Tranziția verde în 2024, direcții și instrumente
Autor: Adelina Dabu
Anul 2024 marchează un moment crucial în tranziția către o economie sustenabilă, reflectând o schimbare fundamentală în modul în care societatea abordează provocările climatice și de mediu. Este primul an în care companiile care au intrat sub incidența reglementărilor privind raportarea non-financiară (CSRD) folosind standardele europene (ESRS) colectând și analizând datele pentru a publica rapoartele aferente acestui an în 2025.

Image by Michal Jarmoluk from Pixabay
Tot acest an a venit cu închiderea unor dosare europene importante în materie – directive și regulamente ambițioase precum „Dreptul la reparare” , proiectarea ecologică, CSDDD (Corporate Sustainability Due Diligence Directive), care vor remodela fundamental:
- Relațiile din lanțurile de aprovizionare
- Responsabilitățile companiilor față de impactul lor social și de mediu
- Comportamentul consumatorilor
Sectorul financiar își consolidează poziția de actor cheie în facilitarea tranziției verzi prin implementarea pachetului european pentru finanțare durabilă, cu practici care ar putea să sprijine și să informeze eforturile de tranziție ale actorilor economici pentru:
- Evaluarea riscurilor climatice
- Direcționarea capitalului către proiecte sustenabile
- Integrarea factorilor ESG în deciziile de investiții
- Dezvoltarea de produse financiare verzi
Finanțatorii rămân însă cu provocări semnificative în evaluarea activelor nelistate și în analiza sectorială detaliată, necesitând dezvoltarea unor metodologii mai robuste.
Odată cu activarea pârghiilor atât din zona de reglementare, cât și de finanțare, plus recunoașterea unor riscuri majore pentru propriile afaceri, această transformare se prefigura a fi, peste an, mai mult decât o tendință temporară, spre o recunoaștere mai profundă a necesității de a reconcilia dezvoltarea economică cu limitele planetare și imperativele ecologice.
Schimbarea paradigmei în mediul de afaceri
Companiile traversează o transformare în abordarea sustenabilității, trecând de la o poziție defensivă, bazată pe conformare, la una proactivă și strategică. Conform raportului Deloitte din 2024, 85% dintre directorii executivi au crescut semnificativ investițiile în inițiative de sustenabilitate. Mai semnificativ este faptul că peste 90% dintre aceștia identifică acum o sinergie clară între creșterea economică și reducerea impactului climatic, demonstrând că sustenabilitatea nu mai este văzută ca un compromis față de profitabilitate.
Tehnologia joacă un rol catalizator în această transformare, cu 50% dintre companii implementând deja soluții inovatoare pentru atingerea obiectivelor de mediu. Această adoptare tehnologică nu se limitează doar la eficientizarea operațiunilor existente, ci deschide noi oportunități de inovare și creare de valoare în economia verde.
Provocări și sistemice
Cu toate acestea, drumul către o economie sustenabilă este presărat cu provocări semnificative. Barometrul World Business Council for Sustainable Development evidențiază un paradox interesant: deși 90% dintre liderii globali recunosc oportunitățile economice ale tranziției verzi, implementarea rămâne dificilă. Barierele principale includ:
- Infrastructura fizică inadecvată pentru noile modele de afaceri sustenabile
- Investiții insuficiente în tehnologii și soluții verzi
- Lipsa unui cadru de politici industriale coerent pe termen lung
- Cooperare internațională fragmentată
Aceste bariere ne spun că doar acțiunea din partea companiilor nu este suficientă pentru a asigura o tranziție solidă. În timp ce creștem, ne îndreptăm spre un potențial dezastru climatic care, la rândul lui, va genera și/sau exacerba alte probleme sociale. Pornind de la o imagine macro-sistemică a policrizelor, EY ne propune un reset, o transformare la nivel de principii economice, cu implicații societale profunde, care să răspundă problemelor sistemice listate mai sus tot într-o manieră transformațională:
- Suficiență, suficient pentru o viață bună, în limitele planetei
- Circularitatea, cu alinierea producției și a consumului la natură
- Gândirea sistemică, conectarea punctelor pentru a cataliza schimbarea sistemelor
- Valoarea redefinită, cu omul și planeta în centrul creării de valoare
- Echitate și justiție, cu prosperitate durabilă pentru toți
Economia circulară
Tranziția către o economie circulară reprezintă una dintre cele mai profunde transformări sistemice necesare pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate. Conform Circularity Gap Report 2024, în ciuda discuțiilor crescânde despre circularitate, consumul global de materii prime a revenit pe un trend ascendent după perioada pandemică, iar ponderea materialelor secundare în economia mondială a scăzut îngrijorător de la 9,1% în 2018 la 7,2% în 2023 – o scădere de 21% în doar cinci ani.
Pentru a accelera tranziția către circularitate, trei sisteme globale au fost identificate ca fiind esențiale:
- Sistemul alimentar
- Mediul construit
- Manufactura
Transformarea pieței muncii și competențele verzi
Un aspect crucial al acestei tranziții este transformarea profundă a pieței muncii. Cu 70% dintre angajatori planificând să recruteze pentru poziții verzi, emergența unei noi categorii de joburi și competențe devine evidentă. Această transformare evidențiază însă și inegalități structurale – există un decalaj semnificativ între lucrătorii calificați (70% pregătiți pentru tranziție) și cei necalificați (doar 57%). Această disparitate evidențiază necesitatea unor programe comprehensive de formare și reconversie profesională, precum și importanța asigurării unei tranziții juste care să nu lase în urmă anumite categorii de lucrători.
Cadre de standardizare
Dezvoltarea unor cadre de standardizare robuste este esențială pentru accelerarea tranziției. Global Circularity Protocol for Business, care urmează să fie lansat la COP30 în 2025, reprezintă un pas spre standardizarea măsurării și raportării circularității la nivel global, venit dinspre mediul de afaceri. Acest protocol va oferi companiilor instrumentele necesare pentru:
- Evaluarea performanței în materie de sustenabilitate
- Identificarea oportunităților de îmbunătățire
- Comunicarea transparentă cu stakeholderii
- Comparabilitatea între diferite sectoare și regiuni
Plasticul rămâne una dintre marile probleme globale pentru care statele încă negociază un tratat global. Un exemplu concret al nevoii de transformare sistemică se poate vedea din evoluția managementului deșeurilor din plastic. Deși la nivel global 70% din deșeurile de plastic rămân necolectate, există exemple pozitive de progres. România, spre exemplu, a dezvoltat un sistem avansat de management al deșeurilor, demonstrând că îmbunătățirile sunt posibile atunci când există:
- Voință politică
- Instrumente economice adecvate (ex: răspunderea extinsă a producătorului)
- Infrastructură corespunzătoare
- Implicarea tuturor actorilor relevanți
Și deșeurile textile, un alt sector cu un impact global semnificativ, are nevoie de o intervenție sistemică precum implementarea principiului răspunderii extinse a producătorului ar putea avea efecte transformaționale.
Tranziția verde necesită o transformare profundă
Suntem într-o perioadă critică în care convergența multiplelor inițiative poate accelera semnificativ tranziția către o economie mai sustenabilă. Și dacă, cel puțin la nivel european, direcția părea clară, Raportul Draghi publicat în toamna acestui an, trage un semnal de alarmă asupra competitivității economice, punând astfel sub semnul întrebării realismul inițiativelor care puneau reducerea emisiilor în prim plan. Deși cele două elemente nu sunt neapărat antagonice, armonizarea lor necesită un efort concertat din partea tuturor actorilor societali, precum și o viziune clară asupra modului în care putem reconcilia prosperitatea economică cu limitele planetare. Efort pe care nu avem certitudinea că cei cu putere de decizie vor avea voința să în facă, cu o viziune transformațională.
Tranziția verde este obiectiv ambițios necesită o transformare profundă nu doar a sistemelor noastre economice și tehnologice, ci și a modului în care înțelegem și măsurăm progresul și succesul la nivel societal.