, ca este in lege (NB: HG 1037/2010).
– Ba este pe naiba, ca HG-ul o lasa in aer!
Ba nu, ba da, ba nu, ba da”

 

Pai sa o lamurim, zic (normele respective le gasiti aici):

HG 1037/02.11.2010 zice la art. 5.13 si 5.14 ca producatorii de echipamente trebuie sa colecteze si recicleze o cantitate de deseuri electrice care se va calcula conform unui alt ordin, care va fi emis in 90 de zile. Deci….nimic, deocamdata!

Ordinul de ministru repectiv (OM 2264/14.09.2011; da, stiu, nu-s 90 de zile, sunt vreo 300, dar astea sunt detalii in Romania…) zice, dup-aia, ca tintele se calculeaza dupa formula:

4 Kg/cap de locuitor X nr de locuitori (adica vreo 80-84 mii tone)
––––––––––––––––––––––––––––––      ….. (si se exprima procentual)
media vanzarilor de echipamente in ultimii doi ani (in tone)
 

Conform articolului 2.3 (tot din OM 2264), ANPM publica pana la data de 15 mai a fiecarui an cuantumul tintei de colectare. E logic, pentru ca ANPM este singura entitate care, prin „Registrul Producatorilor”, tine evidenta vanzarilor de echipamente (in teminologia specifica „puse pe piata”).

Problema este ca ANPM nu a publicat NICIODATA  tintele de colectare. Asadar, de facto, producatorii de echipamente electrice si electronice nu au si nu au avut niciodata tinte de colectare.

QED. Hai sa ne mai „aburim” un pic!

Mineritul, de 5 ori mai scump decat reciclarea

O stire elvetiana reia o tema mai veche (mmm, nu v-ati plictisit sa auziti aceleasi adevaruri, insa fara un efect ulterior? Noi da!) Iat-o aici, multumesc Adrian Lupu

Revenind: 1 tona de circuite electronice reciclate poate genera pana la 250 de grame de aur. Circuitele integrate reprezinta, sa zicem, cca 5% din greutatea unui deseu electronic, deci vorbim de 20 de tone de deseuri electronice. Asadar, cca 10 gr de aur per tona de deseuri electrice.

Mining vs recyclingPrin comparatie, o tona de minereu prelucrat contine cca 2-3 grame. Deci de vreo 5 ori mai putin. Tragand linie, de ce credeti ca obtinerea aurului prin minerit este preferata celei prin reciclare?

Ne putem gandi la 3 cauze, posibile si probabile:
1. autoritatile publice sunt implicate mai putin (spre deloc) in exploatarea curenta, deci nu depinde de inertia lor.
2. capitalul si profitul sunt concentrate la un singur decident, deci exista motivare
3. activitatea este mai predictibila (daca explorarea s-a facut corespunzator).

Iata, aceste 3 motive sunt suficiente pentru a determina capitalul sa aleaga o optiune de 5 ori mai putin productiva.

Sunteti de acord? Vedeti si alte motive?
(atentie, e o intrebare capacana: s-ar putea sa mai existe un motiv suprem. Idei?)

Stiti care sunt mai verzi orase din Europa?

Tarile nordice si-au creat deja o reputatie in Europa ca avand cei mai nestresati locuitori. Conchidem ca principalul motiv e legat calitatea vietii: emisii CO2 reduse pe cap de locuitor, folosirea surselor de energie regenerabile, folosirea transportului public in detrimentul celui privat, puritatea aerului si apei.

copenhagen lakes

Locul 1 a fost adjudecat de Copenhaga, mai multe detalii poti citi aici. Din urma vin vertiginos Stockholm, Oslo, Viena, dar si Amsterdam, la fel de apreciate pentru strategiile de crestere a calitatii vietii. Sa nu cautati Bucurestiul, nu e pe-acolo …

Intr-un interviu acordat unei publicatii online, seful departamentului de mediu din Stockholm dezvaluia modalitatea fericita prin care orasul a fost transformat din cel mai sarac, intr-un oras infloritor, prin preocuparea fata de imbunatatirea conditiilor de viata. Politici publice precum: curatarea lacurilor de pe langa si din oras, reducerea emisiilor de carbon cu pana la 40% in 20 de ani, reducerea circulatiei auto prin introducerea unor taxe, investitii in piste pentru biciclete, s-au dovedit a fi castigatoare.

La polul opus, Bucuresti a fost desemnat cel mai poluat oras in Europa. Daca pentru noi provocarea consta in a crea o infrastructura practicabila pentru biciclete, in a schimba mentalitati, in a invata cum sa colectam deseurile in mod selectiv (strategii implementate cu succes de foarte mult timp in partea de nord), Stockholm, de exemplu, urmareste sa reduca la maximum folosirea combustibililor fosili, aspira catre construirea unor locuinte fara a folosi spatiile verzi, menajand astfel zonele de recreere.

Si noi vrem aer curat, plimbari in spatii verzi si neatinse de mana rauvoitoare a „needucatului”, fara a fi incomodati de masini parcate pe pistele de biciclete si fara a suporta izul greu al gunoaielor in descompunere…

Domnilor de la PMB, avem sperante ca asa ceva sa se intample?