Reciclarea in Romania – o radiografie facuta de principalii ″actori″ din domeniu

24 februarie 2015

Sursa: The Diplomat

Noile obligatii europene stabilite pentru 2030 sunt gata sa sune clopotul de pornire, in timp ce piata noastra interna de reciclare nu are inca o structura adecvata sa asigure indeplinirea obiectivelor pentru 2020.

Jurnalistii de la The Diplomat au discutat cu reprezentantii autoritatilor de mediu si marii „jucatori” din domeniu pentru a afla cum poate Romania sa imbunatateasca sistemul.

Sa ne amintim ca vara trecuta Comisia Europeana a prezentat o strategie pe termen lung pentru a stimula si incuraja in continuare recuperarea deseurilor in tarile membre UE. Pe data de 2 iulie 2014, CE a adoptat o propunere legislativa de revizuire a obiectivelor legate de deseuri din Directiva 2008/98 /CE, Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri si Directiva 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje.

Scopul propunerii, după cum arată Comisia, este de a transforma Europa intr-o economie circulara, prin stimularea reciclarii, securizarea accesului la materiile prime, noi locuri de munca si crestere economica.

Principalele obiective ale propunerii sunt: tinta de reciclare și pregătire pentru reutilizare a deșeurilor municipale să fie ridicată la 70% pana in 2030, reciclarea și pregătirea pentru reutilizare a deseurilor de ambalaje să fie ridicată la 80% până în 2030, tintele pentru diverse materiale sa creasca gradual intre 2020 si 2030 (pentru a ajunge la 90% pentru hartie, 60% pentru plastic, 80% pentru lemn si 90% pentru metale feroase, aluminiu si sticla pana la sfarsitul anului 2030) si depozitarea deseurilor reciclabile sa fie eliminata pana in 2025.

Noua propunere s-ar putea potrivi ca o manusa pentru tarile din vestul Europei care reusesc sa obtina in fiecare an rate record de reciclare; insa pentru Romania aceste tinte par imposibil de atins, avand in vedere rusinoasa rata de 1% reciclare obtinuta de ani buni.

Expertii locali cred totusi, ca Romania reuseste sa recicleze in jurul valorii de 5-6% din deșeurile menajere generate, o cifră usor mai ridicata datorita cantitatii de deseuri colectate de persoanele fara adapost, asa-numitii „colectori informali”, date care nu sunt monitorizate de UE.

Presupunand ca aceasta statistica este cea reala, aceste cifre sunt in continuare foarte mici in raport cu media europeana de 42%. Avand in vedere ca pana in 2020 obligatia asumata de Romania este de a recicla 50% din deseurile municipale (din masa totala de deseuri de hartie, metal, plastic si sticla) sunt necesare masuri urgente pentru a pune Romania pe „harta verde” in urmatorii 5 ani.

Care sunt solutiile propuse de „actorii” din domeniu

Primul pas si cel mai puternic „combustibil” pentru a propulsa tara este introducerea taxei pe depozitarea la groapa. Sa nu uitam ca in prezent costul depozitarii, in Romania, este de numai 10-15 euro/tona in timp ce in alte tari depaseste 100 de euro/tona. Taxarea ar fi trebuit aplicata deseurilor depozitate din 2014, dar in decembrie 2013 autoritatile au amanat taxa pana in 2017; asadar, incepand cu 1 ianuarie 2017, taxa va fi de 80 lei/tona (17,7 euro) si va creste la 120 RON (26,6 euro) pe tonă în 2018.

Taxa de depozitare ar obliga jucatorii din domeniu sa recicleze mai mult – pentru a nu-si asuma plata acestei taxe – si in plus ar determina autoritatile sa inchida gropile de gunoi; oricum majoritatea depozitelor sunt neconforme si trebuie inchise cat mai repede.

″Tratatul de aderare, Capitolul 22 – Mediu stabilește un calendar convenit cu Uniunea Europeană în care depozitele de deșeuri neconforme trebuie închise în etape până în 2017. În România, au fost 79 de gropi de gunoi în funcțiune la sfârșitul anului 2012, inclusiv 30 de depozite de deșeuri conforme și alte 49 de depozite de deșeuri neconforme. La sfârșitul lunii iulie 2013 au fost 33 de depozite de deșeuri conforme și 46 de depozite de deșeuri neconforme. Mai mult decât atât, în 2014, patru depozite de deșeuri neconforme au fost închise, în timp ce în acest an urmeaza sa se inchida inca șapte” a declarat Toma Florin Petcu, președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).

In plus, fata de aceasta taxa ar trebui sa existe o interdictie legala de depozitare a deseurilor reciclabile, considera Constantin Damov, co-fondator Green Group, cel mai mare investitor din industria reciclarii deseurilor din Romania.

Responsabilitatea producatorilor

Romania se luptă pentru a gasi un bun mix de politici, legi si practici si in ceea ce priveste ambalajele si deseurile de ambalaje. Începând cu anul 2004, obligațiile naționale de reciclare a deseurilor de ambalaje au fost atribuite pentru industria responsabila, cu pedepse severe pentru eșecul lor (care nu sunt din pacate, aplicate suficient).

Potrivit Hotararii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, in 2015, obiectivele de reciclare a ambalajelor sunt: 60% pentru hartie si carton, 22,5% plastic, 60% sticla, 50% metal, 15% lemn, aceleasi obiective ca in 2014 si 2013. Presedintele ANPM declara ca aceste obiective au fost atinse in 2012, in timp ce in prezent sunt colectate datele pentru 2013: „Obiectivele stabilite de legislația specifică pentru aceste fluxuri de deșeuri au fost efectuate până în prezent, cu excepția celor pentru colectarea DEEE-urilor și deșeurilor de baterii și acumulatori„. Pacat ca aceste statistici ale ANPM nu se reflecta si in statisticile europene…

Responsabilitatea producătorilor de ambalaje a crescut anual, cu excepție în timpul recesiunii economice din 2009-2011. Piața națională cunoscută are mai mult de un milion de tone de deșeuri de ambalaje, iar obiectivele sunt atinse, în general, de „colectarea și reciclarea a aproximativ 650.000 de tone de deșeuri de ambalaje, cel puțin, statistic.” Acest lucru se datorează faptului că mulți producători nu declară toate ambalajele sau altii declara cantități foarte mici, potrivit lui Ionut Georgescu, general manager Intersemat, asociatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de ambalaje.

„Cea mai mare problema vine de la operatorii economici, așa-numitii colectori sau reciclatori care dau rapoarte false„, declara acesta. „Dacă facem o scurtă analiză, cel puțin 100.000 de tone de deșeuri sunt raportate în acest fel, în fiecare an, un fapt care poate crea pagube de imagine și financiare de până la aproximativ 50 de milioane de euro, prin lipsa impunerii sanctiunilor necesare pentru neindeplinirea tintelor.”

Cu toate acestea, există modalități de îmbunătățire a sistemului actual de gestionare a deșeurilor și România trebuie să caute un model european adecvat. Georgescu considera că sistemul pus în aplicare în state precum Franța, Italia și Spania este cel mai bun și se va potrivi României, cu unele îmbunătățiri strategice:

• introducerea taxei pe depozitare incepand cu 2015
• implementarea unui sistem de urmarire a ciclului de viata al deseurilor de ambalaje
• re-autorizarea nationala a tuturor operatorilor care se ocupa cu deseuri
• primariile trebuie sa-si asume responsabilitatea de a colecta selectiv deseurile, de a le transporta la statiile de sortare si de a supraveghea reciclarea acestora.

„Cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate vor crește semnificativ până 2018-2020 numai în cazul în care modificările legislative vor reglementa strict modul de colectare a deșeurilor generate de populație și modul în care deșeurile municipale sunt gestionate. În caz contrar, ele vor rămâne constante și obligațiile vor fi plătite doar de o parte din jucatorii de pe piață, cum ar fi producătorii și importatorii de bunuri ambalate„, a declarat Sorin Cristian Popescu, general manager Eco-Rom Ambalaje, organizatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de ambalaje.

Ce facem cu deseurile electrice si electronice?

La nivelul UE, Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) introduce ținte mai mari pentru colectare DEEE incepand cu 2016. În conformitate cu cadrul legal, rata de colectare actuala de 4kg/cap de locuitor rămâne în vigoare până la începutul lui 2016, urmand ca de la mijlocul anului rata de colectare minimă va fi de 45% din greutatea echipamentelor electrice si electronice (EEE) introduse pe pietele nationale.

A doua etapă a directivei prevede că, începând din 2019, rata de colectare minimă realizată anual este de 65% din greutatea medie a EEE introduse pe piață în cei trei ani precedenți în fiecare stat membru sau, alternativ, 85% din volumul de DEEE generate de statul respectiv.

Din pacate Directiva nu se regaseste in legislatia romaneasca in prezent, desi trebuia transpusa in legislatia nationala anul trecut.

Intre timp, Romania nu si-a indeplinit nici tinta de reciclare de 4kg DEEE /cap de locuitor. „Statisticile arata ca sunt colectate in medie doar 1,5-2 kg /cap de locuitor”, potrivit lui Valentin Negoita, presedintele Ecotic, asociatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de echipamente electronice.

Analiza completa si obiectivele marilor „jucatori” din domeniu pentru urmatorii ani le gasiti aici.

Sistem revolutionar care aduna deseurile din rauri, lansat in Rotterdam

20 februarie 2015

Sursa: Inhabitat

In urma cu ceva timp va povesteam de un proiect revolutionar de colectare a deseurilor de plastic din oceanele lumii – The Ocean Cleanup Array, initiat de un tanar olandez in varsta de 20 de ani, Boyan Slat.

Pentru a implementa proiectul, Slat a demarat o campanie de crowdsourcing, reusind sa stranga pana acum 2,1 milioane de dolari. In timp ce proiectul lui Boyan se afla inca in faza de pregatire, o alta echipa de olandezi a reusit sa lanseze un program asemanator de colectare a deseurilor.

In decembrie anul trecut a fost lansat in Rotterdam „Recycled Park” („Parcul Reciclat”), un sistem creat pentru a prelua deseurile din raul Nieuwe Maas, impiedicandu-le astfel sa ajunga in mare.

Initiativa apartine Fundatiei Recycled Island si a fost creata de WHIM Architecture. Parcul a fost gandit ca un raspuns local la problema globala a poluarii apelor cu plastic.

Initiatorii proiectului doresc sa reduca deseurile de plastic din apele Rotterdam-ului prin colectarea acestora in platforme plutitoare si transformarea lor in materiale de constructii. Conceptul va fi extins si asupra altor rauri din tara pentru a servi obiectivului principal, acela de a contribui la regenerarea ecosistemelor raurilor.

Sursa foto: Inhabitat

Cum functioneaza sistemul

Proiectul a fost creat de arhitectii de la WHIM Architecture in colaborare cu municipalitatea din Rotterdam, Universitatea (WUR) și SK International.

WHIM Architecture a proiectat sistemul ca un spatiu de agrement plutitor care preia deseurile de plastic din raul Nieuwe Maas inainte de a ajunge in Marea Nordului.

O parte din materialele plastice colectate din rau sunt transformate in „blocuri plutitoare”; materialele sunt modificate in asa fel incat sa permita materiilor vegetale sa creasca la suprafata lor, transformandu-le intr-un „parc plutitor”.

In plus, materialele colectate din rau sunt analizate si testate de catre cercetatorii de la Universitatea Wageningen pentru a obtine cele mai bune tehnici de reciclare a acestora.

Initiatorii proiectului spera sa identifice in cadrul acestui proiect cea mai buna tehnica de reciclare si sa extinda proiectul in cat mai multe orase din Olanda. Pentru a dezvolta acest proiect ei au lansat si o campanie de crowdfunding. Gasiti mai multe informatii despre campanie aici.

Sursa foto: Inhabitat

Mai multe detalii despre modul de functionare a sistemului gasiti in video-ul de mai jos.

Bump Mark – eticheta revolutionara care poate reduce risipa alimentara

17 februarie 2015

ae27d222-aeda-41ff-a02a-766c7395570b-620x372

Eticheta Bump Mark are forma triunghiulara si poate fi observata in coltul stanga sus. Sursa: The Guardian

In general, datele de expirare de pe etichete sunt orientative, majoritatea alimentelor putand fi consumate si la cateva zile sau chiar saptamani dupa perioada de valabilitate.

Cu toate acestea, frica de a consuma alimente care isi pierd valabilitatea reprezinta unul din factorii determinanti ai risipei alimentare.

Designerul britanic Solveiga Pakstaite a dezvoltat o eticheta alimentara realizata din gelatina, bio-reactiva care ne „anunta” intr-adevar cand alimentele expira. In timp ce realiza o cercetare despre modul in care oamenii orbi folosesc transportul public, Pakstaite si-a pus intrebarea cum pot verifica persoanele nevazatoare data de expirare a alimentelor.

Rezultatul curiozitatii sale este o inventie numita Bump Mark; o etichetă care se atașează ambalajelor produselor alimentare și care isi schimba forma atunci când produsul se deteriorează. În cazul în care produsul alimentar este proaspăt, eticheta este netedă și curbata, in schimb, cand alimentele incep sa se deterioreze apare un „cucui” de plastic atunci cand ambalajul este atins.

Gandita initial ca o alternativa pentru oamenii orbi, noua eticheta poate inlocui cu succes etichetele traditionale. Tanara de 22 de ani, absolventa a sectiei de design industrial si tehnologie din cadrul Universitatii Brunel sustine ca noua eticheta va da o indicatie mai precisa cu privire la prospetimea alimentelor si va salva de la eliminare produse care sunt in continuare comestibile, in ciuda expirarii valabilitatii de pe etichetele conventionale.

O treime din alimentele produse la nivel mondial sunt aruncate la gunoi, 100 de milioane aruncate doar in Europa

Potrivit guvernului britanic, 4 milioane de tone de alimente sunt aruncate la cos in fiecare an in Marea Britanie, majoritatea fiind comestibile. Iar problema este raspandita la nivel mondial. Organizația ONU pentru Alimentație și Agricultură estimează că o treime din toate alimentele care sunt destinate consumului uman este pierdut; dintre acestea cel mai des ajung la cosurile de gunoi fructele si legumele.

În Europa, în jur de 100 de milioane de tone de alimente sunt aruncate în fiecare an.

„Doar o treime din persoanele cu deficiențe de vedere au un loc de muncă plătit, astfel încât ceilalți sunt nevoiti să supraviețuiască cu costuri foarte mici și nu-si pot într-adevăr permite să arunce alimentele. De asemenea, ei nu vor să se îmbolnăvească si sunt cu siguranta foarte prudenti, dar realizeaza cati bani pierd, nu doar alimente”.

„Am știut imediat că aceasta soluție n-ar putea ajuta oamenii orbi pentru că nici un retailer nu va fi dispus sa cheltuiasca bani pentru sprijinirea acestui grup foarte mic, din pacate. Atunci m-am intors la intrebarea mea initiala „Cum știu oamenii orbi când expiră alimente lor”, iar apoi m-am gândit: „Cum știe cineva?” Avem incredere in aceste date care sunt puse in mod aleatoriu si nimeni nu stie de fapt, cand expira alimentele si de aceea aruncam atat de multa mancare”, a adaugat designerul.

Cum functioneaza eticheta

Sursa: Behance

Pakstaite a dezvoltat dispozitivul folosind gelatină, un produs alimentar făcut din oase de animale și folosit de obicei ca agent de ingrosare pentru deserturi. Când este asezata pe deserturi, gelatina devine un jeleu solid, dar se transformă în lichid atunci când expiră.

Inventia Bump Mark apare în colțul pachetelor alimentare ca un triunghi modest. Se compune dintr-un pod stratificat: pe partea de jos este o foaie de plastic cu umflături pe ea, care este apoi acoperita cu o soluție de gelatină și sigilata. Gelatina, fiind un material organic, se deteriorează în același ritm precum produsele alimentare, aflate sub ambalaj.

Deci, atunci când gelatina devine lichida, înseamnă că mâncarea s-a deteriorat. Atunci umflaturile de plastic pot fi simțite în partea de jos a triunghiului, deoarece „tamponul” din jeleu nu mai exista. In plus, gelatină imită reacția produsului alimentar la schimbarea temperatrii. În cazul în care se păstrează la rece, acesta va rămâne solida pentru mai mult timp, dacă este pastrat în condiții mai calde, se va deteriora mai repede, la fel cum s-ar intampla cu o bucată de carne.

Eticheta Bump Mark ar urma sa fie lipita de ambalaj o data cu ambalarea produsului. In acest fel ea va ”monitoriza” alimentul din momentul ambalarii si ar urma sa se deterioreze in acelasi timp cu acesta.

Mai multe informatii despre eticheta gasiti aici.

Sticlele PET transformate in hartie rezistenta la apa de o companie mexicana

27 ianuarie 2015

O tona de hartie minerala poate fi obtinuta din 235 kg de granule PET. Sursa: Gizmag.com

Un grup de tineri antreprenori din Mexic a dezvoltat un sistem care transforma PET-urile in hartie minerala. Acestia pretind ca prin aceasta metoda se vor salva pana la 20 de copaci si 56.000 de litri de apa pe tona de hartie produsa.

Hartia este fotodegradabila (se degradeaza prin expunerea la lumina) si rezistenta la apa si poate fi folosita pentru a imprima carti, cutii si alte obiecte de papetarie.

„Procesul contribuie la reducerea costurilor si ajuta planeta, intrucat nu mai taiem copaci si reducem consumul de apa,” declara Adrian Ever Nava, co-fondator al companiei Cronology, situata in Ecatepec, un oras aflat la nord de Mexico City.

Potrivit reprezentantilor companiei Cronology, metoda folosita este cu 15% mai ieftina decat fabricarea hartiei traditionale fiindca nu foloseste produse chimice cum ar fi clorul.

Desi tari precum Spania si Taiwan folosesc deja procese similare pentru fabricarea hartiei minerale (cunoscuta si sub numele de „hartie peta” sau „hartie de piatra”), dezvoltatorii sai spun ca sistemul folosit este de patru ori mai ieftin decat metodele conventionale.

Fabricarea acestui tip de hartie va contribui la reducerea costurilor de productie si a defrisarilor. Mexic produce in prezent 700.000 de tone de hartie pe an; aproape 33% din hartia produsa este folosita pentru obtinerea de carti si caiete, 25% este folosita la fabricarea ambalajelor iar restul, pentru producerea de hartie igienica si ambalarea alimentelor.

Hartia minerala – rezistenta la apa si fotodegradabila

Ever Nava afirma ca hartia minerala este mai puternica decat cea traditionala, nu poate fi rupta manual, este rezistenta la apa, are calitatea de a fi fotodegradabila si absoarbe doar cantitatea necesara de cerneala la imprimare.

Cum are loc procesul de fabricare?

Sticle de plastic sunt mai intai zdrobite cu diverse bucati de carbonat de calciu pentru a forma granule de plastic, care sunt apoi supuse unui proces de turnare la peste 100°C inainte de a fi laminate, pentru a forma foi mari de hârtie.

Hartia obtinuta se degradeaza in doar sase luni, singurul dezavantaj este dat de faptul ca cernelurile de tip gel nu pot fi folosite pe ea; aceaste cerneluri contin alcool, care nu poate fi suportat de materialul obtinut.

Mai multe informatii despre aceasta procedura gasiti aici.

Studiu de caz: Cum reuseste un orasel din nordul Italiei sa recicleze anual 82% din deseuri

21 ianuarie 2015

Sursa: Zero Waste Europe

Situat in regiunea Toscana, Capannori, un oras cu 46 700 de locuitori are una dintre cele mai mari rate de reciclare dintre municipalităţile europene. Oraselul din nordul Italiei reuseste sa recicleze anual 82% din deseurile generate de locuitorii sai. Aceasta performanta se datoreaza unei strategii de reducere a deseurilor demarata in urma cu 10 ani.

In anul 1997, autoritatile din Capannori doreau sa introduca sistemul de incinerare a deseurilor, pentru a preveni problemele de mediu si sociale asociate depozitarii lor in rampe si pentru a produce energie.

Invatatorul Rossano Ercolini a constientizat potentialele efecte nocive pe care le-ar avea un incinerator local asupra sanatatii cetatenilor si a mediului inconjurator.

Cu ajutorul lui Dr. Paul Connett, expert international in incinerare si in politici „Zero Deseuri”, Rossano a lansat numeroase actiuni de informare pentru a convinge localnicii de pericolul pe care l-ar reprezenta construirea unui incinerator in comunitatea lor.
Miscarea a reusit sa blocheze constructia si in curand s-a extins in alte trei comunitati din regiune, amenintate de incinerare.

Colectarea selectiva la sursa, introdusa in 2005

Responsabil de gasirea si implementarea unei alternative la incinerare, Ercolini a ajuns la concluzia ca singura optiune era sa se reduca generarea deseurilor. A preluat conducerea operatorului de salubritate local ASCIT, pentru a crea o schema pilot de colectare a
deseurilor la sursa, din usa-in-usa.

In 2007 Ercolini a convins Consiliul Local din Capannori sa devina prima administratie locala din Europa care a adoptat Strategia Zero Waste, angajandu-se ca pana in 2020 sa ajunga la performanta de a trimite aproape zero deseuri catre rampele degunoi.

Intre 2005 si 2010, colectarea selectiva la sursa, din usa-in-usa, a fost introdusa etapizat in unitatea administrativa, incepand cu satele mici – unde fiecare greseala putea fi identificata si corectata din timp, ajungand sa acopere intreaga raza teritoriala in 2010.

Pana in acel an, deseurile municipale erau separate la sursa in proportie de 82% si doar 18 procente –reprezentând deşeuri reziduale – ajungeau la rampa. Din 2012 s-a implementat, in cateva din localitatile apartinatoare, o noua taxa de tipul „platesti cat arunci“. Frecventa colectării de la fiecare gospodarie era masurata cu ajutorul microcipurilor lipite pe sacii cu deseuri reziduale, pe care le scana un aparat de citire montat pe autospecialele de colectare.In localitatile unde s-a aplicat noul mod de tarifare au fost stimulate separarea si preventia, astfel incat rata de separare la sursa a urcat la 90%.

Rata de reducere a deseurilor – 39% in 9 ani

Intre 2004 si 2013, volumul total de deseuri generate per capita, in Capannori a scazut cu 39%, de la 192 kg la 118 kg/persoana/an si se preconizeaza ca va scadea in continuare, datorita extinderii sistemului „platesti cat arunci“ in tot teritoriul administrativ.

Strategia de reducere a deseurilor adoptata de municipalitate s-a dovedit a fi si o solutie viabila din punct de vedere economic. Consiliul a salvat peste 2 milioane de euro in 2009. Aceste economii sunt reinvestite in infrastructura de reducere a deseurilor, reducandu-se cu 20% şi taxele fixe de salubrizare pentru rezidenţi. De asemenea, au
ajutat la recrutarea a 50 de angajaţi pentru ASCIT, crescand rata de ocupare a fortei de munca in regiune.

Alte metode adoptate de autoritatile locale din Capannori pentru reducerea deseurilor

• Compostarea – ASCIT colecteaza frecvent la domiciliul cetatenilor resturile organice
biodegradabile, care sunt trimise la o unitate de compostare din regiune; cantinele publice
din Capannori au fost dotate, in 2010, cu aparate de compostare Joraform.
Cetatenii au fost incurajati sa composteze la domiciliu, 2.200 de gospodarii au primit
compostere gratuite, iar membrii gospodariilor au fost instruiti despre tehnicile
specifice. Cei care composteaza la domiciliu beneficiaza de o reducere de 10% din taxa de
salubrizare. In prezent, exista un proiect, aflat an etapa de planificare si consultare publica, pentru construirea unei fabrici de biometan in zona.

• In anul 2010, la Capannori s-a infiintat primul Centru de Cercetare Zero Waste din
Europa. Aici, expertii identifica deseurile care se arunca in sacii gri pentru deseuri reziduale si cauta solutii pentru a reduce si mai mult acele 18 procente. Cand au descoperit ca printre cele mai comune deseuri reziduale se numara capsulele pentru cafea, Centrul de Cercetare a stabilit intalniri cu producatorii de cafea ca Nespresso si Illy, pentru a gasi alternative reciclabile sau biodegradabile.

• Reutilizare – Autoritatea publica locala a deschis propriul Centru pentru reutilizare «Insula Ecologica» in Lammari, in 2011. Obiecte de imbracaminte, incaltaminte, jucarii, electrice si mobilier care nu mai sunt dorite, dar sunt inca in stare buna, pot fi
reparate aici – daca se impune – si sunt vandute celor care au nevoie. In 2012, 93 tone de obiecte au fost donate Centrului de refolosire.

• Vanzarea produselor la vrac – Autoritatea locala a oferit stimulente micilor comercianti ca sa elimine ambalajul si sa vanda produse cum ar fi detergenti lichizi, ulei, vin etc. direct in recipientele clienţilor. Lantul de bacanii Effecorta, lansat in 2009, comercializeaza peste 250 de produse (mancare si bautura) locale la vrac. In plus, s-au deschis doua automate de lapte cu autoservire, introducand un model de distributie a produselor alimentare direct de la producator; automatele sunt aprovizionate direct de catre cooperativa fermierilor autohtoni.

• Campanii de promovare a consumului de apa de la robinet in locul celei imbuteliate
• Eliminarea tacamurilor de unica folosinta in scoli
• Distribuirea de plase de cumparaturi din material textil tuturor celor 17.800 de
gospodarii si a altor 5.000 de bucati societatilor comerciale.
• Toate farmaciile din zona au fost aprovizionate cu scutece si produse sanitare reutilizabile.

Studiul de caz privind Strategia „Zero Waste” adoptata de comunitatea din Capannori a fost realizat de echipa Zero Waste Europe.

Varianta integrala a Studiului o gasiti aici.

La inceput de an, o repetitie cu Legea 211/2011

14 ianuarie 2015

Sursa: Regimuldeseurilor.ro

Ce trebuie să știm atunci când aplicăm Legea 211/2011. Chiar dacă este o lege dedicată celor care fac lucruri cu deșeurile sau la acest lucru ne gândim, aceeași lege impune o serie de obligații celor care produc sau dețin deșeuri. Aceștia din urmă se numesc producători de deșeuri și deținători de deșeuri.

Cele mai importante obligații stabilite prin Legea 211/2011 pentru producătorii și deținătorii de deșeuri sunt:

(A) Cu privire la păstrarea evidenței deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase:

• să asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 şi să o transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului;
• să păstreze buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului.
• (pentru deșeurile periculoase) să ţină o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor de valorificare / eliminare şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora.
• să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani.
• să furnizate la cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător anterior documentele justificative conform cărora operaţiunile de gestionare au fost efectuate.

(B) Cu privire la deșeurile periculoase:

• să colecteze, să transporte şi să stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu, incluzând asigurarea trasabilităţii de la locul de generare la destinaţia finală, potrivit prevederilor art. 49 şi 60.
• Transportul deşeurilor periculoase pe teritoriul României este reglementat prin hotărârea de Guvern nr. 1.061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 30 septembrie 2008.
• să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale. Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase.
• să se asigure că pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase acestea sunt ambalate şi etichetate potrivit prevederilor legale. Transferul deşeurilor periculoase pe teritoriul naţional trebuie să fie însoţit de documentul de identificare prevăzut în anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006.

(C) Cu privire la uleiurile uzate:

• să respecte prevederile hotărârii de Guvernului nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate.

(D) Cu privire la programele de prevenire a generării deşeurilor:

• persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor.

(E) Cu privire la valorificarea deșeurilor:

• să valorifice deșeurile, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) – (3) şi art. 20.
• să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

(F) Cu privire la reutilizare și reciclare:

• să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere;
• să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare.

(G) Cu privire la eliminarea deșeurilor:

• să supună deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă. Abandonarea deşeurilor este interzisă. Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.

(H) Cu privire la costuri:

• în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”, costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor.

(I) Cu privire la responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor:

• de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) – (3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) – (3) şi art. 20.
• să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această obligaţie unei terţe persoane. Persoanele desemnate trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.
• Producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri către una dintre persoanele fizice ori juridice prevăzute la art. 22 alin. (1) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completă.
• În cazul în care împărţirea responsabilităţii privind tratarea deşeurilor implică transportul deşeurilor peste frontiera României, acesta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor comunitare referitoare la transferurile de deşeuri.

Ce nu ne obligă legea 211/2011
Legea 211/2011 nu ne obligă să încheiem un contract/contracte pentru a ne debarasa de deșeurile proprii. Acest „instrument” este util pentru a rezolva o serie de aspecte precum cele comerciale, juridice etc., chiar și de mediu, sănătate și securitate în muncă. Totuși, este de reținut că Legea 211/2011 nu obligă la utilizarea acestui instrument și, prin consecință, nu prevede sancțiuni dacă „nu ai încheiat un contract cu firma care îți ia deșeurile”.

Material preluat integral de pe regimuldeseurilor.ro.

Centru comunitar construit din peste 40 000 de PET-uri in Columbia

21 noiembrie 2014

Sursa: Inhabitat

Un centru comunitar eco-friendly, construit din peste 40.000 de PET-uri a fost implementat in cartierul Cazuca din capitala columbiana Bogotá.

Proiectul demarat de Nukanti Foundation, o fundatie axata pe comunicarea interculturala, pe inchegarea comunitatilor si anteprenoriat social, a fost structurat ca spatiu pentru diferite activitati destinate grupurilor vulnerabile, in principal femei, copii si tineri afectati de saracia extrema, conflicte si violenta.

In prezent, 70.000 de persoane traiesc in saracie extrema si au acces restrans la serviciile publice, in comunitatea din Cazuca. Avand in vedere aceste aspecte, Nukanti Foundation, impreuna cu Green Hope Columbia si Starkey Hearing Foundation, au construit acest centru comunitar pentru a fi folosit atat ca un spatiu in care copiii, adolescentii si femeile cu probleme se pot simti in siguranta, dar si ca o modalitate de promovare in cadrul comunitatii, a tehnicilor de constructie ieftine si in acelasi timp, sustenabile.

Amplasat in mijlocul unui cartier de asezari informale din Bogota, centrul a fost construit in 2 ani de muncitori locali. Aceeasi echipa va instala in curand si panouri solare pentru electricitate. Acest centru este parte a proiectului Weaving Cazucá, care incurajeaza copiii si tinerii sa depaseasca obstacolele sociale si sa tinda spre un nivel cat mai inalt de educatie.

Mai multe informatii despre proiect gasiti aici.

Un supermarket din Berlin vinde alimentele fara ambalaje

18 septembrie 2014

a1da99b3-59bc-40dd-9c62-5fccda802621-460x276

Sursa: The Guardian

Legumele si alte alimente impachetate in plastic tin de domeniul trecutului la Original Unverpackt, un concept store german, cu sediul in Berlin, care vinde alimente fara ambalaj.

Cum functioneaza magazinul?

Fiecare persoana vine cu recipienti de acasa, care sunt ulterior cantariti si etichetati de personalul de la supermarket. Cand clientul ajunge la casa, greutatea containerelor este scazuta si se plateste greutatea neta a alimentelor. In plus, eticheta este conceputa pentru a supravietui pentru cateva spalari, astfel incat sa se poata trece peste procesul de cantarire a recipientilor pentru o vreme.

Fondatorii Sara Wolf si Milena Glimbovski marturisesc ca exista o cerere in crestere pentru produse si servicii sustenabile, tot mai multi clienti cerand solutii mai `generoase` de manipulare a resurselor.

`Aici, clientul ia doar ceea ce are nevoie`, au declarat Wolf si Glimbovski inainte de lansarea magazinului. `Am dori sa oferim o modalitate alternativa de cumparaturi – una in care oferim tot ce aveti nevoie, dar nu veti gasi sute de tipuri de diferite lotiuni de corp sau ulei de masline.`

Initiativa nu este noua

Original Unverpackt nu este o idee noua. Austin, Texas, are magazinul In.Gredients iar Catherine Conway a fondat magazinul Unpackaged, cu sediul la Londra pentru prima data in Islington, in 2007, inainte ca acesta sa se mute la Hackney in 2012. A fost inchis in urmatorul an dupa ce modelul de afaceri a fost modificat pentru a include un restaurant si un bar. Toate cele trei magazine sunt independente si exploreaza psihologia consumerismului.

Conway marturiseste ca unele ambalaje nu au nici o legatura cu produsele pe care le prezinta, ci mai mult cu psihologia de marketing si falsa impresie de economisire a timpului destinat consumarii alimentelor respective.

Spre exemplu in 2011, Marea Britanie a produs aproape 11 milioane de tone de deseuri de ambalaje. Cu toate acestea, companiile vand inca ambalate, banane fara coaja.

O intreprindere sociala numita hiSbe (how it Should be) din Brighton, ofera de asemenea produse neambalate. Accentul se pune pe produse de provenienta locala iar modelul sau de afaceri include transparenta preturilor – de la costurile catre furnizori la salariile personalului si asa mai departe. Fondatorii organizatiei vor sa faca din cumparaturile etice si durabile o norma.

Vanzarea de alimente neambalate este un concept progresiv confirmat de tendintele de cumparare in vrac din anii 1980, dar aceasta reprezinta doar o parte din solutiile propuse pentru un consum mai putin industrializat.

Din pacate, problema principala cu care se confrunta afacerile durabile este ca, indiferent de altruismul din spatele fiecarui produs reciclat, neambalat sau provenit din surse regenerabile, sustenabilitatea proiectelor este dictata in cele din urma de sustenabilitatea profitului, nu a planetei.

Deseurile de hartie transformate in bioplastic de o companie britanica

5 septembrie 2014

Sursa: Sustainable Brands

Intr-un articol anterior , va mentionam un experiment de transformare a deseurilor alimentare in bioplastic. Iata ca exista initiative care vizeaza si deseurile de hartie pentru realizarea de materiale sustenabile.

O companie britanica de gestionare a deseurilor, Network Waste a anuntat recent ca a inceput colaborarea cu Adapt Low Carbon Group din cadrul University of East Anglia pentru a realiza bioplastic din deseuri de hartie.

Compania colaboreaza cu universitatea britanica in cadrul unui proiect de valorificare a resturilor rezultate din macinarea hartiei. In cadrul proiectului este implicat si un client al companiei Network Waste, care produce peste 7 000 de tone/an de `firimituri` umede de hartie.

Potrivit Network Waste, aceste deseuri nu sunt valorificate in prezent, fiind raspandite pe pamant, dar acest proces consuma multa energie si elimina cantitati mari de apa. Compania a cerut sprijinul Adapt Low Carbon Group pentru a gasi o metoda sustenabila de valorificare a acestor deseuri.

O posibilitate luata in calcul in cadrul cercetarii este conversia firimiturilor de hartie in intermediari care pot fi utilizati in procesul de fabricatie al bioplasticului. Deseurile de hartie sunt compuse din zaharuri complexe, iar cercetarea este axata pe recuperarea lor efectiva si realizarea unor modalitati de a le transforma intr-o materie prima.

Dr Agnieszka Krzyzaniak, business innovation manager in cadrul Adapt Low Carbon Group a declarat: `Utilizarea de materiale bio-procesate in industria chimica este un exemplu bun de punere in valoare a deseurilor de hartie. Credem ca zaharurile gasite in deseurile de hartie pot contribui la inlocuirea proceselor traditionale pe baza de combustibili fosili.`

Deseurile de hartie ar putea fi folosite si in industria de constructii pentru a fi amestecate cu beton. `Aceasta solutie o vedem ca o victorie rapida, deoarece exista deja companii care fac acest lucru`, a adaugat Dr. Krzyzaniak.

Parteneriatul este in faza incipienta, dar ambele parti sunt optimiste ca aceasta metoda ar putea avea un impact semnificativ asupra reciclarii, in industria hartiei.

Adaugand firimiturile de hartie la lista tot mai mare de materii prime bio care si-au dovedit pana acum viabilitatea, – incluzand lignina, biomasa si deseurile alimentare putem spera la un viitor nu foarte indepartat, liber de materiale plastice bazate pe combustibili fosili.

Chistoacele de tigara transformate in peleti de plastic de o companie americana

3 septembrie 2014

Sursa: The Guardian

TerraCycle o organizatie din statul american New Jersey, care realizeaza produse de larg consum din subproduse si deseuri non-reciclabile, a gasit o metoda de reciclare a capetelor de tigari.

Deseurile de tigara sunt separate in majoritatea componentelor sale de baza, deseurile organice (cenusa, tutun, hartie) sunt folosite pentru compost, in timp ce plasticul (filtru) este reincalzit, extrudat si transformat in peleti de plastic.Peletii de plastic reciclati, reduc nevoia de materiale plastice virgine, si pot fi folositi pentru a face scrumiere sau produse industriale, cum ar fi paleti de transport maritim. Programul de reciclare a chistoacelor de tigari a fost demarat in 2012 in Canada iar in prezent funtioneaza si in SUA si Spania.

Potrivit estimarilor, la nivel mondial exista 2 miliarde de fumatori care arunca anual cca 5,6 tone de chistoace de tigari.

TerraCycle – lider mondial in colectarea si refolosirea deseurilor `non-reciclabile`

Tigarile, scutecele pentru copii, ambalajele de branza si mai multe deseuri capata o noua utilitate prin intermediul TerraCycle.Organizatia colecteaza ambalaje si produse greu de reciclat si le transforma in produse inovatoare, dar in acelasi timp, cu preturi accesibile. TerraCycle este considerat lider mondial in colectarea si refolosirea deseurilor non-reciclabile si a fost distinsa cu numeroase premii pentru activitatile inovatoare de upcycling si reciclare.

Organizatia lucreaza cu mai mult de 100 de branduri importante din SUA si alte 22 de tari pentru a colecta ambalaje si produse care, altfel, ar fi destinate depozitelor de deseuri. Aceasta transforma deseurile in materiale si produse noi, care sunt disponibile online prin intermediul marilor retaileri.

TerraCycle incurajeaza oamenii sa formeze echipe de colectare acasa, la birou sau la scoala, sa colecteze selectiv deseurile care nu sunt acceptate in general de `reciclatori` si sa le trimita catre companie, pentru a fi transformate in noi produse.Compania rasplateste acest efort cu donatii catre organizatiile nonprofit sau scolile nominalizate de `colectori`.

Potrivit TerraCycle, 99% din debitul total de materiale din SUA devin deseuri in termen de sase luni. Fondatorul organizatiei, Tom Szaky afirma ca, din punct de vedere strict material sau stiintific, totul poate fi reciclat. Singurul obstacol pentru numirea unui anumit deseu `reciclabil`, in societatea noastra este de natura economica. `Pentru-profit, organizatiile de gestionare a deseurilor au permisiunea de a defini ceea ce este reciclabil bazat pe ceea ce este profitabil pentru ei pentru a colecta. De aceea, sistemul nostru de reciclare este vicios`, spune Szaky.

`Aratand consumatorilor posibilitatile inchise intr-o punga de chipsuri sau o cutie de suc, dovedesti ca termenul gunoi este doar un cuvant impropriu`, adauga Szaky.

Mai multe informatii despre activitatea organizatiei gasiti aici.

California va interzice pungile de plastic de unica folosinta

2 septembrie 2014

Sursa: The Wall Street Journal

Statul american California a adoptat vineri un proiect de lege care interzice utilizarea pungilor de plastic in magazinele alimentare; daca masura va fi transpusa in lege, California va fi primul stat american care va impune aceasta interdictie.

Orase ca San Francisco, Los Angeles, din statul californian dar si Seattle si Portland si unele judete din Hawaii au interzis distribuirea pungilor de unica folosinta in magazinele alimentare. Dar la nivel de stat, opozitia venita din partea producatorilor de sacose de plastic a prevalat pana acum.

22 de senatori californieni au votat pentru proiectul de lege iar 15 au fost impotriva. Acesta trebuie semnat pana la data de 30 septembrie, de catre guvernatorul Jerry Brown, pentru a putea fi transpus in legislatie.

Masura, care ar urma sa intre in vigoare la data de 1 iulie 2015 va interzice folosirea sacoselor de unica folosinta in cadrul magazinelor alimentare si farmaciilor si va sprijini financiar producatorii locali de pungi de plastic sa realizeze sacose durabile, din materiale alternative.

Majoritatea producatorilor de pungi de plastic si pungi de hartie se opun legii, declarand ca aceasta masura va duce la numeroase disponibilizari si va creste taxele pentru consumatori. In schimb, masura este sustinuta de California Grocers Association, care afirma ca masura va elimina `amestecurile` din legislatiile locale.

Un rol important in promovarea acestei masuri l-au avut organizatiile de mediu din statul american; desi reprezinta o alternativa ieftina pentru supermarketuri fata de alte materiale, majoritatea pungilor de plastic nu sunt reciclate in statul californian. In plus, in California exista o preocupare deosebita asupra numarului mare de pungi care ajung in ocean si afecteaza ecosistemele marine.

Mai mult de 10 miliarde de pungi de plastic sunt folosite in California fiecare an, potrivit estimarilor realizate de Californians Against Waste, un grup de advocacy care sprijina proiectul de lege.

Cercetatorii italieni transforma deseurile alimentare in bioplastic

28 august 2014

Sursa: Italian Institute of Technology

In articolele anterioare (le gasiti aici si aici), va mentionam cateva actiuni care pregatesc `terenul` pentru introducerea la scara larga a ambalajelor biodegradabile, menite sa inlocuiasca plasticul si alte materiale nesustenabile.

Printre avantajele oferite de utilizarea acestor ambalaje se numara reducerea costurilor de productie, reducerea consumului de energie si a emisiilor de carbon, oportunitatea de inovare a produselor.

Plasticul conventional este facut in general din petrol, un combustibil fosil care contribuie la schimbarile climatice. In schimb, bioplasticul este realizat din material vegetal si reprezinta o alternativa viabila la plasticul conventional. Cu toate acestea, sunt necesare numeroase etape pentru a produce bioplastic si implicit, este nevoie de mai multa energie. Iar culturile folosite pentru a produce noul tip de plastic, ca spre exemplu cele de porumb, sunt probabil mai potrivite pentru consumul uman.

Bioplastic din coji de orez, coji de cacao, spanac si patrunjel

Pentru a rezolva aceasta problema, un grup de oameni de stiinta de la Institutul Italian de Tehnologie (IIT) din Genova, Italia, lucreaza la o metoda de a crea bioplastic din deseuri alimentare. Rezultatele lor au fost publicate la inceputul acestei veri in American Chemical Society’s (ACS) journal Macromolecules.

Oamenii de stiinta au pornit de la procesul de creare a celofanului, care include trecerea celulozei – materialul care constituie peretii celulelor de plante – prin bai de acid si bai alcaline. Ei au descoperit ca, atunci cand celuloza derivata din bumbac si canepa este dizolvata in acidul trifluoracetic, se converteste intr-o forma care poate fi turnata sub forma de plastic, fara a fi nevoie sa fie prelucrata mai departe.

Ei au incercat acelasi proces pe deseuri vegetale, care au inclus coji de orez, coji de cacao, spanac si patrunjel; acestea au fost obtinute de la o companie italiana care realizeaza pulberi vegetale pentru a fi folosite in bauturile din legume si pastele colorate. In studiul publicat in Macromolecules este mentionat ca, `Bioplasticul cu o gama larga de proprietati mecanice a fost obtinut direct din vegetale comestibile prelucrate industrial si deseuri de cereale`.

Noile materiale obtinute au o combinație diferita de rigiditate si elasticitate, comparativ atat cu masele plastice biodegradabile existente cat si cu masele plastice traditionale. Spre exemplu, plasticul obtinut din spanac este mai elastic, in timp ce plasticul obtinut din coji de orez este mai ferm. Materialele pot mosteni de asemenea, proprietatile plantei originale, adica plasticul din patrunjel poate avea proprietati antioxidante, in timp ce plasticul din scortisoara ar putea fi antibacterian. Mai multe informatii despre rezultatele studiului gasiti aici.

750 de miliarde de dolari ne costa anual risipa de alimente

Aceasta inventie ar putea fi o solutie optima atat pentru reducerea deseurilor de plastic cat si pentru prevenirea deseurilor alimentare. 1,3 miliarde de tone de alimente, se pierd la nivel global in fiecare an, potrivit Programulului Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). Amprenta de carbon a deseurilor alimentare este estimata la 3,3 miliarde de tone.

Alimente irosite inseamna, de asemenea, si apa pierduta. Cantitatea de apa folosita pentru a produce alimentele risipite este echivalenta cu fluxul anual al raului Volga din Rusia sau de trei ori volumul lacului Geneva. Asta nu este bine, in orice moment – dar devine ingrijorator intr-o perioada in care tot mai multe regiuni aflate in zone cu climate temperate, se confrunta cu seceta severa, la nivel mondial. 750 de miliarde de dolari ne costa anual risipa de alimente.

Cateva masuri adoptate de unele state pentru reducerea deseurilor alimentare gasiti aici si aici.