Convenția de la Aarhus – Dreptul de a ști, de a decide, de a acționa pentru mediu
Autor: Ruxandra Micle
Într-o lume în care mediul este din ce în ce mai vulnerabil, iar deciziile care ne afectează mediul înconjurător, sănătatea, calitatea vieții se iau adesea ,,în spatele ușilor închise’’. România se află într-un punct de cotitură. Pe de-o parte, declarăm că vrem o tranziție verde, atragem fonduri europene și ne asumăm obiective climatice ambițioase. Pe de altă parte, deciziile de mediu se iau adesea fără consultări reale, accesul la informație este birocratizat, iar vocea comunităților afectate rămâne, prea des, ignorată.
Sursa foto: UNECE
În acest context, Convenția de la Aarhus vine ca un scut democratic în favoarea cetățeanului. Un instrument juridic pe care fiecare dintre noi îl putem folosi pe orice cale (verbal, scris, digital) în vederea implicării noastre în protejarea mediului și a sănătății.
Semnată în 1998, la Aarhus în Danemarca și ratificată de România prin Legea 86/2000, această convenție nu este doar un accord internațional, ci o declarație de drepturi civice în domeniul protecției mediului. Mulți ani a fost băgată sub preș sau necunoscută publicului larg.
Această Convenție, ne spune clar că: avem dreptul de a ști ce se întâmplă cu mediul ce ne înconjoară, să participăm activ la deciziile care ne afectează și chiar să ne asigure un sprijin real a accesului la justiție, dacă aceste drepturi ne sunt încălcate, ignorate. Nu putem construi un viitor durabil pe tăcere și excludere.
Cu toții știm că informația este putere. Convenția de la Aarhus, fix asta face. Ne susține să avem acces la informațiile de mediu, să înțelegem, să ne implicăm și să reacționăm la protejarea naturii și implicit a calității vieții noastre.
Cum ne putem folosi de această Convenție în practică
Putem invoca Convenția ori de câte ori dorim să obținem o informație privind impactul /deciziile asupra mediului fie de la instituțiile și autoritățile publice ( de exemplu Garda de Mediu, Primării etc.) fie de la organismele private cu utilitate publică ( spre exemplu operatori care administrează un sistem de salubrizare, o companie care deține o autorizație integrată de mediu, un consultant sau evaluator de impact, angajat în procedura de reglementare mediu etc.).
Informația de mediu poate fi solicitată de orice persoană fizică sau juridică, orice organizație, asociație, inclusiv de entități lipsite de persoanlitate juridică fără să justifice sau să demonstreze vreun interes justificat.
Accesul la informația de mediu se asigură oricărei persoane, fără discriminare, indiferent de cetățenie, naționalitate, domiciliu sau rezidență.
E important de reținut că autoritățile publice nu pot să refuze, solicitantului, soluționarea cererii prin impunerea unor condiții sau justificarea unui interes. Nici să refuze să furnizeze informațiile solicitate în formatul solicitat ( de exemplu: pe e-mail, stick, pe suport hârtie, înregistrări audio, video etc.) sau să refuze furnizarea de informații pe motiv de costuri de logistică sau să impună taxe de copiere peste limitele impuse de Lege.
La nivel național, în practică, există nenumărate limitări a accesului la informații cu caracter public prin impunerea unor taxe de zeci de ori mai mare decât cel prevăzut de Lege. Legea 544/2001 prevede un cost maxim de 0,05% din venitul minim pe economie calculat per pagină.
Convenția de la Aarhus chiar impune ca informațiile de mediu să fie publicate în mod activ pe site-urile instituțiilor publice, ziare de mare tiraj etc.
Convenția de la Aarhus este un instrument foarte util și extins, deoarece se aplică entităților private vizate pe probleme de mediu , însă nu se poate invoca în raport cu o firmă privată fără nicio atribuție de utilitate publică ( hotel, coafor, birouri de proiectare etc.)
Dacă ar fi să o comparăm cu Legea nr. 544/2001 a cărei aplicabilitate este limitată, la instituțiile publice și a celor care gestionează fonduri publice, neavând aplicabilitate generală asupra sectorului privat; Convenția se aplică extinctiv.
Putem să o invocăm chiar și atunci când solicităm informații în domeniul construcțiilor, amenajărilor urbanistice teritoriale ( PUZ-uri, PUG-uri, PUD-uri etc.). Recomand să fie invocate concomitent în sesizări, atât Legea nr. 544/2001, cât și Convenția de la Aarhus, deoarece întărește fundamentul legal și cresc șansele unei soluționări mai eficiente a cererii depuse, pe probleme de mediu și de sănătate.
Putem să ne folosim de acest instrument juridic, pentru a verifica legalitatea anumitor proceduri de protecția mediului.
De exemplu Autoritatea emitentă nu e suficient să pună la dispoziția publicului interesat doar Decizia, adică autorizația propriu-zisă. Pentru asigurarea transparenței decizionale e nevoie să fie puse la dispoziția publicului întreaga documentație: studii de impact, studii de inundabilitate, memoriu tehnic, avizele interinstituționale, obiecțiile publicului interesat, dovezile de publicare a anunțurilor.
Toate aceste informații trebuie să fie puse la dispoziția publicului interesat prin asigurarea respectării datelor cu caracter personal, în cazul persoanelor fizice.
Ce riscuri implică neaplicarea și ce putem face
În ultimii ani, în România, se invocă adesea ca răspuns la cererile privind solicitările de informații cu caracter public, art.12 din Legea 544/2001, privind excepțiile de la accesul la informații cu caracter public, cu toate că în majoritatea cazurilor, se exercita un abuz de drept, fie voit, fie prin lipsa de competență a persoanei împuternicite cu furnizarea informațiilor publice. Mulți dintre funcționarii sau persoanele responsabile nici măcar nu cunosc prevederile Convenției de la Aarhus, ceea ce blochează aplicarea corectă a drepturilor cetățenilor și slăbește încrederea publicului în instituții.
Având în vedere schimbările climatice, poluarea industrială, degradarea resurselor naturale, Convenția de la Aarhus este mai actuală ca oricând. Este un instrument-cheie prin care fiecare dintre noi devenim gardienii legii și ai mediului, nu doar observatori, nu doar comentatori pe diverse platforme, ci chiar actori ai schimbării. Împreună putând contribui la colectarea de rapoarte, date, informații utile pentru dezvoltarea economiei circulare în România.
Raportările Aarhus se fac de către părțile semnatare ( printre care și România) o dată la 4 ani, însă societatea civilă ( ONG-uri, cetățenii) pot să participe la etapa de consultare publică a proiectului de raportare.Pot trimite raportări paralele ( shadow reports) către Comitetul de Conformare Aarhus.
Rapoartele civice ( shadow reports) asigură transparența și un echilibru în furnizarea informațiilor către Comitetul de la Aarhus, deoarece Guvernul, poate să transmită un raport incomplet, să ezite să ofere toate informațiile privind respectarea celor trei piloni importanți ai Convenției, iar perspectiva societății civile prin aceste raportări alternative poate să atragă atenția Comitetului, prin expunerea realității ( prin prezentarea de date din teren, Hotărâri Judecătorești, răspunsuri ale instituțiilor publice vagi, incomplete etc. ).
Acestea se trimit direct la Comitetul de Conformare Aarhus ( UNECE Geneva) fie pe e-mail (Aarhus.compliance@un.org sau public.participation@un.org) fie pe platforma oficială (https://unece.org/env/pp/cc) .
Neconformarea României la Convenția Aarhus atrage: izolare internațională, pierderea credibilității pe plan mondial, influențează deciziile UE în procedurile de finanțare, poate influența acțiunile de la CEDO. Nu există sancțiuni de natură penală sau economice.
Într-un moment în care România gestionează tranziția verde, presiuni sociale, economice și investiții majore în infrastructură, aplicarea reală a Convenției de la Aarhus devine mai importantă ca oricând.
Accesul publicului la informație, implicarea în deciziile de mediu și dreptul la justiție sunt esențiale pentru a asigura transparență, încredere și sustenabilitate.
Aplicarea sa efectivă înseamnă să recunoaștem că protecția mediului nu se face în spatele ușilor închise, ci împreună cu cetățenii, prin transparență, responsabilitate și dialog.
Citește și:
Ambalajele reutilizabile: o soluție sustenabilă pentru un viitor fără deșeuri
