Ghid de CEO pentru economie circulară

The CEO Guide to Circular Economy 1

Cine vorbea în 2017 despre economie circulară în România? Serios, nimeni. Lucram ca manager de sustenabilitate într-o companie de FMCG și făceam mult CSR în timp ce încercam să explic stakeholderilor interni ce este sustenabilitatea în business. Am ajuns mai departe de-atunci la nivel de discurs, cel puțin (în realitate nici Danemarca, dincolo și câteva măsuri flagship, nu este prea circulară). În implementare mai avem de muncă, iar munca asta, pe lângă persoanele responsabile de sustenabilitate/mediu, fiind vorba de transformarea modelului de afaceri, trebuie să aibă implicarea directă a managementului. Potențialul de creștere de 4.5 trilioane de dolari la nivel global, la orizontul 2030, ar trebui să fie suficient de atractivă pentru C-level. Ei sunt și cei care ar putea să imprime o mentalitate “circulară” în organizațiile pe care le conduc ca să valorifice aceste oportunități în arii precum:

  • Creșterea afacerii
  • Inovație și avantaj competitiv
  • Reducerea costurilor
  • Reducerea consumului de energie și a emisiilor
  • Securizarea lanțurilor de aprovizionare 
  • Mitigarea riscurilor cu privire la penuria și fluctuațiile de preț ale materiilor prime 


Ghidul CEO Guide to the Circular Economy, lansat în 2017 de World Business Council for Sustainable Development (WBCSD) un ghid succint și pragmatic raportat la nevoile de business, la fel de actual și astăzi:

  • Care sunt riscurile și oportunitățile pe care economia circulară le evidențiază 
  • Care sunt avantajele pentru companii dacă aleg să înceapă procesul de circularizare a afacerii
  • Care sunt modele de afaceri și tehnologiile cu care ar putea începe
  • Care sunt principiile care ar trebui să susțină acest proces

Toate vin exemplificate cu proiecte de economie circulară deja implementate de mari corporații din diferite sectoare de activitate (Philips, Renault, Enel, BASF, Unilever). Or fi știind ei ceva?!

Autor articol: Adelina Dabu

Standardele europene pentru raportare non-financiară

IMG 20230825 WA0007 1

Anul trecut, înainte de Crăciun, UE adopta forma finală a directivei revizuite pentru raportare non-financiară care impune companiilor, cu un calendar de ajustare în funcție de dimensiuni, să facă publice informații cu privire la ceea ce consideră a fi riscurile și oportunitățile care decurg din problemele sociale și de mediu, precum și cu privire la impactul activităților lor asupra oamenilor și asupra mediului.

Dar fără o orientare clară cu privire la ce tip de informații trebuie incluse pentru fiecare dintre ariile, așa cum a arătat-o experiența anterioară a raportării non-financiare, informațiile raportate pot fi prea generale, prea vagi sau dimpotrivă, prea complexe; în lipsa unui cadru comun, nu se vor putea face comparații coerente între companii și nici investitorii nu pot lua decizii bine fundamentate pentru investiții verzi. 

În mijlocul acestei veri, Comisia Europeană vine să rezolve această problemă cu  Standardele europene de raportare privind dezvoltarea durabilă (European Sustainability Reporting Standards – ESRS) care acoperă întreaga gamă de aspecte de mediu, sociale și de guvernanță, inclusiv schimbările climatice, biodiversitatea și drepturile omului, după cum urmează:

Transversal:

  • ESRS 1- Cerințe generale
  • ESRS 2 – Informații generale

Mediu:

  • ESRS E1 – Climă
  • ESRS E2 – Poluare
  • ESRS E3 – Apă și resurse marine 
  • ESRS E4 – Biodiversitate și ecosisteme
  • ESRS E5 – Utilizarea resurselor și economie circulară

Social:

  • ESRS S1 – Angajații
  • ESRS S2 – Lucrătorii din lanțul valoric
  • ESRS S3 – Comunitățile afectate
  • ESRS S4 – Consumatorii și utilizatorii finali

Guvernanță: ESRS G1 – Conduita în afaceri

Pentru a respecta specificul companiilor, nu toate standardele sunt obligatoriu de integrat în raportarea non-financiară anuală. Condițiile generale sunt aplicabile pentru toate companiile, la fel, informațiile generale sunt obligatorii pentru toate companiile. Dar standardele de mediu, sociale și de guvernanță și respectiv componentele lor, vor fi utilizate în măsura în care se vor dovedi “materiale”, adică relevante pentru tipul și activitatea companiei. Dar alegerea lor, respective renunțarea la raportarea lor trebuie să fie temeinic justificată, iar procesul prin care au fost alese cele relevante va face obiectul unui audit extern, drept plase de siguranță ca să nu existe omisiuni nejustificate în raportare. 

Un element de noutate pentru conceptul de materialitatea este că vine aplicată, și explicată pe larg aici, este că vorbim despre o materialitate „dublă”, companiile urmând să raporteze atât impactul (pe care îl au asupra oamenilor și mediului), cât și componenta financiară (modul în care problemele sociale și de mediu creează riscuri și oportunități financiare pentru companie). Fiecare dintre temele care fac obiectul standardelor și respectiv analizei de materialitate sunt, la rândul lor, detaliate în sub-teme și chiar mai detaliat, în sub-sub-teme; o altă măsură care să elimine riscul de omisiune. De exemplu, când vine vorba despre forța de muncă proprie, standardul detaliază tema după cum urmează:

ESRS S1 – Angajații

  • Condiții de muncă
  • Siguranța locului de muncă
  • Timpul de lucru
  • Salarii adecvate
  • Dialog social
  • Libertatea de asociere, existența comitetelor de întreprindere și drepturile la

informare, consultare și participare ale lucrătorilor

  • Negocierea colectivă, inclusiv rata de acoperire cu contracte colective
  • Echilibrul dintre viața profesională și cea privată
  • Sănătatea și siguranța în muncă
  • Egalitate de tratament și oportunități pentru toți
    • Egalitatea de gen și remunerarea egală pentru muncă de valoare egală
    • Formare și dezvoltarea competențelor
    • Angajarea și incluziunea persoanelor cu handicap
    • Măsuri împotriva violenței și hărțuirii la locul de muncă
    • Diversitate
  • Alte drepturi legate de muncă
  • Munca copiilor
  • Munca forțată
  • Locuințe adecvate
  • Confidențialitate

Sunt câteva sute de pagini care explică detaliat fiecare dintre standarde și teme. Și definiții pentru fiecare. Dar înainte să ne panicăm, să recapitulăm cine trebuie să raporteze în baza acestor standarde și de când. 

  • Companiile care raportau și până acum în baza prevederilor vechilor prevederi privind raportarea non-financiară (mari companii listate la bursă, bănci și companii de asigurare – toate dacă au peste 500 de angajați; în România aplicabilă pentru companiile mari de interes public) și marile companii listate la burse din afara UE cu peste 500 de angajați – începând din anul financiar 2024, cu prima raportare de sustenabilitate publicată în 2025.
  • Celelalte companii mari, cu peste 500 de angajați, inclusiv alte companii mari listate la burse din afara UE – începând cu anul financiar 2025, cu prima raportare de sustenabilitate publicată în 2026.
  • IMM-urile listate, inclusiv din afara UE – începând cu anul financiar 2026, cu primele raportări de sustenabilitate publicate în 2027, cu posibilitatea de opt-out pentru încă doi ani. 

Practic, dacă ești IMM ne-listat, nu ai niciun fel de obligație și s-ar putea să vrei să te relaxezi. Dar ai putea, chiar mai bine, să te uiți cu interes la aceste standarde și să vezi ce poți începe să măsori, evaluezi și să raportezi. 

Chiar dacă Directiva nu o cere, așa cum scriam într-un articol anterior, finanțatorii o vor cere (am mai scris despre asta aici). Și dacă te uiți mai atent la unghiurile de evaluare și la sub-teme, s-ar putea să te ajute chiar să ai un cadru mai amplu de evaluare a afacerii din perspectiva unor elemente care nu sunt importante doar pentru finanțatori ci și pentru viabilitatea financiară a afacerii pe termen mediu, pentru clienți, pentru angajați și pentru reputația firmei. Raportarea non-financiară nu este doar o altă cerință legislativă (pentru unele companii), este o măsură în legătură cu felul în care compania ține pasul cu lumea. Mai mult, cele mai multe dintre elementele evaluate fac și obiectul altor reglementări specifice la nivel european, așa că la un moment dat nu vor mai putea fi ignorate. S-ar putea ca între timp să vină și cu oportunități.

Autor: Adelina Dabu

Măsurarea circularității – Metodă și indicatori pentru măsurarea proceselor circulare în organizați: Standardul UNI/TS 11820:2022

Conceptul de economie circulară poate fi definit ca un model de producție și consum în care deșeurile sunt reduse la minimum, iar ciclul de viață al produselor este extins cât de mult posibil, prin modele precum întreținerea, reutilizarea, recondiționarea, refabricarea, reciclarea și compostarea. Materialele pot fi utilizate în mod productiv, creând astfel o valoare suplimentară.

Dar în timp ce conceptul vine să propună o alternativă sistemică și, de altfel, foarte generoasă, la modelul liniar (produci-consumi-arunci), generozitatea aceasta lasă și mult spațiu de necunoscut. Dincolo de câteva practici punctuale care se încadrează printre modelele enumerate mai sus, în realitate, în cele mai multe afaceri, fluxurile de materiale care ar trebui analizate din perspectiva circularității end-to-end sunt numeroase. Și fără să analizăm și să măsurăm, nici nu știm de unde să plecăm și ce să îmbunătățim.

Sunt câteva standarde care ne ajută să facem asta. Unul asupra căruia m-am oprit este Standardul UNI/TS 11820:2022 – Măsurarea circularității – Metode și indicatori pentru măsurarea proceselor circulare în organizații (în italiană, îl puteți descărca AICI) elaborat de Organismul Italian de Standardizare (UNI). O specificație tehnică bazată pe un set de indicatori pentru a evalua cantitativ nivelul de circularitate al unei companii, indiferent de tipul sau dimensiunea acesteia, sau de produsele furnizate și serviciile prestate. Pe baza unui set de 71 de indicatori împărțiți în 3 categorii de bază, specifici, premium. 

Acest standard ține cont și de ISO TC 323 Circular Economy, dar este mai suplu și mai ușor de folosit, dar integrează și alte principii și cadre de referință din domeniu. 

A diagram of a circular chart

Description automatically generated with medium confidence

În mod practic, câteva dintre elementele pe care le aduce Standardul: indică tipurile de date de care este nevoie; indică fluxul de date care ar trebui operaționalizat pentru a le obține și alternativele pentru tipurile de date. 

Metoda de măsurare a circularității propusă se bazează pe setul de 71 de indicatori elaborați în detaliu, iar fiecărui indicator i-a fost atribuit un tip de evaluare în funcție de tipul de afacere:

  • indicatori de produs
  • indicatori de servicii
  • indicatori legați de produse și servicii

Fiecărui indicator i-a fost atribuită, de asemenea, una dintre următoarele categorii:

  • indicator de bază: această categorie include toți indicatorii care trebuie să fie obligatoriu de evaluat;
  • indicator specific: cel puțin 50 % trebuie să fie completat;
  • indicator premium: include toți indicatorii opționali. Completarea unuia sau mai multor indicatori premium, dacă înregistrează un punctaj mai mare de zero, va garanta un punctaj de circularitate final mai mare

Tematicile în care sunt încadrați cei 71 de indicatori:

  1. Indicatori privind resursele materiale și componentele
  2. Indicatori pentru resursele energetice și de apă
  3. Indicatori pentru deșeuri și emisii
  4. Indicatori pentru logistică
  5. Indicatori legați de resurse și servicii
  6. Indicatori privind resursele umane, activele, politica și durabilitatea

Standardul propune o evaluare pentru fiecare dintre aceștia (în funcție de cele 3 categorii menționate mai sus), iar pe baza punctajului final obținut pe baza unui algoritm de calcul, va rezulta o fotografie complexă a gradului de circularitate a companiei. 

Pe baza acestor calcule (iar Standardul include inclusiv exemple de calcul), o evaluare de circularitate a unei companii ar putea arăta așa:

A diagram of a graph

Description automatically generated

Și dacă analiza este urmată de identificare oportunităților de îmbunătățire pe fiecare nivel, cu implementarea lor, în anul 2 de evaluare se poate face chiar o comparație. Cu puțină pricepere internă, Standardul se poate aplica de către specialiști interni, dar se poate obține și o certificare externă. 

De ce este important pentru companii să măsoare gradul de circularitate: câștigă multe resurse pe care altfel le pierdeau pe drum, pot identifica noi oportunități de afaceri, își îndeplinesc mai ușor obligațiile de mediu, au deja fluxuri interne de date pe care le pot utiliza și în alte contexte de raportare precum rating ESG, raportarea non-financiară (ESG). 

Autor: Adelina Dabu

Pachetul european privind finanțarea durabilă

Pachetul european privind finanțarea durabilă

Lansat în luna iunie 2023 de Comisia Europeană, Pachetul privind finanțarea durabilă trasează direcția prin care sectorul financiar-bancar să canalizeze fluxurile de investiții către adoptarea de noi tehnologii și implementarea de proiecte care susțin tranziția ecologică în rândul clienților lor, companii private pe care le finanțează.

În mod specific, sunt adăugate activități suplimentare la taxonomia UE și sunt propuse noi norme pentru furnizorii de rating ESG (mediu, social și guvernanță) pentru a crește transparența pe piață pentru investițiile durabile.

Pachetul propune un nou set de criterii din taxonomia UE pentru activitățile economice care contribuie substanțial la unul sau mai multe din obiectivele de mediu fără caracter climatic direct (Environmental Delegated Act):

  • folosirea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine
  • tranziția către o economie circulară
  • prevenirea și controlul poluării
  • protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

În plus, în domeniul climei (Climate Delegated Act), taxonomia este extinsă pentru activitățile economice care sprijină atenuarea schimbărilor climatice care nu au fost incluse până în prezent – în special în sectorul producției și al transporturilor. Astfel, sunt incluse mai multe activități economice și, prin urmare, mai multe sectoare economice și companii, sporind șansele de a intensifica investițiile durabile. 

A diagram of a circular chart

Description automatically generated

Ce este taxonomia UE – un dicționar comun și un sistem de clasificare pentru activitățile economice care contribuie în mod substanțial la obiectivele de climă (neutralitate la orizont 2050) și mediu ale UE. Sectoarele și activitățile incluse aici intră sub incidența investițiilor verzi, sunt mai ușor finanțabile. 

Pe măsură ce aceasta devine mai stufoasă, este mai greu de înțeles de potențialii utilizatori, companii mai mari sau mai mici, așa că tot Comisia a lansat, ca parte din acest pachet, un document care sintetizează toate inițiativele în domeniul finanțării durabile lansate în ultima perioadă și cum funcționează acestea în practică pentru companii. În plus, a lansat un portal dedicat pentru navigarea prin lumea taxonomiei. 

A diagram of a company

Description automatically generated

Ce este ratingul ESG – o evaluare care acoperă componentele de mediu, social și guvernanță pentru a le oferi investitorilor și instituțiilor financiare informații de orientare pentru gestionarea riscurilor asociate investițiilor durabile. Odată cu implementarea propunerii de regulament a Comisiei,  va fi mai multă predictibilitate pentru companiile evaluate și mai multă credibilitate pentru investitori.  

Pachetul mai include și o Recomandare privind facilitarea tranziției pentru o economie durabilă adresată companiilor care doresc să contribuie la tranziția către neutralitatea climatică și durabilitatea mediului, consolidându-și în același timp competitivitatea, și care caută finanțare pentru investiții în acest scop și a celor care vor să ofere acest tip de finanțare ca să explice utilizarea instrumentelor de finanțare durabilă în acest scop. 

Pentru companii, acest pachet nu adaugă adaugă noi obligații de raportare față de cele deja stabilite prin Regulamentul privind taxonomia, dar intenționează să sporească capacitatea de utilizare și eficiența. 

Prin noile noul Environmental Delegated Act, activități și criterii asociate pentru toate cele șase obiective de mediu ale Regulamentului privind taxonomia și vor facilita raportarea acestora, permițând astfel noilor sectoare și operatori să demonstreze alinierea lor la taxonomie. Adică să obțină mai ușor finanțare pentru mai multe tipuri de activități cu impact redus/pozitiv asupra mediului.  

Prin transparentizarea ratingului ESG, companiile vor avea o mai mare claritate cu privire la modul în care sunt evaluate și vor putea lua în considerare toate riscurile și oportunitățile potențiale ale operațiunilor lor, stabilindu-și astfel prioritățile de investiții. 

Recomandarea privind facilitarea tranziției ghidează abordarea companiilor pe această temă – de exemplu, spre folosirea voluntară a taxonomiei, elaborarea de planuri pe termen mediu – și le expune inclusiv tipurile de finanțare verde, cu o abordare diferențiată pentru IMM-uri. 

Având în vedere obiectivul ca pe termen mediu, finanțarea de tranziție să crească, iar pe termen lung finanțarea verde să reprezinte mare parte din totalul finanțărilor, accesul la capital al companiilor va depinde tot mai mult de măsura în care reușesc să internalizeze aceste recomandări ale UE chiar și acolo unde nu sunt obligatorii, să își facă un plan de tranziție și să își prioritizeze investițiile spre durabilitate. Chiar și în situația în care se pot baza exclusiv pe resurse proprii, concurența s-ar putea adapta, cu impact direct asupra competitivității.

2023 07 27 12 46 07 Window

Autor: Adelina Dabu

Nimic în viitor fără Sustenabilitate: Raportul de analiză prospectivă strategică a UE pentru 2023

Nimic în viitor fără Sustenabilitate: Raportul de analiză prospectivă strategică a UE pentru 2023

Care sunt principalele provocări la care trebuie să răspundă Uniunea Europeană și ce direcții de acțiune multi-disciplinare trebuie să abordeze pentru ca tranziția către neutralitatea climatică să se întâmple păstând modelul social european, bunăstarea cetățenilor și competitivitate economică – acestea sunt temele Raportului de Analiză Prospectivă Strategică a UE pentru 2023 / 2023 Strategic Foresight Report

Adevărul este că este greu de “vândut” un continent cu mai puține fenomene climatice extreme, dar cu o populație sărăcită și o economie nefuncțională. De aceea direcțiile strategice trebuie trasate cu atenție în raport cu acest echilibru fin. Pentru că nici economia nu poate prospera într-o criză climatică, la fel cum nici oamenii nu se pot bucura de condiții bune de viață. Ipoteza de la care pleacă raportul este aceea a unei economii net-zero la orizontul 2050. Mediul rămâne în centru.

Principalele provocări în procesul de tranziție ecologică la care Uniunea Europeană (implicit, și România) trebuie să răspundă, așa cum sunt enumerate în raport:

  • Reconfigurările geopolitice permanente determină schimbări ale opiniei publice și cum trebuie să acționeze guvernele în noi contexte de cooperare pe teme globale precum schimbările climatice și tranziția energetică. 
  • Nevoia unui nou model economic care să se concentreze pe bunăstarea oamenilor și a naturii, cu decuplare de la consumul de resurse și tranziția către producție, dar și consum mai durabile. Până la 75% dintre afacerile din Zona Euro sunt dependente de resurse naturale. Dependența în România nu este cunoscută, dar știm că avem o productivitate a resurselor de 0,8 la standardul puterii de cumpărare pe kilogram față de 2,3 pentru UE (2021, Comisia Europeană).
  • Cererea tot mai mare de competențe adecvate pentru un viitor durabil. Disponibilitatea de lucrători echipați cu competențe tehnice și transversale adecvate va fi crucială pentru competitivitatea UE: 85% dintre firmele din UE nu dispun în prezent de personal cu competențele necesare pentru a parcurge tranziția ecologică și digitală.  România nu are mai mult decât o Strategie pentru locuri de muncă verzi din 2018
  • Tranziția spre durabilitate necesită investiții fără precedent. Realizarea acesteia va depinde de asigurarea unei finanțări suficiente atât din partea sectorului public, cât și a celui privat. România nu a ajuns încă la stadiul în care să își facă mari probleme pentru finanțări – în timp ce fonduri europene dedicate se întâmplă să rămână necheltuite, băncile devin unii dintre cei mai mari promotori ai sustenabilității în afaceri în perspectiva constituirii unor portofolii verzi solide. 
A diagram of a diagram

Description automatically generated

Ce este însă de făcut? Care sunt arii tematice care necesită intervenție prin politici publice pentru a răspunde acestor provocări? Raportul identifică 10 arii:

  1. Un nou contract social european. Schimbările climatice afectează în mod disproporționat grupurile vulnerabile, iar tranziția, cu toate implicațiile ei, poate lăsa multe grupuri în urmă.
  2. Aprofundarea Pieței Unice pentru a promova o economie net-zero solidă.
  3. Stimularea ofertei UE pe scena mondială pentru a consolida cooperarea cu partenerii-cheie.
  4. Reorientarea producției și a consumului către durabilitate, vizând reglementarea și încurajarea unor stiluri de viață echilibrate.
  5. Accelerarea investițiilor prin acțiuni publice care să catalizeze fluxurile financiare pentru tranziție.
  6. Adaptarea bugetelor publice pentru sustenabilitate prin intermediul cadrului fiscal și al cheltuieli publice eficiente.
  7. Orientarea indicatorilor politici și economici către o bunăstare durabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv prin ajustarea PIB-ului în funcție de diferiți factori.
  8. Asigurarea contribuției la tranziție pentru toți cetățenii prin creșterea participării pe piața muncii și prin concentrarea asupra competențelor viitoare.
  9. Consolidarea democrației, cu echitatea generațională în centrul procesului de elaborare a politicilor, pentru a consolida sprijinul pentru tranziții.
  10. Completarea protecției civile cu „prevenirea civilă” prin consolidarea setului de instrumente al UE privind pregătirea și răspunsul.

Deși nu toate acțiunile par să aibă directă și imediată legătură cu combaterea schimbărilor climatice, fără ele, mare parte din eforturile pentru climă vor fi zădărnicite.  În funcție de evoluția și interacțiunea acestor elemente, o formă extinsă care a stat la baza Raportului de Prospectivă Strategică evidențiază potențialele scenarii de sustenabilitate – Towards a fair and sustainable Europe 2050: Social and economic choices in sustainability transitions 

A screenshot of a white and blue diagram

Description automatically generated
A close up of a chart

Description automatically generated

Unde se poziționează România în acest peisaj?

Are o mulțime de decalaje neacoperite și pe măsură ce tranziția se desfășoară, acestea se adâncesc. Viteza la care lucrează ar trebui să fie mai mare decât media UE. Competențele din piața muncii, disparitățile sociale, consumul de resurse ș.a. 

În contextul acestor zile când vorbim despre reforma fiscală, unde se reflectă orientarea politicii fiscale și bugetare către net-zero? 

Unde se poziționează politicul în raport cu regândirea indicatorilor economici? Ajustarea PIB cu alți factori s-ar putea să strice imaginea de tigru regional. 

În care dintre scenarii vrem / putem să ne aflăm la orizontul 2050?

A graph of a graph showing the environment

Description automatically generated

European Semester Country Report 2023 – Romania

Autor: Adelina Dabu