Deșeurile medicale în România: când responsabiliatea este prost proiectată

Deșeurile medicale în România: când responsabiliatea este prost proiectată

Autor: Ruxandra Micle

Anual, spitalele din România produc tone de deșeuri medicale extrem de periculoase, colectate separat în recipiente roșii – pentru materialele cu risc biologic ridicat – și galbene – pentru cele cu risc chimic sau farmacologic. Coduri simple, dar cu o încărcătură uriașă de responsabilitate. Întrebarea pe care prea puțini o pun este: unde ajung aceste deșeuri, cum sunt tratate și cine răspunde dacă lucrurile scapă de sub control? Răspunsul nu e „cineva”, ci „toți”: de la managerul unității sanitare până la proiectantul clădirii. Iar miza este una de mediu, nu doar de igienă sau estetică.

Deșeurile medicale periculoase prezintă un risc biologic, chimic sau fizic pentru sănătatea umană și/sau pentru mediu. Ele sunt supuse regimului special de colectare, stocare, transport și tratare/eliminare.

• Infecțioase – 18 01 03*- provin de la pacienții cu boli transmisibile ( pansamente cu puroi, mănuși contaminate, tampoane cu sânge, seringi cu fluid)
• Anatomo-patologice – 18 01 02*- necesită temperatură scăzută la stocare ( țesuturi, placentă, membre amputate, etc.)
• Chimice periculoase – 18 01 06 */ 18 01 08*, necesită etichetare clară
• Obiecte tăietoare înțepătoare – 18 01 03 *- se colectează în recipient rigide, marcate 
• Genotoxice/citotoxice – 18 01 08 * – deșeuri cu risc major, necesită neutralizare special ( perfuzii, seringi etc.)
• Deșeuri cu conținut de mercur – 18 01 10 * – (termometre sparte, amalgam dentar)

Cum depozităm deșeurile medicale?

• Ambalaj galben sau roșu cu marcaj ,, pericol biologic’’
• Manipulate cu echipament de protecție personală
• Se stochează maximum 48h în unitatea sanitară generatoare fără condiții de temperatură controlată sau până la 7 zile dacă temepratura este menținută la 0-4°C
• Cutii sau recipient impermeabile, care prezinta etanșeitate, un sistem de închidere temporară și definitivă ( mai ales pentru seringi, lame etc.)
• Să fie marcat și etichetat în limba română cu următoarele informații: tipul deșeului colectat, pictograma ,, pericol biologic’’, capacitatea recipientului ( in litri/kg) modul de utilizare, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data începerii utilizării recipientului pe secție, unitate sanitară și secția care a folosit recipientul, persoana responsabilă cu manipularea lui, data umplerii, conform standardelor UN, în conformitate cu ADR,
• Pentru deșeurile medicale infecțioase se folosesc cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu sac galben, care prezintă toate informațiile utile de ambalaj de mai sus.

Deșeurile periculoase chimice ( cod 18 01 06* ) se colectează în recipiente speciale, cu marcajul adecvat pericolului : inflamabil, coroziv, toxic ș.a.m.d.

Conform Ordinului M.S. 1226/2012, (Legea 211/2011) O.G. 92/2021 H.G. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor, spitalele au obligația clară de a separa, eticheta, stoca și elimina deșeurile periculoase. Sună bine. Dar în realitate, oare cât din prevederile actelor normative, se aplică ? Câți dintre arhitecții care proiectează spitale iau în serios în proiectarea lor, aceste spații și cât de serios sunt luate chiar și de către instituțiile abilitate privind protecția mediului și a sănătății ?

Problema nu este doar despre norme neaplicate, ci despre o cultură a minimalismului periculos: ,, merge și-așa’’ încă dictează deciziile privind siguranța.

Deșeurile periculoase – infecțioase, chimice, anatomice – trebuie izolate, controlate și evacuate eficient. Este strict interzisă  stocarea, colectarea, transportul deșeurilor medicale periculoase neambalate (vrac).

Medicamentele expirate provenite din farmacia spitalului pot fi returnate, pe baza unui contract, farmaciei sau depozitului de produse farmaceutice în vederea eliminării finale. Așadar, inclusiv farmaciile ar trebui să dețină un spațiu adecvat, bine compartimentat și ventilat pentru depozitarea medicamentelor expirate.

Medicamentele expirate provenite de la populație sunt colectate prin intermediul spitalelor publice sau private și tratate/eliminate de firme autorizate de către Ministerul Mediului. Exista ambalaje specializate, ușor de diferențiat, pe 4 fracții, similar colectării separate a deșeurilor menajere. 

Este strict interzis ca unitățile medicale să utilizeze alte tipuri de ambalaje care nu prezintă documente de certificare și testare, inclusiv pentru compoziția chimică a materialului din care este realizat ambalajul.

În România, implementarea tehnologiilor emergente este limitată, însă armonizarea cu practicile internaționale și investițiile în infrastructura medicală pot încuraja adoptarea lor, într-un viitor apropiat. Viitorul ar putea să sune bine, dacă vom proiecta inteligent și vom acorda atenția cuvenită specialiștilor de mediu.

 Amintesc doar câteva:

• containere inteligente cu senzori IoT ( care monitorizează nivelul de umplere, temperatura, umiditatea, starea de închidere a recipientului etc.) prin conectarea la o platformă digitală, se optimizează logistica și se minimizează riscurile de contaminare sau stocare excesivă. Astfel de sisteme se utilizează deja în spitalele din Olanda, Suedia ;
• containere frigorifice mobile cu control digital, permițând flexibilitate de amplasare – acestea ar fi foarte utile în mediul rural;
• materiale inovative pentru camera de stocare – soluții antimicrobiene și ecologice (pereți din materiale cu tratament antimicrobian: cupru, ceramic speciale) vopsele fotocatalitice care reduc încărcătura biologică a aerului.

Deseori, camerele de stocare temporară sunt niște anexe improvizate, fără ventilație, cu uși care se închid greu și miros care se propagă ușor. Deșeurile infecțioase (grupa A), chimice (grupa B) și anatomice (grupa C) trebuie păstrate separate, în condiții stricte. Dar câți arhitecți din România cunoașteți care să proiecteze fluxuri funcționale care prevăd aceste spații integrate, controlate și sigure ?

Normativele de proiectare prevăd clar: camera de stocare temporară, acces separat pentru operatorii de salubritate, ventilație mecanică, pereți lavabili și pardoseli fără rosturi.

Dar realitatea ne aruncă într-un scenariu aproape distopic: proiectele sunt făcute pe repede-înainte, normele sunt tratate ca ,,recomandări opționale’’, iar autorizațiile se obțin mai degrabă prin voință birocratică decât prin conformitate reală.

Construcțiile noi trebuie să prevadă încă din stadiul proiectării clădirii spitalicești, un layout operational privind stocarea temporară a deșeurilor.

La construcțiile vechi, acest spațiu trebuiau să îl amenajeze în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a acestor norme (adică de mai bine de zece ani).

Transportul deșeurilor medicale periculoase în incinta unității se face pe un circuit separat de cel al pacienților și al vizitatorilor.

Răspunderea? Toată lumea o are, dar nimeni nu o poartă

Conform legii:

• Administratorul unității sanitare răspunde pentru organizarea și monitorizarea procesului de gestionare a deșeurilor
• Proiectantul trebuie să respecte standardele de igienă și Securitate în proiectele de construcții
• Responsabilul de mediu ( dacă există) e obligat să monitorizeze, raporteze și implementeze măsuri corective
• Autoritățile de mediu și DSP-ul au obligația de a controla și sancționa neregulile.

Și totuși, de cele mai multe ori, totul se încheie cu un plan de conformare care dispare în arhivă, ori atenția pe planurile de proiectare sunt concentrate pe numărul de cabinet medicale, birouri administrative și băi. În loc să se ofere mai mult sprijin pe partea de prevenire și siguranță în răspândirea anumitor bacterii și viruși. Se ignoră.

Spun că se ignoră ori se tratează superficial pentru că nu e suficient să depozităm deșeurile medicale sub o casă a scării sau într-o anexă, fără să fie bine compartimentate deșeurile periculoase, de cele nepericuloase și să se asigure un flux de circulație în siguranță.

Mai mult decât atât, să existe dotări în aceste spații de: chiuvetă, soluții de dezinfectare, filtre de protecție, cântar etc. E adevărat că și legislația noastră e cam lacunară, nu prevede o suprafață minima de proiectare, nici un spațiu fizic alocat pentru procedura de predare a deșeurilor medicale, însă aprecierea spațiului se face după volumul și capacitatea fiecărei unități sanitare, în parte.

Deșeurile medicale prost stocate înseamnă risc biologic, contaminare a solului, emanații toxice, dar și expunerea personalului medical și a comunității. Practic, mergi la spital cu o boală, dar s-ar putea să cultivi altele noi, în plus. E nevoie de responsabilitate și de un management strict și bine pus la punct privind siguranța și sănătatea pacienților, a personalului medical și a mediului.

Proiectanții, managerii de spitale, responsabilii de mediu – toți au un rol extrem de important în gestionarea deșeurilor medicale. Cred că e timpul să tratăm stocarea deșeurilor medicale nu ca pe un detaliu logistic, ci ca pe o componentă critică de proiectare și o obligație legală și morală.

Într-o Europă care vorbește despre spitale verzi și sustenabilitate, noi încă căutăm un colț în care să ascunde recipientul galben. 

Ce-ar trebui să facem, dacă chiar ne-ar păsa?

1. Verificarea cu mai multă acuratețe din partea DSP-ului și a ANPM-ului a fazei de proiectare a oricărei unități medicale ;
2. Monitorizarea periodică a respectării fluxurilor de gestionare a deșeurilor prin audituri independente;
3. Monitorizarea periodică a trasabilității deșeurilor medicale printr-o aplicație digital și rapoarte actualizate publicate pe paginile de internet a institutiilor abilitate;
4. Sancționarea reală, nu simbolică, a nerespectării normelor, inclusiv suspendarea autorizației de mediu, autorizației de funcționare;
5. Certificarea proiectantului pentru clădiri sanitare privind protejarea mediului și a securității sanitare, deoarece nu e suficient să utilizăm greenwash în studii de fezabilitate, memorii, iar în realitate nici măcar să nu le luăm în considerare .

În cele din urmă, dacă arhitectura nu prevede, natura preia. Și nu o face frumos. Depozitarea deșeurilor medicale nu e un moft sau o cutie pe care o bifăm într-un aviz. Este un test simplu de civilizație: cum ne raportăm la mizeria pe care noi înșine o generăm?

În lipsa unor clădiri proiectate inteligent și a unei legislații aplicate cu fermitate, România continuă să joace ruleta deșeurilor medicale. Din păcate, nu cu bile de plastic, ci cu riscuri reale pentru sănătate, mediu și bun-simț.

Cu toții am trecut prin perioada COVID-19. Nu cred că ne dorim un viitor în care să repetăm situații similare, doar pentru simplu fapt că am ignorat să prevenim, ceea ce se putea evita. 

Până în momentul acesta, noi încă nu avem niște date privind cantitatea de deșeuri medicale reciclate din pandemie până în prezent. Ultimele date ce apar raportate, sunt de acum peste un deceniu. Ori, pentru a putea lua măsuri de combatere a poluării, de tratare și de eficientizare a depozitării deșeurilor e nevoie de raportări, de date cât mai actualizate.

Ce cantitate de deșeuri medicale avem în România, în mediul rural și cum sunt acestea depozitate, rămâne o temă deschisă de discuție.

Citește și: 

Convenția de la Aarhus – Dreptul de a ști, de a decide, de a acționa pentru mediu – Ecoteca