Evaluarea politicilor de mediu din România, cu puține motive de optimism
Autor: Adelina Dabu
Raportul Comisie Europene prin care evaluează stadiul implementării politicilor de mediu în România, publicat luna aceasta, nu putea să vină într-un moment mai bun în raport cu instalarea unui nou Guvern.
Programul de guvernare, chiar și la componenta de mediu concentrat pe eficientizare și restructurare (nu că nu sunt utile, doar să nu uităm că instituțiile vin în sprijinul unei politici, nu sunt politicile), are nevoie de o completare onestă cu direcții care să servească prosperitatea și securitatea, cum zice Comisia chiar în titlu.
Pentru performanță în domeniu este esențial să avem tot timpul în vedere la ce servesc de fapt politicile de mediu; nu mediul în sine caută să îl protejeze, ci funcționarea societății în ansamblu în cadrul natural.
Se fac legi pe hârtie, se implementează directive și regulamente (cât de cât, cele mai multe proceduri de infringement sunt pe tematici de mediu), dar acestea nu se reflectă în teren din diverse motive precum lipsa de planificare, coordonare și finanțare, acestea sunt principalele probleme sistemice, reflectate apoi în provocările pe diferitele arii tematice în materie de protecția mediului, evidențiate de Comisia Europeană.
Economia circulară
Mai degrabă absența ei, căci lucrurile sunt precare chiar la finalul lanțului deșeurilor pe care ar trebui să îl limităm, respectiv depozitarea continuă în gropi de gunoi, dintre care unele ilegale.
Generarea de deșeuri de ambalaje în România a crescut în ultimii ani. Rata generală de reciclare a deșeurilor de ambalaje a fost de 38 % în 2021, cu mult sub media estimată a UE-27 de 64 % în același an.
Odată cu implementarea SGR, s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește îmbunătățirea și extinderea colectării separate a deșeurilor, dar insuficiente pentru România care are mare șanse să nu îndeplinească obiectivele privind deșeurile municipale și deșeurile de ambalaje stabilite pentru 2025.
Rata de utilizare circulară a materialelor se apropie de zero, în timp ce media europeană stă de un deceniu aproape de 10%. Materialele sunt resurse, deci resurse pierdem în economia acestui proces.
Planurile de gestionare a deșeurilor și programele de prevenire a generării de deșeuri sunt esențiale, dar lipsesc în implementare. Răspunderea extinsă a producătorilor se aplică principalelor fluxuri de deșeuri de ambalaje atât menajere, cât și nemenajere, dar nu se aplică nicio modulare avansată a taxelor (dincolo de categoriile generale de materiale, cum ar fi taxe mai mari pentru tipurile de plastic greu de reciclat sau combinații de materiale). România nu aplică taxe pe ambalaje, cu excepția celor aplicate pungilor de transport din plastic.
Biodiversitate, aria cu cel mai bun punct de plecare
Cu o diversitate mare de peisaje și ecosisteme, România se bucură de o abundență de specii și are câteva bune practici în materie de conservare și biodiversitate. Însă este necesară intensificarea eforturilor de colectare a unor date fiabile privind stadiul de conservare a habitatelor și a speciilor, precum și privind prevalența acestora la nivel de sit. Evaluările capitalului natural ajută fundamentarea politicilor și monitorizarea, precum și companiile private să înțeleagă mai bine atât impactul negativ, cât și impactul pozitiv pe care îl au asupra naturii și să aprecieze modul în care natura contribuie la succesul lor.
Poluarea aerului
Cu implicații directe asupra sănătății, măsurile adoptate sunt insuficiente și calitatea aerului în consecință. Nici măcar monitorizarea nu excelează, dar este mai greu să te îngrijoreze lucrurile despre care nu știi multe.
Apele uzate urbane colectate în România nu sunt epurate în mod adecvat și, deși există fonduri europene disponibile, acestea nu au fost utilizate.
Guvernanță nu excelează în materie de finanțare, cu un deficit general de investiții de mediu de 5,4 miliarde EUR pe an. Deși există în continuare fonduri europene dedicate care nu au fost accesate. Accesul publicului la informații despre evaluarea impactului asupra mediu și cum își pot exercita accesul al justiție este limitat.
Acțiunile climatice
Pe un continent în timp care s-a încălzit de două ori mai repede decât media mondială, România are un decalaj față de obiectivul Regulamentului privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF), ceea ce înseamnă că nivelurile actuale ale absorbțiilor au fost insuficiente în timp ce se confruntă și cu un decalaj în ceea ce privește obiectivul său privind ponderea energiei din surse regenerabile.
Practic, generează prea mult în timp ce absoarbe prea puțin. Nici noua schemă ETS nu a fost transpusă pentru a sprijini eforturile de reducere a emisiilor de carbon.
Viitoarelor scenarii climatice trebuie să fie incluse în planul de gestionare a riscului de inundații; viitorul nu mai arată la fel.
În măsura în care România nu a reușit nici să absoarbă fondurile europene disponibile în sprijinul implementării politicilor de mediu și conexe, discuția despre deficitul investițional devine ușor redundantă.
Citește aici Raportul de Țară privind Implementarea Politicilor de Mediu 2025
Citește și:
România are nevoie de un Consilier Prezidențial pentru Climă
