59% dintre companiile din România adoptă strategii pentru economia circulară, dar doar 46% optimizează resursele
Economia circulară reprezintă un model de dezvoltare esențial pentru reducerea impactului asupra mediului și eficientizarea utilizării resurselor. Cu toate acestea, adoptarea acestui model în România este încă lentă, cu obstacole semnificative în calea implementării. Raportul „Economia Circulară – Percepția și stadiul implementării în România 2024″, realizat de Deloitte, oferă o analiză detaliată asupra modului în care economia circulară este percepută și implementată de companiile din România.
Sursa foto: Image by freepik” data-wplink-url-error=”true”>freepik.com
România, ca parte a Uniunii Europene, s-a angajat să implementeze politici pentru economia circulară, asumându-și obiective prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Strategia Națională privind Economia Circulară a fost adoptată în octombrie 2023, având ca scop accelerarea tranziției spre un model sustenabil. Aceasta identifică șapte sectoare prioritare pentru circularitate: agricultură și silvicultură, industria auto, construcții, alimente și băuturi, ambalaje, textile, echipamente electrice și electronice, plus două sectoare transversale: gestionarea deșeurilor și a apei.
Cu toate acestea, „România nu a înregistrat în ultimul deceniu progrese în ceea ce privește utilizarea materialelor secundare circulare”, conform Raportului de Țară al Comisiei Europene. În 2022, rata de utilizare a materialelor circulare în România era de doar 1,4%, mult sub media UE de 11,5%.
Percepția și strategia companiilor
Companiile din România privesc sustenabilitatea ca pe un proces complex, influențat de reglementări europene și naționale tot mai stricte. Potrivit raportului, „67% dintre companii se așteaptă la un impact mare sau foarte mare al reglementărilor europene și naționale în intervalul 2025-2030”.
În ciuda acestei anticipări, doar 59% dintre companii declară că au elaborat sau au în lucru o strategie dedicată economiei circulare. În cazul multinaționalelor, „strategia este în peste opt din zece cazuri (82%) preluată de la grup”, dar adesea necesită ajustări pentru a se potrivi contextului local.
Principalele acțiuni incluse în strategiile companiilor sunt:
- Tranziția energetică (80%)
- Măsurarea emisiilor (62%)
- Optimizarea folosirii resurselor (46%)
- Ecodesign (39%)
- Reducerea cantităților de ambalaje și a deșeurilor (67%)
Cu toate acestea, „55% dintre respondenți fac o prioritate din măsurile adoptate în faza încheierii ciclului de viață al produselor”, ceea ce sugerează că accentul este pus pe reciclare și recuperare, mai degrabă decât pe prevenirea generării de deșeuri încă din faza de producție.
Investiții și costuri
Unul dintre principalii factori care limitează adoptarea economiei circulare este costul ridicat al implementării acestor măsuri. Potrivit studiului, „retehnologizarea este considerată cea mai costisitoare măsură necesară în cadrul tranziției, potrivit a 76% dintre respondenți”.
Alte costuri semnificative sunt:
- Cercetare, dezvoltare și inovare (54%)
- Sisteme de recuperare a materialelor pentru reutilizare (42%)
- Ecodesign (35%)
În ceea ce privește finanțarea, „70% dintre companii folosesc surse proprii pentru finanțarea măsurilor de economie circulară”, iar doar 27% accesează fonduri europene. În plus, doar 14% dintre companii au apelat la Schema de ajutor de minimis pentru economia circulară, din cauza birocrației excesive și a fondurilor insuficiente.
Rolul furnizorilor și al lanțului de aprovizionare
Lanțurile de aprovizionare joacă un rol esențial în economia circulară, dar doar „46% dintre companii au implementat o procedură de evaluare a furnizorilor din punctul de vedere al îndeplinirii criteriilor de sustenabilitate”. Dintre acestea, „69% declară că au inclus în procedură și criterii specifice economiei circulare”.
Consumatorul final și economia circulară
Un alt factor esențial în tranziția către economia circulară este atitudinea consumatorilor. Studiul arată că „89% dintre respondenți sunt de părere că prețul este argumentul determinant pentru decizia de cumpărare”. În acest context, chiar dacă produsele sustenabile sunt disponibile pe piață, consumatorii nu sunt întotdeauna dispuși să plătească un preț mai mare pentru ele.
Alte criterii de selecție menționate de consumatori:
- Posibilitatea de returnare și reparare a produselor (52%)
- Reducerea deșeurilor (28%)
- Reducerea amprentei personale de carbon (15%)
În plus, doar „23% dintre companii au realizat sondaje în rândul consumatorilor pentru a determina atitudinea față de produsele verzi”.
Citește și:
