Proiectarea ecologică pentru produse sustenabile
Cu roata economiei circulare în minte, proiectarea produselor este prima și una dintre cele mai importante etape pentru o afacere care vrea să crească sustenabil. De la alegerea și procurarea materialelor, la caracteristicile de design și funcționalități, toate determină în bună măsură cum și cât va fi folosit un produs și ce se va întâmpla cu el la finalul vieții.
Fără a avea pretenția să fie exhaustiv, ci mai degrabă să promoveze un set general de reguli, în completarea legislației deja existente la nivel european, Regulamentul pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile stabilește un cadru pentru cerințele de proiectare ecologică pe care trebuie să le respecte produsele pentru a fi introduse pe piață, cu scopul de a reduce amprenta de mediu a produselor pe parcursul ciclului lor de viață. Pentru a asigura libera circulație a acestor produse pe piața unică și pentru a crește gradul de informare a consumatorilor, Regulamentul instituie un pașaport digital al produselor. În plus, introduce un set de cerințe obligatorii privind achizițiile publice verzi și creează un cadru pentru a preveni distrugerea produselor nevândute.
Cerințele de proiectare ecologică vizează o listă lungă de parametri de mediu: (a) durabilitatea; (b) fiabilitatea; (c) posibilitatea de reutilizare; (d) potențialul de modernizare; (e) potențialul de reparare; (f) posibilitatea de întreținere și recondiționare; (g) prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare; (h) consumul de energie și eficiența energetică; (i) utilizarea apei și utilizarea eficientă a apei; (j) utilizarea resurselor și utilizarea eficientă a resurselor; (k) conținutul de materiale reciclate; (l) posibilitatea de refabricare; (m) potențialul de reciclare; (n) posibilitatea de valorificare a materialelor; (o) impactul asupra mediului, inclusiv amprenta de carbon și amprenta de mediu; (p) volumul preconizat de deșeuri generate. Acestora li se adaugă obsolescența prematură, respectiv generarea ei în procesul de proiectare. Toate elementele specifice vor fi detaliate ulterior, pe categorii de produse, prin acte delegate.
Toate produsele vor trebui să respecte standarde minime de performanță, inclusiv eficiența energetică și nivelurile de emisii, pentru a rămâne pe piața UE. Produsele care nu respectă aceste standarde vor fi eliminate progresiv de pe piață.
Asta înseamnă, în fapt, că varianta sigură este ca orice proiectare de produs nou să plece deja în piață cu proiectare care ține cont de aceste criterii chiar din acest moment, pentru a scădea ulterior costurile reproiectării.
Pașaportul digital al produsului vizează informarea consumatorilor în legătură cu toate aspectele în materie de durabilitate, ca un pas suplimentar care să ofere un potențial avantaj în piață produselor cu o performanță mai bună. Cerințele de informare includ, după caz:
- informații privind performanța produsului în ceea ce privește unul sau mai mulți parametri, inclusiv clasa de repararabilitate, clasa de durabilitate, amprenta de carbon sau amprenta asupra mediului;
- informații pentru clienți cu privire la modul de instalare, utilizare, întreținere și reparare a produsului, pentru a reduce la minimum impactul acestuia asupra mediului și pentru a asigura durabilitatea optimă, precum și cu privire la colectarea în scopul recondiționării sau refabricării și cu privire la modul de returnare sau de tratare a produsului la sfârșitul ciclului de viață;
- informații pentru instalațiile de tratare privind dezasamblarea, reutilizarea, recondiționarea, reciclarea sau eliminarea la sfârșitul ciclului de viață;
- alte informații care ar putea influența alegerea produsului pe criterii de sustenabilitate și modul în care produsul este manipulat pentru a facilita utilizarea corespunzătoare, operațiunile care să îi păstreze valoarea și să asigure tratamentul corect la sfârșitul ciclului de viață;
Pentru a preveni încheierea ciclului de viață prematur, operatorii economici au obligația să ia măsuri necesare despre care se poate presupune în mod rezonabil că previn necesitatea de a distruge produsele de consum nevândute, tinând cont de ierarhia deșeurilor (pregătirea pentru operațiuni de reutilizare, inclusiv recondiționare și refabricare, reciclare, alte operațiuni de valorificare, inclusiv valorificarea energetică, etc.).
O altă măsură de stimulare a cererii pentru produse durabiule sunt achizițiile publice (verzi), astfel că Regulamentul dispune un cadru general prin care imputernicește Comisia să stabilească ulterior cerințele minime pentru achiziții publice sub formă de specificații tehnice, criterii de atribuire, condiții de executare a contractului sau obiective.
Există și câteva excepții de la aplicarea Regulamentului, pentru care nu ne vom aștepta nici la acte delegate, nici la pașapoarte digitale: alimentele, medicamentele, animalele, produsele de origine umană și vehiculele (deja reglementate prin alte acte).
Regulamentul a intrat deja în vigoare și este de directă aplicare pentru statele membre, dar pe lângă termenele de implementare între 2026 și 2030, multe dintre prevederi vor căpăta aplicabilitate odată cu emiterea actelor delegate pentru fiecare categorie de produs. Până atunci, companiile își pot evalua performanța în materie și lua, acolo unde este cazul, măsuri pentru reproiectare a produselor și ciclului de viață al acestora. În mare măsură, aceste cerințe sunt oricum congruente cu prevederi europene precum raportarea de sustenabilitate, finalitatea fiind reducerea emisiilor de carbon pe întreg lanțul și ciclul de viață.
Citește și:
În căutarea unui cadru standardizat pentru economia circulară
Directiva privind diligența în materie de durabilitate a întreprinderilor (CSDDD)
